bucurii

                                    apus

            tarta cu mar, zahar ars si scortisoara

                        umbrelute colorate

                           dimineti cu soare

       un cer....cum nu am mai vazut vreodata

                     ia cea noua a lui Matei

                   un Dar minunat de Secret Santa

                      Wallpaper. I love it! :)

pregătiri... gânduri...Crăciun

Nu am mai scris de mult timp....Dar cand nu am starea de a împărtăși lucruri senine, aleg tăcerea...Măcar în scris...

E o perioadă tare frumoasă, pe care mi-aș dori-o mai lipsită de griji, dar nu e...și încerc să văd mereu luminița de la capătul tunelului, dar în ultima vreme nu-mi prea iese..

Dincolo de toate astea, copiii sunt cei care te trag la liman de cele mai multe ori și te forțează să redevii copilul de altădată prin colindele lor, desenele de iarnă, poveștile de seară, bucuria bradului împodobit, jucăriile și cărțile primite în dar de la Moșul Nicolae, singurul în care credem de altfel :)

Anul acesta ghetuțele lor au fost pline cu bucurii, dintre care nu aveau cum lipsi....cărțile! :)

Matei a primit o enciclopedie frumoasă despre cum se succed anotimpurile în grădină și despre schimbările vremii de afară din fiecare lună a anului. Culorile sunt vii, textul ușor de parcurs, iar paginile au hârtia lucioasă.☺

Teodora a avut în dar o carte despre bucuria de a fi parte la Nașterea lui Iisus, an de an, la fel ca acum două mii de ani.

pagini a căror text descriu exact goana zilelor noastre, după cele ale trupului, pierzând de fapt esența Crăciunului, care este Hristos născut în iesle

 Filipinul a găsit în ghetuțe o carte despre Crăciunul unei familii de șoricei și un "înger" căzut din cer. O carte despre bucuria de a dărui.

 

Pentru mine rămân tot mai puține fărâme de timp, în care mă corcolesc cu o cafea caldă și două-trei pagini dintr-o carte. Acum citesc frânturi din "În drum spre casă".

Nisip și cărți de toamnă geroasă :)

S-au dus zilele concediului de toamna....Asa zis concediu, pentru ca fiecare zi a fost pliiină, dar nu ma plang. Bine ca le putem face pe toate. :)

Nu au lipsit cafeaua dulce și aburindă, cărțile pentru copii, poezie, și o carte nouă pentru mine...Turgheniev, un autor căruia acum i-a venit rândul, deși mulți l-au citit de multă vreme, alături de Dostoievski, Tolstoi etc.

cafea în cana de la bunica. La moartea ei am găsit-o în dulapul din bucătărie și am îndrăgit-o pe loc. De atunci cafeaua e......cu dor.....

parfum de toamnă și litere

Simona Epure, autoarea care scrie versuri minunate pentru copii. 

Pe Facebook, căutați Coșul cu pisici, mai ales daca iubiți mâțele și versurile. Va fi o delectare:)

noua ocupație a piticilor, NISIPUL KINETIC.

Nu m-am îndurat până acum să dau aproape
200 lei pe un kg...La cel original mă refer. Azi am găsit cu 20 lei/kg la PEPCO o variantă foarte bună, care ne ține ocupați multă vreme

atingerea-terapie

for fun :)

SFAT

Cand zilele trec tăvălug peste noi....

Inceputul de toamnă a fost plin și greu totodată pentru noi... Așa cumul de stări și sentimente nu am trăit vreodată : plecarea bunicii mele, ultima pe care o mai aveam, început de școală pentru Matei, boala gravă de tot a tatălui meu, mici bucurii prin tot greul ăsta....Zi de zi viața asta mi se pare tot mai greu de digerat, de înțeles, de asumat, de bucurat....Dar știu un singur lucru: nu avem încotro altfel. Viața, așa cum e ea, merge doar înainte, și nu ne rămâne decât să o trăim, neuitând să mulțumim pentru tot ce primim și să încercăm să o facem mai ușor de dus...

 cer senin, albastru, acolo unde, sus pe deal am lăsat-o pe bunica, în pământul alor ei, de unde se vede tot satul și casa ei părintească... 

Dor si tristețe că i-a fost foarte greu în ultimii ani, suferința zilelor petrecute în întuneric, pentru că de trei ani nu mai vedea, ea care, o viață a alergat, până la 86 de ani, când a orbit, să le fie de ajutor celor din jur, mulți la număr...La final, puțini, foarte puțini, numărați pe degetele de la o singură mână, i-au fost aproape....

trandafiri galbeni și început de școală

zile calde de toamnă, foarte puține ce-i drept, anul acesta

comori de toamnă, de dus la școală

zile in pădurea cu liniște, în care din nefericire am auzit grohăit de porci mistreți și am rupt-o la fugă peste deal....Nu prea mai am curaj sa revin singură cu cei mici...

toamnă bogată în grădina alor mei

de luat acasă :)

un măr c-un măr

în drumul spre magazin după praf de copt, Matei a avut grijă să aducă ceva și pentru mami :) Mereu vine cu vreun "suvenir"

răsărit

 amiaza perfectă

“Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele.” Cecilia Ahern, "P.S. Te iubesc"

Sâmbătă dimineața

cu o ciocolată nouă, cu zmeură alune si un mousse in interior....langa o cafea mare si fierbinte. Se anunță o zi luungă, unii mai muncesc si sâmbăta :)

Mașina spală, soarele asteaptă cuminte în balcon să-mi usuce rufele, copiii sunt la bunici, ne revedem curând. Citesc printre gurile de cafea, îmi notez lucruri....

Am primit de la o colegă o carte motivațională, deși nu-s fanul acestui gen, dar care imi place destul de mult și îmi confirmă din nou lucruri de care auzisem deja. E vorba de Atitudinea este totul, de Jeff Keller. 

Mi-am printat două cărți ale autorului meu preferat, Dumitru Constantin Dulcan, Mintea de dincolo și Inteligența materiei. Este minunat cum acest om, de știință, medic neurolog, profesor universitar lasă niște lucrări extraordinare despre ce e de fapt dincolo de viața asta palpabilă la care ne raportăm noi minut de minut, despre ce este omul și tot ce îl înconjoară în esență, și despre profunzimea cu care e alcătuit totul din jur. Sunt fascinată de tot ce scrie și spune. Am citit acum 2 ani alte două cărți ale sale, care mi-au confirmat științific tot ce citisem eu la Sfinții Părinți. Sunt pe youtube multe interviuri cu dumnealui, pe care eu una la ascult pe la 11-12 noaptea :)

E o zi perfectă pentru a zâmbi, a lăsa mai bine în urma noastră, a mângâia pe cineva, a spune a vorbă bună. Și nu e greu deloc!

Pe drumuri de țară

Cea mai mare bucurie a copiilor mei, neconștientizată însă pe deplin, este aceea că au bunici la țară. 

Vara aceasta numai acolo au stat, cu noi acolo în majoritatea timpului, și s-au bucurat pe deplin de tot ce înseamnă copilăria adevărată, așa cum o simt eu a fi adevărată: cu bunici și părinți care citesc povești, care alină zecile de căzături, cu mure coapte din grădină, cu adunat de roșii, castraveți, păstăi, ardei... în fiecare zi, cu melci codobelci căutați prin vie, cu plimbarea-terapie în pădurea binefăcătoare, cu fugărit mâțe leneșe, cu strâns ouă din cuibar, cu udat florile cu apă din fântână, cu udat legumele în solar, cu mers desculți prin iarba moale sau prin pietre, cu prăjituri de casă înfulecate cu poftă pe treptele casei, cu hrănit găinile cu aceleași prăjituri :) cu dezlegare la înghețată, cu pepene roșu rece și dulce, cu libertate și aer curat....

Dimineața primul lucru pe care îl fac este să iasă afară, în curte (în pijamale, bineînțeles), iar seara adorm în camere cu ferestre deschise și în cântec de greieri, despre care Teodora pune aceleași întrebări în fiecare seară : de ce cântă, dacă au chitară, dacă dorm în iarbă...

 

Mare dar am primit având părinți la țară. Mă simt binecuvântată că pot să le ofer curte cu iarbă, și nu tabletă/tv/telefon/jocuri etc.... Sper să nu uite bucuria timpului petrecut împreună și să o prefere mereu în detrimentul oricărui gadget la modă. Văd în jurul meu tot mai mulți copii cu ochii stinși, fără bucuria aceea din ochi de copil, fără entuziasmul micilor ghidușii, fără curiozitate asupra a tot ce îi înconjoară, imuni parcă la tot ce e viață în jur.....dar, aproape toți cu telefon conectat la internet....

 

 mult i-au mai cântat piticii, dar nu i-a dezamăgit și a ieșit somnoros până la urmă

sus pe deal, lângă pădure, cu satul rămas în vale și în soare, înconjurat de pădurea de pe cealaltă parte

cer albastru, nori de zahăr, miros de fân uscat peste tot în jur și copii liberi

soare torid și căpițe muncite

urcuș spre pădurea cu liniște

verde-albastru

liniștea mea...pădurea, oricare ar fi ea

în căutare de ghinde, printre frunzele uscate

terapie către înalt

sub stejarul bătrân din marginea pădurii, unde acum 30 de ani se juca tatăl lor cu fratele lui  :)

pur și simplu PERFECT

Mami, să nu uităm să luăm amintiri din pădure! Matei.

libertate sub norii alb-gri, goi de ploaie

și toate astea ce sunt dacă nu daruri?