De când a apărut primul pui de om în casă, l-am integrat cum se cuvine, ca fiind o persoană de sine stătătoare, chiar dacă de mici dimensiuni, și nu un accesoriu familial, care ar încurca când și când lucrurile. Îmi amintesc de sesiunile de shopping la care mergeam doar eu cu Matei, în cărucior, să îmi cumpăr haine, cărți sau vreo geantă. Acum acele lucruri îmi sunt cele mai dragi, pentru că știu cu cine eram la cumpărături.:)
Ulterior, a apărut Teo. Dar la fel se întâmpla. Mergeam la mall, fără vreo problemă, Teo dormea de multe ori în cărucior, Matei era dornic de mers pe jos, și în drumul nostru spre mall, aveam o grămadă de vorbit, de analizat, de întrebat, de povestit. Pentru ei era ca o mică excursie, iar eu îmi rezolvam treburile în tihnă, chiar dacă îi aveam și pe ei printre rafturi.
Filip a intrat și el în joc, diferența fiind doar la număr. Și da, se găsește timp pentru orice. Și să citesc. Noaptea, după ce ei adorm, sau la somnul de prânz. Și să mă îngrijesc. Și să merg la coafor, și la librărie, și la magazinele pentru copii, și la biserică, și la parc, și cu trotinetele, și cu bicicletele. Uneori fără ei, dar cel mai des cu ei lângă mine. De multe ori fără tati, căci e plecat cu treburi. Alteori ne împărțim pe echipe sau suntem toți împreună. Și se poate.
Da, e gălăgie pemanent. E agitație. E dezordine. E haos ar spune unii. Eu le zic că e haos organizat.:) Știm exact unde ne aflăm și ce urmează de făcut. Dar e bine. Ne e bine. Iar timp, este suficient. Numai să vrei!
Tot timpul se gaseste timp sa facem ce vrem....numai sa vrem...si oricum asa ne-am invatat, linistea e o chestie anormala....zic eu.
RăspundețiȘtergereLinistea e normala, e de dorit, pentru a te incarca si a putea merge mai departe, dar uneori e greu de gasit in galagia din jur. Important e sa invatam sa o furam, pe bucatele.:)
ȘtergereNu-s multi, trei. :)
RăspundețiȘtergereeh, ca eu nu stiu!:)) Maria, te pup! de aceea era bine sa mai scrii si tu cum e cu 4+:)
ȘtergereFoarte frumos si realist scris.
RăspundețiȘtergereAm constatat si eu ca, in general, persoanele care nu au copii sau au doar unul intreaba cum te descurci sau tot ei se plang cel mai des de lipsa timpului.
Exista si un avantaj cand sunt mai mult de un copil: se joaca impreuna si nu trag mereu de parinti, am intalnit o mamica cu 9 copii si ea a zis ca mereu oamenii o intreaba cum poate, a zis ca din punctul ei de vedere a scapat de joaca cu copiii. Si pe mine ma intreaba cand am timp sa crosetez, sau sa citesc sau sa ies sau sa ma mai duc la cursuri...dar e pur si simplu vorba de ce e important pentru noi in fiecare moment, per total dar si in fiecare moment liber:) (de undeva tot renuntam, daca stau toata ziua afara cu copilul probabil n-am timpul necesar sa fie totul luna, poate intr-o zi vom picta si seara vom manca lapte cu cereale...). Pana la urma sa facem toate cu bucurie si cei ce avem si cei ce nu avem copii, sa ne folosim de timpul nostru cel mai frumos si folositor:*
ȘtergereIn cazul meu sunt mai mereu printre picioarele mele....se joaca putin impreuna, se ciondanesc muuult... Nu e asa lejeritate. Dar da, daca vrei, poate fi bucurie si in toate astea:)
ȘtergereFrumos. Felicitari! Sunteti un exemplu de urmat.
RăspundețiȘtergereMultumesc, dar nu cred ca sunt exemplu. Pana la urma mamele nu se pot compara intre ele, sunt unice pt copiii lor. Concluziile finale le vor trage insa tot copiii mei, dupa vreo 20 de ani.:)
Ștergere