ce dor imi e de Inaltul Bartolomeu...

despre Iuda de zi cu zi....

Iar în bucuria pădurii

Cum vin zilele calde (și libere pentru mami) și reușim să ajungem la bunici, nici nu ne desfacem bine bagajele, că ne și pregătim de fugit pe coama dealului și de acolo în pădurea cu liniște.

când toată pădurea-i a ta

când ceru-i senin și soarele călduț

când verdele viu iese printre frunzele uscate rămase din toamnă

când puiul de om culege adună mici comori

echipa de cercetași, răscolind frunzele foșnitoare

perfecțiunea verde

la cules de albăstrele

micile frumuseți vor umple întotdeuna inimile mari, pecum cele de copii

adunând bumbișori

muguri, flori de măr, soare, cer albastru...

cum să nu fii recunoscător pentru atâtea daruri?

mereu o să visez la o casă în mijlocul pădurii, chiar de știu că e doar un vis...

liber la joacă, ca nicăieri altundeva

relaxare, cu tălpile goale

de vorbă cu motanul Tolănilă

 ce dor îmi va fi de mânuțele lor mici și cu miros de copil

așteptând cuminți să fie duse pe un mormânt

 amintirea celor dragi sufletului nostru și dragostea pentru ei va rămâne mereu aceeași, chiar dacă ne desparte o punte, aceeași punte... E așa de frumos să nu îi uiți și să duci la locul de amintire din lumea aceasta puțin din frumosul tău, ca atunci când le treceai pragul cândva, cu florile în mâini...

apus

dimineți

înainte de a pleca la serviciu, soare în cafea

copii și culori în soare

flori care mă întâmpină de fiecare dată când ajung la job, dintr-un ghiveci imens

tot frumusețea nefăcută de mâna omului rămâne cea ...PERFECTĂ

cum ar fi viața fără flori? 

e mereu motiv de mulțumire către Înalt, pentru florile din jurul meu, ale mele sau ale altora...

Moartea mamei...în pagini de carte

Am dat întâmpător peste un pachet de cărți pentru copii, răsfoind netul.... Si de obicei, dacă pot răsfoi cartea online înainte să o cumpăr, trag un ochi și la cum este scrisă sau ilustrată.

Așa am descoperit paginile următoare, deși titlul cărții m-ar fi dus cu gândul la altceva.... Tulburător subiect, moartea mamei, pentru care probabil nu suntem niciodată suficient de pregătiți. Însă, poate că, pentru copiii care au trecut prin asta, poate fi de ajutor...Nu știu...

cartea

Cu click pe imagini cred că se poate vedea si textul.

bucurii

în sfârșit zilele calde sunt mai multe decât cele reci, soarele e mai generos și ziua e cu mult mai bună de dimineață :)

Aprilie....luna mea, ziua mea, a lui Filip, flori minunate și oameni buni alături. Ce-ți poți dori mai mult?

daruri de la colegi

zambiluțele mele de martie
 E primul an când pun eu bulbi în pământ. A meritat. Mi-au bucurat și parfumat fereastra muuuult timp. :)

mlădițe de copaci, după curățarea pomilor.
"Le punem în apă poate înfloresc, mami!"

alb

apus, joaca cu pietrele, amintiri de primăvară

Mi-am propus...

să profit de fiecare zi liberă, iar dacă e și caldă să o petrecem musai afară. 

Ieri au fost 22 grade, așa că, deși unii dintre noi au fost cu febră ușoară, ne-am jucat toată ziua afară, la bunici. Am reluat  programul nostru de care ne-a fost dor: alergat prin curte, cules fire de iarbă, cautat pietricele interesante, colorat pe bancă sub cireș. E atâta libertate la curte... Te poți murdări oricât, poți cădea de zeci de ori, poți să îți schimbi joaca de câte ori vrei, poți alerga pe unde vezi cu ochii și striga în voie oricât de tare te țin plămânii. De aceea e așa mare dar să ai undeva un petec de pământ doar al tău, pe care să respiri zilnic aer curat, sau unde să evadezi măcar săptămânal.

Mi-e dor de timpul meu, cu o carte bună și o cafea alături, dar, de când au crescut cei mici, și o dată cu ei și întrebările lor muuulte și mărunte, nu reușesc să parcurg jumătate de pagină în liniște. Am rămas doar cu o cafea, băută pe fugă de cele mai multe ori, jumate în leagăn, jumate lângă jucăriile lor de la mormanul de nisip. 

 Vara ce vine voi lipsi 5 din 7 zile de la joaca noastră, dar viața ne va învăța să ne adaptăm schimbării.

E bine. Atâta timp cât suntem sănătoși și împreună... e bine.

pinterest