Anul a început exact așa cum e de la jumătatea celui ce a trecut: un mozaic cu multe, uneori prea multe piese : vise, bucurii, rugăciuni, dureri, iluzii, tristețe, speranță, muncă, efort, perseverență, culori, lumină, întuneric, sănătate, boală, liniște, haos, oameni, acțiuni, promisiuni, emoții, gânduri, gânduri, gânduri.....
Ce a adus nou anul, deși nu țin la astfel de obiceiuri de început de an, de sfârșit de an, este faptul că nu simt nevoia să mă mai plâng de nimic. Iau totul EXACT așa cum e. Cu încercarea de a mă adapta mereu și mereu noilor situații, noilor persoane ce îmi apar în cale, noilor stări prin care trebuie să trec. Mi se pare esențial pentru a merge liniștită mai departe. Să nu mă mai opun, să nu mai duc lupte de principii, de a convinge pe unul sau pe altul, ci de a merge drept pe calea pe care SIMT că trebuie să merg, convinsă de valorile în care cred și de la care nu mă abat. Chiar cred că fiecare lucrușor prin care trecem are propria sa lecție pentru noi.
Dincolo de toate aceste gânduri, viața curge lin, deși o simt năvalnic, și nopțile rămân refugiul meu de liniște, în care meditez, citesc, mă adun, pentru ca a doua zi să mă risipesc iar....
Ultima carte ce m-a ținut strâns legată de ea, a fost O fată ca tine. Am ales-o pur și simplu din Auchan, citind in diagonală câteva pagini. E minunată, despre viața adevarată, din timpul războiului, despre dragoste si puterea de a lupta, deși aparent ai avea zero șanse. Minunată!
În rest, mă bucură aceleași lucruri: soarele, oamenii buni, o zambilă cumpărată din supermarket deși intrasem pentru tăiței, o cafea fierbinte într-o după amiază grea, o crăciuniță și un chiparos ce îmi înveselesc fereastra din bucătărie. :)
Viața e minunată, e un dar ca nici un altul, chiar dacă uneori ni se pare grea... și chiar este....
pătuțurile noi ale piticilor, deși în sertar dorm eu, contrar previziunilor :)
da, tot mai mult irosim timpul, deși suntem conștienți de asta....
Steaua Crăciunului, încă e frumoasă, și chiparosul meu drag
o altă carte faină de tot, despre pelerinajul El Camino
Am citit zilele acestea ceva cu care mă identific tot mai mult, pe zi ce trece, semn ca nu eram chiar asa... Zi de zi, îmi dau voie să fiu unicul scriitor al vieții mele. Asta e tot ce-mi doresc: să fiu un suflet viu în propria-mi viață!
