Pe holul gradinitei copilul plange
sa mai stai putin. Dar tu, parintele, stii ca ai intarziat deja la
serviciu, ca pe birou te asteapta o multime de mesaje, ca peste o ora
incepe sedinta aia pentru care nu ai apucat sa te pregatesti. Si atunci
ii spui repede copilului ca te grabesti si il lasi acolo, cu lacrimi in
ochi. El ar vrea sa mai stai doar putin, ca sa isi mai incarce sufletul
cu dragostea ta si sa mearga apoi la joaca, ca in fiecare dimineata. Tu
nu poti sta, sunt alte lucruri urgente care te asteapta in alta parte.
Pe strada te grabesti spre casa, cu
gandul la problemele lasate la serviciu sau poate la cumparaturile pe
care trebuie sa le faci maine. Copilul vede o vitrina stralucitoare si
vrea sa va opriti acolo, sa se uite la lumini, sa ii povestesti despre
lucrurile acelea fascinante din spatele peretelui de sticla. Tu nu ai
timp si ii spui sa se grabeasca, poate chiar il certi putin ca nu
intelege cate treburi ai si este deja a treia oara cand se opreste in
loc sa mearga in ritmul tau. El tace si merge mai departe, tacut,
tinandu-te strans de mana.
Acasa ai multe de facut: mancare de
gatit, rufe de spalat, tot felul de lucruri de aranjat. Copilul vrea
doar sa se joace si sa stea cu tine, pentru el asta este cea mai
importanta treaba din lume. Si uneori vine la tine cu o problema de
copil: masinuta si-a rupt roata, laptele este in paharul gresit, jucaria
de plus a disparut. Probleme mici, infinit mai mici si mai lipsite de
importanta decat problemele tale mari de adult. Asa ca ii spui ca nu ai
timp acum, ca vii mai tarziu la el, ca se poate descurca si singur. El
insista uneori, alteori doar pleaca. Dupa ceva timp poate nici nu mai
incearca sa te cheme pe tine.
Sunt scene pe care le-am vazut de multe
ori in jurul meu intr-un fel sau altul. Suntem captivi intr-o lume
agitata, iar copiii sunt si ei uneori prizonieri in lumea noastra mereu
in graba. Uitam ca viata lor se desfasoara in cu totul alt ritm, ca
pentru ei o imbratisare, un cuvant frumos, un zambet si un moment de
joaca pot conta mai mult decat toate celelalte lucruri materiale pe care
ne luptam sa le putem oferi copiilor nostri.
Ne pierdem rabdarea usor, pentru ca
lumea noastra se misca mereu repede si noi simtim presiunea aceea de a
fi in ritm cu ea. Fara sa ne oferim ragazul de a ne opri un moment
pentru a trai in ritmul omuletilor mici din vietile noastre, pentru care
o plimbare pe stradutele orasului poate fi o aventura plina de
descoperiri, pentru care imbratisarile noastre sunt magice, pentru care
un moment de joaca alaturi de noi valoreaza mai mult decat orice jucarie
scumpa.
Am privit de multe ori ochi tristi de
copil privind in urma unui parinte prea grabit sa se opreasca din viata
lui agitata si plina de alte prioritati. Si mi-am promis ca eu ma voi
opri, ca eu voi fi acolo pentru copilul meu oricand ma va dori langa el.
pinterest
Uneori ma surprind grabita si total
deconectata de la rolul meu de mama si atunci incerc sa iau o pauza, sa
respir profund si sa privesc lumea prin ochii lui. Daca plange dimineata
la gradinita mai stau cu el, pana cand se simte pregatit sa urce singur
la copii. Daca se opreste fascinat doar ca sa admire o gramada de
pietre, ma opresc un moment sa le studiem impreuna. Daca ma cheama sa ma
joc cu el pe podeaua plina de masinute ma asez alaturi de el sau
inventez un joc cu masinute care ajuta hainutele sa intre in masina de
spalat, dar raman acolo aproape de el.
Nu imi iese de fiecare data, uneori
oboseala isi spune cuvantul, alteori resursele de rabdare ajung la
minim. Dar incerc sa nu uit niciodata sa ma opresc din valtoarea vietii
noastre de adulti si sa intru in lumea copilului meu, o lume mult mai
frumoasa, mai inocenta si mai fericita decat lumea aceasta agitata de
oameni mari.
Stiu ca meseria de parinte este grea si
plina de provocari si rareori imi permit sa dau cuiva sfaturi, pentru ca
imi dau seama ca eu inca am multe de invatat ca mama. Dar daca ar fi sa
aleg un sfat pe care l-as oferi oricarui parinte cred ca acela ar fi sa
se opreasca si sa isi imbratiseze copilul de fiecare data cand simte ca
el isi doreste asta. Acel moment de conectare, de dragoste, de empatie
poate schimba ceva in sufletul copilului, sa il faca sa se simta mai
puternic, mai sigur pe el, mai iubit. Iar asta este mesajul pe care cu
siguranta orice parinte ar vrea sa il transmita copilului lui: ca il
iubeste mai presus de orice si ca va fi mereu alaturi de el.
Draga parinte, opreste-te un moment si imbratiseaza-ti copilul! Acum, oricand, mereu.
pinterest
