Cand zilele trec tăvălug peste noi....

Inceputul de toamnă a fost plin și greu totodată pentru noi... Așa cumul de stări și sentimente nu am trăit vreodată : plecarea bunicii mele, ultima pe care o mai aveam, început de școală pentru Matei, boala gravă de tot a tatălui meu, mici bucurii prin tot greul ăsta....Zi de zi viața asta mi se pare tot mai greu de digerat, de înțeles, de asumat, de bucurat....Dar știu un singur lucru: nu avem încotro altfel. Viața, așa cum e ea, merge doar înainte, și nu ne rămâne decât să o trăim, neuitând să mulțumim pentru tot ce primim și să încercăm să o facem mai ușor de dus...

 cer senin, albastru, acolo unde, sus pe deal am lăsat-o pe bunica, în pământul alor ei, de unde se vede tot satul și casa ei părintească... 

Dor si tristețe că i-a fost foarte greu în ultimii ani, suferința zilelor petrecute în întuneric, pentru că de trei ani nu mai vedea, ea care, o viață a alergat, până la 86 de ani, când a orbit, să le fie de ajutor celor din jur, mulți la număr...La final, puțini, foarte puțini, numărați pe degetele de la o singură mână, i-au fost aproape....

trandafiri galbeni și început de școală

zile calde de toamnă, foarte puține ce-i drept, anul acesta

comori de toamnă, de dus la școală

zile in pădurea cu liniște, în care din nefericire am auzit grohăit de porci mistreți și am rupt-o la fugă peste deal....Nu prea mai am curaj sa revin singură cu cei mici...

toamnă bogată în grădina alor mei

de luat acasă :)

un măr c-un măr

în drumul spre magazin după praf de copt, Matei a avut grijă să aducă ceva și pentru mami :) Mereu vine cu vreun "suvenir"

răsărit

 amiaza perfectă

“Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele.” Cecilia Ahern, "P.S. Te iubesc"