de azi

Am început o carte minunată, despre care am aflat dintr-o recenzie a părintelui Constantin Necula si am avut încredere să merg pe mâna lui :) E vorba despre Cu ultima suflare, scrisă de Paul Kalanithi.

La treizeci si sase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit ca sufera de cancer la plamani. A fost inceputul unei schimbari tragice: medicul care trateaza pacienti in faza terminala s-a transformat intr-un pacient care se lupta sa traiasca. Iar viitorul pe care si-l imagina impreuna cu sotia s-a evaporat.

Cu ultima suflare este cronica transformarii sale dintr-un naiv student la Medicina, care se intreaba ce inseamna o viata plina de sens, in neurochirurg, in pacient si intr-un tata care trebuie sa-si infrunte propria moarte.

De ce merita traita viata? Ce faci cand viitorul ramane un etern prezent? Ce inseamna sa ai un copil cand nu mai ai sansa la viata? Iata cateva dintre intrebarile la care autorul acestei marturii profund emotionante cauta raspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditatie de neuitat despre infruntarea mortii si un elogiu al vietii.

„Cu ultima suflare este un gest emotional care a meritat: o induiosatoare si meditativa cronica de familie, dar si despre medicina si literatura. In ciuda tonului intunecat, poarta un mesaj pozitiv.“

The Washington Post

 

 Până una alta mă bucur de soarele care a devenit tot mai darnic și mai cald în a-și împărți razele cu noi, cei sătui de frig și griul de afară. În zilele libere, printre zecile de cerințe ale micilor mei care devin tot mai mari, continui să profit de o pagină dintr-o carte bună, de o cafea aromată, de flori vesele, de frânturi de cântece și poezii de ziua mamei, de o vorbă cu oameni deschiși la minte și la inimă și încerc să reînvăț exercițiul mulțumirii, pentru tot ce mi se întâmplă bun sau nu. 😊

 martie

 dulce pentru pici

a doua carte ce imi umple spațiile libere :)

ferestre cu tălpițe :)

și fotografii minunate, de la LORETA