galben și nimic mai mult. Când spun toamnă, la culoarea asta îmi fuge gândul
iubitorul de flori mici
covorul viei....sus galben, jos ruginiu
pe sub frunze, printre fire încă verzi de iarbă, o armată de opintici. Mama se pregătește să facă zacuscă cu ei. Muuuulti de tot se vor face zilele următoare.
soarele...prietenul motanilor
familie de pitici opintici.
material didactic de dus la grădi
prilej de joacă
sunetul toamnei: foșnet de frunze
părul arăta minunat....l-am tot privit...
același pom, atâtea nuanțe...Și cum să nu iubești toamna? E singurul anotimp care oferă atâtea culori deodată, din belșug, peste tot...
crizantemele culese azi din curtea părinților mei, care vor colora camerele noastre câteva zile bune
Se pare că nu mai ajung să scriu mai nimic pe aici. Nu că ar fi vreo pagubă de altfel, însă timpul nu mai are nicicum răbdare. E bine uneori când nu mai este timp pentru net; așa îți dai seama că ți-e bine cu tine, cu cei de lângă tine, și că nu mai este nevoie de încă un mâncător de timp. De timpul alături de ei sau pentru ei.
A fost o săptămână cu multă alergătură, cu vizite la medici, cu altele care urmează, cu decizii de luat. Sperăm să fie spre bine toate. Virozele nu ne ocolesc, răbdarea ne lasă, vremea de afară nu e prietenoasă pentru plimbări lungi, de aerisit gânduri, inimi îngândurate și mereu alergate.
Mi-e dor de tihnă. De o buclă în care timpul să stea pe loc. Să îmi dea răgaz și putere să o iau de la capăt, prin fuga asta din orice clipă. Oare de ce tot mai mulți oameni resimt că nu mai au timp? pentru că risipim prea mult probabil...
E duminică. Iar. Cam așa zboară totul....Știu când e luni și când e duminică. În rest....detalii. Fiecare însă la fel de important. Dar dincolo de toate, mi-e cel mai bine așa cum sunt acum. E o împlinire a inimii pe care nu mi-o putea oferi viața fără dragii mei, pentru care tot alerg și alerg. Dar cu drag. Cu tot dragul.
după amiază de duminica trecută, cu două ore de liniște, cu ultima cafea cu cofeină și pagini de carte pline de frumos
alte pagini, alte carte, totul furat în altă oră de somn de pitic
mesteacănul de lângă bloc și-a schimbat hăinuța.
Fratele lui, de lângă, păstrează încă verdele.
peisajul lui Matei, pentru mami, pus pe frigider tot de el, să îl găsesc când mă întorceam acasă:)
mușcată ce se încăpățânează să mai înflorească. Și bine face.
măcar arată bine și cafeaua decofeinizată :)
fotografie făcută de Matei.
Mi-au plăcut precizia și culorile alese pentru lucrurile pe care a vrut să le fotografieze.
De foarte multă vreme îmi doresc să petrec o după-amiază într-o pădure de mesteceni. Știam sigur că cei mici vor zburda în voie și eu voi asculta LINIȘTEA, care îmi lipsește de prea multe ori.
Duminica trecută am fost la Dobreni, jud.Neamț și m-am îndrăgostit iremediabil. Mi-a lipsit doar soarele, care a ținut morțiș să stea după nori. Dar nimic nu-mi putea lua bucuria că am ajuns acolo. Era destul de târziu pentru petrecut câteva ore bune, dar ne-am promis unul altuia, din priviri numai, că vom reveni.
Teoooo!
frunzele noastre dragi, de toamnă, caldă
nori ce nu i-au permis soarelui să mă ajute să fac fotografii frumoase
repaus pentru merindele luate la drum, pere din copacul bunicii
înălțimi
Scufița Roșie
orice pădure pare întunecoasă înainte să intri în ea.
Vezi lumina după ce treci de primii copaci. Așa e și cu oamenii...
"Să râzi des şi mult; să câştigi respectul oamenilor inteligenţi şi
afecţiunea copiilor; să câştigi aprecierea criticilor oneşti şi să
înduri trădarea prietenilor falşi; să apreciezi frumuseţea, să găseşti
ce e mai bun în ceilalţi; să laşi în urma ta o lume mai bună, fie
printr-un copil sănătos, o grădină îngrijită sau o condiţie socială
emancipată; să ştii pur şi simplu că cineva a respirat mai uşor doar
pentru că tu ai trăit. Asta înseamnă să ai succes."
numai bună pentru plimbările în pădure, pentru țipat să îți auzi ecoul, pentru adunat ghinde și amintiri în suflet, pentru privit fumul ce se ridică de la casele din sat, pentru urmărit oile cum pasc sus, sus pe deal, pentru fotografiat nori, zâmbete, frunze, melci, buburuze, copii bucuroși
popas în urcușul spre pădure
locul unde la intoarcere ne-am intalnit cu două căprioare, prea rapide pentru o fotografie :)
și pădurea în depărtare
buburuză-ruză pe un fir de lucernă și ochisori atenți la mica gâză
comori
melci codobelci care nu au răspuns la cântec pe trei voci
satul, cu fumul ridicându-se, semn al curățeniei de toamnă din grădini
mami, ce mare e stejarul!
căsuța furnicilor
părăsiți pentru jucăriile pădurii
tobogan de pe culmea unui deal mic și alergare până ți se face foame
merinde
pitic și umbra unui uriaș, mereu lângă el
traista cu de toate
căciulițele ghindelor umplute de culoare
inima din piatră
ciuperci necomestibile, duse însă acasă în găletușa cu lucrușoare adunate din pădure
cer pictat de-un avion cu reacție
găletușa cudetoate
lumină de octombrie, pe înserat, într-o zi perfectă de toamnă caldă, bună de pus la inimă
