galben și nimic mai mult. Când spun toamnă, la culoarea asta îmi fuge gândul
iubitorul de flori mici
covorul viei....sus galben, jos ruginiu
pe sub frunze, printre fire încă verzi de iarbă, o armată de opintici. Mama se pregătește să facă zacuscă cu ei. Muuuulti de tot se vor face zilele următoare.
soarele...prietenul motanilor
familie de pitici opintici.
material didactic de dus la grădi
prilej de joacă
sunetul toamnei: foșnet de frunze
părul arăta minunat....l-am tot privit...
același pom, atâtea nuanțe...Și cum să nu iubești toamna? E singurul anotimp care oferă atâtea culori deodată, din belșug, peste tot...
crizantemele culese azi din curtea părinților mei, care vor colora camerele noastre câteva zile bune
Foarte frumoase imaginile!
RăspundețiȘtergereCand am nevoie de candoare, revin aici, la tine pe blog. E atata tihna si bucurie simpla! Zile binecuvantate, draga mea!
RăspundețiȘtergereVai ce frumoase dumitrite! Minunate! SI frunzele de par toamna asa imi plac, rosii si lucioase, de fapt si florile parului mi se par cele mai frumoase din toate florile:) de primavara.Opintici murati cati mai mancam cand eram copil! Cararea de sub vie e asa...ca acasa:)
RăspundețiȘtergereCata frumusete in toate! si cat de bine imi fac postarile tale.ma umplu de bucurie! zile binecuvantate!mihaela
RăspundețiȘtergereMinunate pozele!
RăspundețiȘtergereE prima dată cand citesc de opintici...la părinții mei acasa se numesc ghebe.
cat de frumoasa e viata la bunici! De poveste! cu drag, ioana
RăspundețiȘtergere