dimineți, vară, mare, copilărie

era ora 6.30 a.m când am ajuns, cazarea se făcea de la 10, așa că, oricât eram de frântă de oboseală, am mers pe plajă cu piticii, care dormiseră tot drumul. Pe drumul din fotografie, care era de fapt distanta de la vilă la mare, cca 1 minut, se vedea marea însorită. 

Pentru cei mici e prima oară când o întâlnesc...Matei, văzând întinderea de apă din fața ochilor lui, de la capătul străduței, spune aproape șoptit : Mami, aceea e cumva marea?:) A fost frumoasă întâlnirea, cu tăcere mirată, cu răsuflarea tăiată și bucuria vie că se află acolo, așa cum au așteptat de când au luat vacanță...

Teodora și bucuria ei

 primele daruri

dimineți, în balconul cu aer proaspăt

un brăduț minunat, pe care îl vedeam ori de câte ori voiam să îmi savurez cafeaua pe balcon. Un brădut argintiu "maritim"

vedere de sus, după copaci, a drumului spre mare

în vizită la un Prieten drag sufletului meu

atât de aproape de urmele pașilor Părintelui Arsenie Papacioc

Pe tabloul de la chilia lui, e scris un citat care îmi era și mie în inima din tot ce am citit scris/spus de Părintele : "Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea..."

florile, un frumos de la care mânăstirile noastre nu fac rabat niciodată, și care mereu ne vor umple de bine și de firesc, așa cum nu vor putea vreodată să o facă tonele de  sclipici, de bronz, de kitsch, de....de....de...

am ajuns la Părintele fix în data de 19 iulie, neprogramat...Era ziua când împlinea 5 ani de când s-a născut în veșnicie. Era atâta pace la poalele salciei de lângă mormânt...l-am rugat să se roage și pentru noi și să ne dea o fărâmă din liniștea lui...

frățiori și biserica din lemn atingând cerul perfect

dimineața mea : mă trezisem la 6.30, am coborât să-mi fac cafeaua și am plecat să o beau pe plajă, cu briza mării, cu pescărușii, cu nisipul rece, cu inima mea, cu gândurile și grijile mele, cu mine....

când toată lumea e a ta : și cerul albastru, și apa jucăușă, și părinții cu dragul lor, și nisipul fin, și soarele cald care mângâie, și copilăria întreagă....

Exact cum mi-a spus Matei după o zi plină de bucurii : "Mami, vreau să-ți spun ceva.... Eu nu vreau să cresc, eu vreau să fiu copil. Tot timpul."

Știu, dragul meu....Și eu aș fi vrut să fim mereu așa...