Inima multumitoare

"E seară. Perioada din zi în care literele se scriu ușor. Privesc cum s-au scurt orele din ziua de azi. Prea repede pentru a le ține în mână și prea greu pentru a fi deja ziua de Crăciun. Asta e lupta mea, mereu îmi doresc ziua de mâine, mereu îmi doresc să mă bucur de miracolul zilei de mâine și îmi fuge printre degete cel de azi.

Povestea mea e simplă, nu are artificii și nici elemente surpriză. Poate diferă de a ta, poate e asemănătoare. Dar vreau să îți mărturisesc ceva: sunt o mofturoasă. Surprinzător, nu? Nimic nu e bine, ori și dacă e bine, parcă lipsește ceva. Niciodată nu am suficientă ciocolată în casă, nu am rochia pe care am visat-o, nu am intrat la facultatea pe care am vrut-o, nu am părinții de revistă, nu am luat carnetul din prima, nu am mâncat la prânz friptura delicioasă pe care am văzut-o pe Facebook la unul dintre prietenii mei.

Când eram mică, voiam să fiu mare, acum că sunt mare, vreau să fiu mică, am o soră, dar vreau un frate, am prăjitură de ciocolată, vreau de vanilie, am primit mașină cu patru uși, vreau mașină cu două uși. Nimic nu-mi convine, nu? Par o fată crescută în puf. Dar marea problemă e că e mai mult decât moft, e nemulțumire. Nu am o inimă mulțumitoare. Nu știu să mă mulțumesc cu starea în care mă aflu. Nu știu cum ești tu, dar mă uit la Pavel. Fie că e în lanțuri, fie că se bucură de libertate, învață să fie mulțumitor.

Într-o zi citeam din Biblie și ajunsesem cu citirea pe la Galateni, la roada Duhului Sfânt. Și în enumerația respectivă apare ”bucuria.” Mă uitam la mine și nu eram bucuroasă, nu aveam bucuria aia sfântă. Motivul era unul din lista de mai sus. Mi-am zis: ”Doamne, lipsa bucuriei mele stă în lipsa stării mele de nemulțumire?”. Răspunsul era da. Uită-te la un om morocănos și nu vei auzi de la el un motiv de mulțumire, iarna că vrea să vină vara, iar vara că e prea vară. Un om al bucuriei e un om care s-a deprins cu mulțumirea.

Doamne, nu am multe dintre lucrurile din lista mea, cum să fiu mulțumitoare? Am simțit o voce care îmi spunea: ”Secretul unei vieți de mulțumire nu e să te uiți la ceea ce nu ai, ci la ceea ce ai.” Un răsărit de Soare, un braț de lemne într-o iarnă rece, un zâmbet într-o zi ploioasă, un moment de singurătate, o lacrimă în tăcere. Toate astea sunt daruri, Tată?

Și am ridicat privirea și am privit cerul imens. Da, atunci am înțeles că și cel mai mic act primit de sus e har, iar dacă primesc har, am motive să fiu mulțumitoare.

Și ai și tu motive pentru mulțumire. Sunt sigură de asta. Uneori e greu să îți vezi motivele, să îți numeri darurile, suntem prea legați de pământ pentru a vedea minunățiile pe care le primim de la Dumnezeu. Așa că am o provocare pentru tine. De azi până la sfârșitul anului, fă-ți o listă a mulțumirii. Ia un carnețel mic și un pix. Ține-l la tine și roagă-te ca Dumnezeu să îți dea ochi să vezi daruri simple, dar care te vor învăța că viața merită trăită și merită trăită din plin acolo unde te afli. Scrie măcar trei lucruri în fiecare zi. Mi-ar plăcea să aud că la final de an măcar o inimă s-a schimbat, măcar un suflet a învățat să fie mulțumitor.

Un om mulțumitor e un om care îi aduce slavă lui Dumnezeu și trăiește într-o dependeță curată de Dumnezeu."

text : Doroteea Bora