Sâmbătă dimineața

cu o ciocolată nouă, cu zmeură alune si un mousse in interior....langa o cafea mare si fierbinte. Se anunță o zi luungă, unii mai muncesc si sâmbăta :)

Mașina spală, soarele asteaptă cuminte în balcon să-mi usuce rufele, copiii sunt la bunici, ne revedem curând. Citesc printre gurile de cafea, îmi notez lucruri....

Am primit de la o colegă o carte motivațională, deși nu-s fanul acestui gen, dar care imi place destul de mult și îmi confirmă din nou lucruri de care auzisem deja. E vorba de Atitudinea este totul, de Jeff Keller. 

Mi-am printat două cărți ale autorului meu preferat, Dumitru Constantin Dulcan, Mintea de dincolo și Inteligența materiei. Este minunat cum acest om, de știință, medic neurolog, profesor universitar lasă niște lucrări extraordinare despre ce e de fapt dincolo de viața asta palpabilă la care ne raportăm noi minut de minut, despre ce este omul și tot ce îl înconjoară în esență, și despre profunzimea cu care e alcătuit totul din jur. Sunt fascinată de tot ce scrie și spune. Am citit acum 2 ani alte două cărți ale sale, care mi-au confirmat științific tot ce citisem eu la Sfinții Părinți. Sunt pe youtube multe interviuri cu dumnealui, pe care eu una la ascult pe la 11-12 noaptea :)

E o zi perfectă pentru a zâmbi, a lăsa mai bine în urma noastră, a mângâia pe cineva, a spune a vorbă bună. Și nu e greu deloc!

Pe drumuri de țară

Cea mai mare bucurie a copiilor mei, neconștientizată însă pe deplin, este aceea că au bunici la țară. 

Vara aceasta numai acolo au stat, cu noi acolo în majoritatea timpului, și s-au bucurat pe deplin de tot ce înseamnă copilăria adevărată, așa cum o simt eu a fi adevărată: cu bunici și părinți care citesc povești, care alină zecile de căzături, cu mure coapte din grădină, cu adunat de roșii, castraveți, păstăi, ardei... în fiecare zi, cu melci codobelci căutați prin vie, cu plimbarea-terapie în pădurea binefăcătoare, cu fugărit mâțe leneșe, cu strâns ouă din cuibar, cu udat florile cu apă din fântână, cu udat legumele în solar, cu mers desculți prin iarba moale sau prin pietre, cu prăjituri de casă înfulecate cu poftă pe treptele casei, cu hrănit găinile cu aceleași prăjituri :) cu dezlegare la înghețată, cu pepene roșu rece și dulce, cu libertate și aer curat....

Dimineața primul lucru pe care îl fac este să iasă afară, în curte (în pijamale, bineînțeles), iar seara adorm în camere cu ferestre deschise și în cântec de greieri, despre care Teodora pune aceleași întrebări în fiecare seară : de ce cântă, dacă au chitară, dacă dorm în iarbă...

 

Mare dar am primit având părinți la țară. Mă simt binecuvântată că pot să le ofer curte cu iarbă, și nu tabletă/tv/telefon/jocuri etc.... Sper să nu uite bucuria timpului petrecut împreună și să o prefere mereu în detrimentul oricărui gadget la modă. Văd în jurul meu tot mai mulți copii cu ochii stinși, fără bucuria aceea din ochi de copil, fără entuziasmul micilor ghidușii, fără curiozitate asupra a tot ce îi înconjoară, imuni parcă la tot ce e viață în jur.....dar, aproape toți cu telefon conectat la internet....

 

 mult i-au mai cântat piticii, dar nu i-a dezamăgit și a ieșit somnoros până la urmă

sus pe deal, lângă pădure, cu satul rămas în vale și în soare, înconjurat de pădurea de pe cealaltă parte

cer albastru, nori de zahăr, miros de fân uscat peste tot în jur și copii liberi

soare torid și căpițe muncite

urcuș spre pădurea cu liniște

verde-albastru

liniștea mea...pădurea, oricare ar fi ea

în căutare de ghinde, printre frunzele uscate

terapie către înalt

sub stejarul bătrân din marginea pădurii, unde acum 30 de ani se juca tatăl lor cu fratele lui  :)

pur și simplu PERFECT

Mami, să nu uităm să luăm amintiri din pădure! Matei.

libertate sub norii alb-gri, goi de ploaie

și toate astea ce sunt dacă nu daruri?