Ultimele zile de vară...

....le-am petrecut la mama, cu tihna de zi cu zi, cu bucuria ajutorului în grija față de cei mici.

Sunt recunoscătoare pentru un moment de răgaz, doar eu cu mine, în după amiaza ultimei duminici de vară, cu o carte bună, sub cireș, ascultând pe fundal un cântec de leagăn al mamei pentru Filip, mezinul adormit la umbra viei legănat de Bica. Mi-a amintit de luxul pe care mi-l permiteam în verile petrecute la bunica mea, sub bradul din fata casei, citind din lecturile pentru școală. Când a trecut oare atâta timp?...

o perioadă am simtit nevoia să citesc altceva....am reluat acum Culoarea

mușcate ce au culori atât de vii, ce contrastează frumos cu verdele frunzelor

cele 3 ingrediente ale unei zile perfecte

apus minunat, în realitate era muult mai frumos. 

Uneori fotografiile nu pot transmite frumosul real

luna plină, my favourite

A fost o vara plină. Fără concediul clasic, la mare sau la munte, dar cu multe ieșiri frumoase, liniștite, de bucurat copiii și inimile noastre.

De mâine e oficial toamnă., deși temperaturile o contrazic.O astept si nu prea. Urmează o perioadă noua. Cu doi pitici la grădi, sper fără atâtea viroze ca-n anii trecuți, cu luări de decizii, cu speranța că va fi bine. Oricum ar fi.

Astept cu bucurie diminetile și serile mirosind a frunze uscate, a crizanteme, a ploi mai sigure, a plăcintă cu măr și cafea cu aroma de coajă de portocală, a ardei copți și zacuscă, a gălagie de copii care vin de la școală, a frig și vânt, a....TOAMNĂ!

 cea mai frumoasa fotografie a mea :)

mere buune pentru placintele de toamna

un păr tânăr, cu crengile aplecate la pământ de atâtea roade dulci

parfumul toamnei

pregătiri de grădiniță :)

Bucurii fel și fel

răgaz de după-amiază

joacă cu litere

nu știm încă literele, dar ne plac magneții

O melodie de care îmi era dor. O ascultam în liceu, aduce multe amintiri...

Jurnal

Taniusa  e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:) 

Pentru astazi: 21 august, dupa amiaza

Afara: destul de rece, dar soare acum, dimineață a fost înnorat

Mă gândesc: la multe, prea multe și mi-aș dori să trăiesc mai liber, mai în voia Celui care știe întotdeauna cum e mai bine...

Din locurile de unde invatam: din reîntoarcerea în copilărie, rememorarea unor episoade, care pot da unele răspunsuri la problemele prezente

 

Sunt recunoscătoare pentru: că îmi doresc mereu mai mult în ceea ce mă privește, că îmi doresc să șlefuiesc multe la mine, dar să învăț să nu mă învinovățesc pentru scăpări, ci să le iau ca atare, ca făcând parte din întreaga luptă cu propriile slăbiciuni

 

Citesc Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt - o carte ce se citește pe îndelete și doar în momente de liniște.

Am terminat Kinderland - nu mi-a plăcut. Nu știu foarte clar de ce, dar au fost multe detalii care mie nu îmi creează o stare de bine: limbajul urât în multe locuri, episoade de violență, reală, știu, dar parcă nu aș reciti despre ea iar și iar.....povești depre tați care doar beau, mame care doar trudesc, copii care doar îndură.... Mult prea gri pentru gustul meu:)

Am terminant si Omul devine ceea ce gândește - trebuie să o reiau de cel puțin două ori:)

Ceea ce astept (sper) sămai vină zile calde, să putem să mai fugim de acasă la joacă și cafea pe iarbă

În casă e vraiște, dar nu fac nimic în acest sens, deocamdată. Copiii și-au făcut dintr-o pătură mare mașină și conduc fiecare cu câte un capac de tigaie:)

Unul dintre lucrurile mele preferate: zilele de sâmbătă, mirosul de fum seara afară, hăinuțele pentru fetițe și cumpărăturile pentru copii.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: fără planuri, doar ce ne rezervă momentul

 
Saptamana care a trecut: ploioasă, mohorâtă, destul de melancolică, dar prinde bine câte o perioadă de asta, de tras linie și luat de la capăt.

Saptamana viitoare: dacă va fi cald plecăm iar pe undeva unde să fie frumos, munte, aer curat. Va fi sfârșit de august și ne va fi dor de perioada asta de răgaz. Mă gândesc cu inima strânsă la vara anului viitor, care pentru mine s-ar putea să fie  fără prea mare concediu....ar trebui să revin la servici.
 

Cele zece nevoi umane

"Avem cele zece porunci. In complementaritate cu ele, propun zece nevoi umane. Ele isi au radacinile in copilarie. Ar fi trebuit sa faca obiectul educatiei si invatarii, la toate varstele.

1. Nevoia de a da un sens vietii, la nivel elementar

Macar o data pe zi savureaza faptul ca respiri ; ca privesti cerul si pamantul ; ca te misti ; traieste-le ca mari evenimente. Bucura-te ca ai schimbat un zambet cu un copil care a trecut pe langa tine. Toate acestea sa-ti fie suficiente pentru a simti ca viata are un sens, ca merita sa fie traita, ca este un dar pentru care cei care te-au adus pe lume si te-au crescut au dreptul la iubirea si recunostinta ta.

  google

2. Nevoia de improspatare

Dar respiratia si miscarea sunt cu noi tot timpul. Exista riscul, tentatia ca ele sa devina rutina, sa nu le acordam nicio atentie, cum de fapt se si intampla in general. Rutina nu poate si nu trebuie eliminata total, o mare parte a comportamentului nostru urmeaza reguli precise, tin de civilizatie. Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se intampla din pacate frecvent. Asa cum avem grija zilnic sa ne improspatam corpul prin odihna, prin miscare si prin folosirea apei si sapunului, avem nevoie si de o improspatare a mintii, a simturilor, a sufletului nostru. Sa ne trezim in fiecare dimineata capabili de a arunca o privire proaspata asupra lumii, cu dispozitia unui nou inceput, cu o limpezire a simturilor si a gandurilor; intr-un anume sens, sa recapatam, sa recuperam candoarea copilariei.     

  google

3. Nevoia de intrebare si de mirare

Eram in copilarie intr-o permanenta stare interogativa, de curiozitate, de mirare, de extaz in fata spectacolului naturii si al lumii, al propriei mele fiinte. Pentru a da un singur exemplu, sunt de-a dreptul fermecat de nazdravaniile creierului meu, in materie de memorie si de imaginatie. In fiecare seara, cand ma las prada somnului, ma intreb ce calatorii neasteptate imi vor oferi visele din noaptea respectiva. Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viata, a fost mereu o sursa de energie. Atunci cand sunt intrebat: de ce traiesti ? ii raspund: pentru a ma mira.De prea multe ori, scoala, in loc sa intretina si sa dezvolte aceasta nevoie, o anihileaza. Dar daca nu ne mentinem starea de curiozitate, de mirare, de dorinta de a intelege lumea, nu doar de a o inregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea si natura ignorantei noastre.

  google

4. Nevoia de indoiala si de suspiciune

Ce poate fi mai uman decat ezitarea, nehotararea, nedumerirea? Pentru Rene Descartes, starea de indoiala este semnul clar al naturii ganditoare a fiintei umane. Un acelasi lucru poate fi considerat din mai multe puncte de vedere si, in aceste conditii, spiritul critic ne obliga la o analiza comparativa, care uneori nu conduca la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilitati, fiecare fiind descrisa in termeni de grad de  plauzibilitate. In justitie se lucreaza cu prezumtia de nevinovatie. In educatie si in invatare, este recomandabil sa adoptam prezumtia de suspiciune. Ne nastem criticand ; plansul nou-nascutului este reactia sa critica fata de o nemultumire. Sa privim cu interes, dar cu suspiciune orice ni se livreaza de la catedra, de la o tribuna, de pe internet, din carti, din orice fel de publicatii, asa cum un politist care cauta pe autorul unei crime suspecteaza totul. Educatorii, profesorii ar trebui sa fie primii care sa recomande, sa stimuleze aceasta atitudine la elevi, la studenti, sa le spuna acestora: « Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteti arata este sa-mi acordati atentie, dar sa nu acceptati nimic din ceea ce va spun inainte ca spiritul vostru critic sa va asigure de adevarul si de interesul spuselor mele ; daca nu ma intelegeti, sa nu ma lasati sa trec mai departe, sa-mi cereti sa fiu mai clar; daca vi se pare ca nu am dreptate, sa va manifestati argumentat dezacordul ». O atitudine similara se cuvine a fi adoptata fata de litera tiparita, din manuale sau din orice alt loc. Omul de la catedra nu trebuie sa pozeze intr-un a toate stiutor, este normal ca uneori sa le spuna celor pe care-i instruieste : « nu stiu », « nu inteleg nici eu» ; iar atunci cand cineva din banca ii corecteaza o scapare, o greseala, sa-i multumeasca pentru atentia acordata. Uneori introduceam deliberat o greseala in prestatia mea, pentru a testa vigilenta studentilor. Nevoia de indoiala si de suspiciune functioneaza concomitent cu o alta, opusa: nevoia de complicitate la o conventie. De exemplu, mergem la un spectacol de teatru. Ne supunem prezumtiei de complicitate la conventia de fictiune propusa de spectacol, o acceptam, ii acordam credit. Dar spiritul nostru critic nu inceteaza sa functioneze si avem dreptul, ulterior, sa ne exprimam eventuala insatisfactie, sa pretindem ca autorii spectacolului au inselat asteptarile noastre, creditul pe care le-am acordat. La fel, in cazul unei poezii, a unui roman etc.

  google

5. Nevoia de greseala si de esec

De cate ori am esuat pana sa deprindem sa folosim furculita, cutitul si lingura ! De cate ori am cazut, ne-am julit genunchii, pana sa invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem ! Este clar ca invatarea, drumul spre dobandirea unui nou comportament trec prin greseli si esecuri; ele sunt pretul pe care-l platim pentru a ne imbogati intelegerea si pentru a acumula noi capacitati. Trebuie deci sa distingem intre greselile de acest fel, care au un rol pozitiv, benefic, si greselile ordinare, facute din neatentie sau ca urmare a altor imperfectiuni senzoriale sau psihice. A plasa greseala si esecul, la modul general, in sfera infractiunii sau/si pacatului denota o confuzie grava, pe care totusi o comite mereu practica educationala. Auzim mereu : « cine a gresit, sa plateasca ». Dar exemplul copilului care cade inainte de a invata sa se tina pe picioare si niciun parinte normal nu se gandeste sa-l pedepseasca pentru acest esec trebuie sa ne stea mereu in fata.
O veche vorba latineasca de intelepciune ne aminteste ca a gresi este omenesc. Dar reflectia respectiva continua prin a condamna perseverarea in greseala. Aici este nevoie de o precizare. De exemplu, sa repeti mereu traversarea strazii pe culoarea rosie a semaforului este intr-adevar de condamnat si de sanctionat; in general, nerespectarea deliberata a unor reguli ale comportamentului uman, social este de sanctionat si aici intra in functie justitia si morala ; dar sa comiti mereu greseli, alte greseli, in incercarile in care te aventurezi pentru a strapunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil.
Istoria abunda in exemple de greseli si esecuri ale unor oameni de seama, in tentativa de a spori cunoasterea umana. S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrata pe  greseli si pe esecuri.  O mare parte, poate cea mai mare, a actiunilor de pionierat, a lucrarilor care au deschis drumuri noi in cunoastere si in actiunea sociala au inclus greseli, ca un produs secundar al noutatii ideilor lansate. Mai mult, mergand pe urmele unor greseli comise in lucrari sau actiuni temerare, s-a ajuns la aparitia unor noi idei, noi domenii de cercetare. « Greseala matematica, sursa de creativitate » a fost de mai multe ori titlul unora dintre expunerile mele. Pentru a da un singur exemplu : noua stiinta a haosului a fost initiata de Henri Poincare in tentativa sa de a inlatura o greseala dintr-un memoriu al sau de mecanica cereasca. Am putut verifica personal si banui ca e adevarat in general faptul ca drumul spre multe (poate cele mai multe) idei si teoreme matematice a urmat o cale sinuoasa, de tatonari, rataciri, confuzii, greseli de tot felul, pana s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaste, macar in unele cazuri, aceasta istorie zbuciumata mi se pare esential, daca vrem sa intelegem natura profunda a creatiei umane. Personal, am facut aceasta experienta pe unele situatii din matematica, din informatica, din lingvistica, din domeniul literar-artistic, dar cred ca este valabil in general.
Tinand seama de inevitabilitatea esecurilor, este esential sa educam rezistenta la esec,  intelegerea faptului ca esecul este normal; mai mult : dintr-un esec este totdeauna ceva de invatat.

 

:)  google

 

6. Nevoia de joc    

Apreciez jocurile bazate pe reguli prestabilite, de la fotbal si tenis la sah si go. Ele au un rol important si merita atentia tinerilor. Dar nu in primul rand la ele ma gandesc acum. Am in vedere jocurile care valorifica nevoia de libertate, curiozitatea de a intelege cele percepute prin simturi s prinobservatie directa, nevoia de si dreptul la greseala si esec, fara a fi pedepsite. Am considerat astfel de exemple la punctul anterior: cum invatam sa ne tinem pe picioare si sa mergem. Este clar ca orice copil de pe suprafata Pamantului trece prin aceasta experienta. Acum ma voi referi la un alt joc, si el practicat, pe cat mi-am putut da seama, de toti copiii lumii: jocul de-a v-ati ascuns. Eu ma ascund iar tu ma cauti si daca ma gasesti, ai castigat. Acest joc nu face decat sa imite un altul, pe care natura, lumea il practica fata de noi, la orice varsta si de la inceputurile omenirii. In tentativa noastra fireasca de a intelege lumea, totul se intampla ca si cum lumea ne spune: « cauti sa ma intelegi, dar eu ma ascund; si cu cat lucrul pe care-l cauti este mai interesant, mai semnificativ, cu atat il ascund mai bine si il fac mai greu de gasit. Dar merita sa-l cauti. Chiar fara rezultatul asteptat, cautarea iti va da satisfactii, care insa ar putea fi altele decat cele  la care te-ai gandit initial. Cauti ceva, nu-l gasesti, dar gasesti altceva; uneori mai interesant decat ceea ce cautai initial ». Invata sa savurezi acest spectacol al omenescului, sa te imbeti de el – si din nou sa simti ca viata merita sa fie traita. Cautarea se dovedeste de multe ori mai importanta decat gasirea. Placerea de a urca un munte sta in primul rand in a savura fiecare moment al parcursului, chiar daca nu ajungi in varf.  Mai e si un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauti ceea ce deja ai gasit. Gasesti ceva ca o banuiala, o intuitie, o extrapolare a unor observatii empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingatoare. Asa se intampla, de exemplu, ca in matematica multe teoreme sunt ‘gasite’ mult inainte de a fi demonstrate ; cazul teoremei lui Pitagora, gasita empiric mult inainte de Pitagora.
Dar toata cautarea la care ne referim ce este altceva decat invatarea, descoperirea, inventia ? Nevoia noastra de a intelege lumea, de a ne intelege pe noi. O cautare care trebuie sa valorifice toate nevoile umane discutate anterior, dar si pe cele care urmeaza.

  google

7. Nevoia de identitate

Aici se afla o provocarea majora, dramatica, si o sansa de a da vietii noastre o motivatie superioara. Direct implicate sunt toate celelalte 9 nevoi pe care le discutam. Biologic, avem o identitate individuala, prin faptul ca fiecare fiinta vietuitoare de pe aceasta planeta are un ADN specific. Acizii dezoxiribonucleici sunt ‘cuvinte’ pe alfabetul celor patru tipuri de baze nucleotide. Acest alphabet este acelasi pentru toate fiintele traitoare pe planeta Terra. Dar ordinea in care sunt asezate elementele alfabetului in alcatuirea ADN-urilor este alta la fiecare dintre noi, deci fiecare fiinta umana are o identitate biologica specifica. 

Ne nastem preluand o intreaga mostenire genetica de la parinti si, prin intermediul lor, de la bunici, strabunici etc. Preluam o seama de trasaturi, deprinderi, reprezentari, judecati si prejudecati determinate de contextul geografic si istoric in care ne dezvoltam. Toate acestea ne confera o identitate genetica, de familie, de loc geografic si de moment istoric, deci o identitate locala, una regionala, una nationala, de limba, de credinta. Aceasta identitate pe care natura si istoria ne-o imprima, de multe ori fara a ne da seama, ramane pentru prea multi oameni singura lor identitate.

 Prea multi oameni nu simt nevoia unei identitati mai bogate decat aceea primita fara vreun efort personal. In perioada trecerii de la copilarie la adolescenta ar trebui sa inceapa constientizarea nevoii de construire a unei identitati mai bogate decat aceea cu care ne-a inzestrat natura. Cum sa facem sa educam la cat mai multi tineri aceasta nevoie ( valorificand critic, selectiv, identitatea primita de la natura) ? Cum sa-i facem pe tineri sa constientizeze faptul ca in conditiile actuale ale globalizarii de toate felurile actioneaza asupra noastra, direct sau indirect, toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele regionale, nationale, europene, occidentale si planetare ?  Sa le explicam tipologia identitatilor culturale: balcanica, dunareana, a Marii Negre, sud-est europeana, central europeana, mediteraneana, europeana, occidentala, planetara dar si tipologia care rezulta din diversitatea lingvistica, de credinte, de civilizatii.

 Se intampla un lucru fara precedent in istoria omenirii: numeroasele identitati ale fiintei umane, aflate intr-o dinamica permanenta si o interactiune continua, nu mai pot fi intelese decat concomitent, formand un sistem. Sau le intelegem pe toate sau pe niciuna. Globalizarea si internetul au o contributie esentiala la aceasta noua configuratie a identitatilor. Educatia nu reuseste sa faca fata acestor probleme, nici nu prea le are in atentie. Dar tensiunile existente intre diferite identitati ale fiecarei persoane si intre identitatile unor persoane diferite sunt, in ultima instanta, la radacina multor conflicte si razboaie ; aici isi afla radacinile si terorismul existent la scara mondiala. Posibiltatea unei dezvoltari armonioase a identitatilor ramane deocamdata doar un proiect.

 sursă foto

8. Nevoia de omenesc si de omenie

Identitatea este primul termen al unui cuplu esential, in care al doilea termen este : alteritatea. Niciunul dintre ei nu se clarifica in absenta celuilalt. La orice nivel, ne definim identitatea prin raportare la ceea ce este diferit. Diferenta se poate referi la varsta, la sex, la nationalitate, la limba, la culoarea pielii, la religie, la nivel de cultura, la pozitie sociala, la apartenenta politica, la filosofie a vietii, la preferinte literare sau de orice alta natura  etc. Sa fim pregatiti sa intelegem omenescul in diversele sale ipostaze, sa admitem ca tocmai infinita sa diversitate ii da farmec. 

Nu exista doua fete umane identice, nu exista doua voci umane identice, nu exista doua priviri umane identice. Dar dincolo de aceasta diversitate, toti copiii lumii au o prospetime cuceritoare, toti alterneaza rasul cu plansul, toti rad la soare, toti indragesc miscarea si jocul, toti ard de curiozitate. Omenescul este o sursa nesfarsita de delectare, de minunare. Iata, pentru a alege numai una din fermecatoarele manifestari umane: vorbirea, limba. Cata subtilitate, cata finete, cat joc al nuantelor iti ofera cuvintele, frazele, discursul ! Muzica lor, semnificatia lor. Cat de placut e sa constati ca reusesti sa spui ceea ce ai gandit, dar cat de usor, pe nesimtite, frazele derapeaza si nu mai exprima ceeace ai dorit ! O continua alternare a gasirilor si a ascunderilor, a confirmarilor si a frustrarilor. Sau jocurile memoriei umane, ale amintirilor si uitarilor ; sau trecerile insesizabile de la zambet la lacrima, de la gravitate la duiosie. Iata un pariu major al educatiei: sa-i antrenam pe copii sa savureze omenescul in intreaga sa diversitate. Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde castigi in dauna altora, care pierd ; omenescul poate fi universal castigator. La animale, o pornire instinctiva vede in diferenta o adversitate. Pentru ca oamenii sa nu reproduca si ei acest comportament, este nevoie de o educatie corespunzatoare, altfel se intampla ceea ce vedem mereu : baietei de clasa a treia primara care se iau la bataie pentru ca «  eu am spus intr-un fel iar el a spus altfel ».
De la omenesc, nu e decat un pas pana la omenie. Nevoia de a fi bun, generos, de a darui, de a-i contamina pe altii de bucuria vietii. De a adopta in comportamentul tau prezumtia de solidaritate cu ceilalti oameni. Copiii care se formeaza in acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esential) vor putea fi mai greu antrenati in razboaie de tot felul.

 

 google

9. Nevoia de cultura       

Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultura stiintifica, literar-artistica, tehnologica, religioasa, filosofica etc. Culmi ale spiritualitatii umane, in matematica, astronomie, fizica, chimie, biologie, filosofie, literatura, muzica, arte vizuale, teatru, stiinte juridice, economice, istorice, arheologice, geografice, geologice si, mai recent, in film si in disciplinele informatiei si ale comunicarii stau marturie pentru splendoarea omenescului, pentru puterea sa de patrundere, de imaginatie, de descoperire si de inventie. Dar cine beneficiaza de ele, cati sunt cei care au acces la aceste piscuri, le inteleg, isi pot umple sufletul si mintea de intelepciunea si frumusetea lor, se pot astfel inalta spiritual mult peste starea de animalitate ? Cati sunt cei care ajung sa traiasca fiorul unui vers, al unei povesti, al unei muzici, al unui tablou, al unui monument de arhitectura, al unei sculpturi, al unei ecuatii, al unei formule chimice, al tabelei lui Mendeleev, al unui program de calculator, al geometriilor neeuclidiene, al relativitatii einsteiniene, al lumii cuantice, al dualitatii Watson-Crick a acizilor nucleici ? Va fi in stare educatia publica sa preia acest mesaj ? Mai avem timp de asa ceva ? Un timp de contemplare, de suprema emotie. Nu cumva eliberam pe banda rulanta diplome de diverse grade, fara acoperire culturala ? Si daca nu au acoperire culturala, ce sunt posesorii acestor diplome altceva decat, in cel mai bun caz, furnizori de servicii ? Si daca nu prea au nevoi culturale, ce motivatie mai profunda pot da  vietii lor ? Cohorte de oameni, unii cu o stare de prosperitate materiala, au totusi un statut de sclavi culturali. Sa nu-ti fie mila de ei ?  Sa nu-i compatimesti ? Nu cumva se afla aici sursa principala a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violentei verbale, psihice, fizice ?   Care este nivelul de cultura al celor ce ne conduc, ce repere umane au ei ? Ce anume da un sens vietii lor ?

 google

10. Nevoia de transcendenta

Ne aflam aici la modul superior, de cea mai inalta complexitate, pe care o poate capata nevoia de a da un sens vietii.  Etimologic, trans inseamna dincolo iar verbul latinesc ce i se alatura s-ar traduce prin a te catara. Obiceiul copiilor de a se catara in copaci, pe garduri, pe stalpi exprima nevoia, tentatia de a se inalta, de a se departa de sol. Asa incepe transcendenta. Sa treci dincolo de limitele, de cadrul ce ti-au fost impuse prin nastere, sa nu ramai sclavul perceptiei senzoriale si empirice, sa incerci sa le depasesti.  

 google

Solomon Marcus
Academia Romana
sursa text

Cărțile copiilor mei

Dintotdeauna am iubit cărțile. Țin minte ce emoție am avut, la 14 ani, când am mers cu tata la Biblioteca Municipală să îmi fac permis de lectură:) Nu găseai cărți de cumpărat pe toate drumurile și nici foarte accesibile nu erau la preț. Încă de atunci mi-am promis că atunci când voi avea banii mei, cărțile vor fi răsfațul meu cel mai de preț. Mergeam săptămânal să îmi iau cărți noi, treceam printr-un parc plin de păsări ciripitoare și ajungeam în biblioteca umbroasă, mereu răcoroasă și cu mirosul  de cărți vechi, prăfuite, dar atât de valoroase, care te poartă în lumea lor, care te lasă să ți-o imaginezi cum vrei, care te lasă să le atingi paginile citite de atâția alții inaintea ta...imi plăcea să găsesc mici însemnuri pe câte o pagină și să mă gândesc cine o fi cel care scrisese, de ce o făcuse.... E o lume a cărților pe care nici o tabletă nu o va putea înlocui. Și cred că e singurul motiv pentru care nu mă simt vinovată de tăierea unui copac. Trăiește veșnic acel copac prin cărțile tipărite.

o carte minunată, citită azi în jumătate de oră

De când am devenit părinte am simțit că viața mea va fi împărțită mereu din acel moment cu noua bucată din mine. Și cărțile făceau parte din ceea ce trebuia să dăruiesc mai departe. Nu știu de ce simt că trebuie să mă asigur că vor avea în casa lor lucruri de valoare. De parcă aș pleca undeva....prea devreme și vreau să știu că i-am înconjurat din timp cu frumos...

După nașterea primului copil am tot cumpărat cărți de bună calitate pentru ei, deși nu aveam alti copii încă:), indiferent că erau pentru vârste mai mari, 7-8-10 ani. Îmi doream să le aibă în bibliotecă atunci când va veni vremea lor. Am avut mereu grijă să aibă un mesaj bun de transmis, să nu fie cărți glossy (pentru fete) sau cu scene violente (pentru băieți).

Matei de la 1 an a fost foarte atras de cărți și a avut întotdeauna grijă de ele, nu a rupt pagini, nu le-a distrus. I-am insuflat și noi grija pentru cărți, dar nu a fost cazul să insist prea mult și m-a bucurat asta. Acum toți trei iubesc cărțile, adaptate vârstei lor, nu în egală măsură, dar nici nu sunt ignorate, cum am văzut în cazul altor copilași.

Voi mai scrie in categoria "Cărțile copiilor mei", nu voi face neapărat recenzii de carte, dar voi scrie despre ce am mai cumpărat nou în biblioteca piticilor. 

Azi a sosit ultima comandă și pe lângă o carte pentru mine, sunt două cărți pentru anii mai mărișori ce urmează în ale lecturii.....lectură făcută de ei, de noi sau de noi împreună.:)

cele 3 volume din "Pollyanna - Secretul mulțumirii" le avem deja

Cand vom avea o școală bună?

„Şcoala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, subprefectii oameni care să ştie administraţie, finanţe şi economie politică, învăţătorii pedagogi; pe când adică va fi și şcoala şcoală, statul stat şi omul om.”(Mihai Eminescu)

Bucurii simple

o mușcată ce înveselește orice fereastră

ultima comandă de cărți de la Libris. Luni sosește o alta :) 

cafeaua perfectă: caimac catifelat, ceașcă veselă și soare afară:)

Alee din parcul orașului natal, acum renovat și muuult mai curat. Locul unde acum 13 ani vorbeam pt.prima oară cu Cineva... și cu el am rămas :)

Mi l-aș fi dorit așa în plimbările mele adolescentine

desene cu mami, într-o după-amiază de vară, la umbră sub vie

desert de vară

Păi, altfel cum?

sursa foto:edukid

sursa foto: edukid

Atât de simplu de înțeles. Toți oamenii, încă de când se nasc, sunt și vor rămâne mereu diferiți, unici și frumoși în felul lor. Nu am înteles niciodată de ce continuăm să ne comparăm unii cu alții, să rămânem frustrați și nemulțumiți de pe urma unor astfel de comparații? E atât de simplu să ne iubim pe noi înșine, să iubim fiecare dar pe care l-a pus Dumnezeu în noi, când a ales să ne naștem, și cu fiecare zi ce trece singura comparație să fie a noastră, cei de azi, cu noi, cei de ieri. Și mereu să încercăm să fim pe plus.:)

Jurnal

Taniusa  e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:) 

Nu am mai scris de mult tare acest jurnal....

Pentru astazi: 14 august 12 noaptea :)

Afara: răcoare. A plouat așa frumos și încă plouă ușurel. S-a îndurat Cerul de noi!

Mă gândesc: la cum să mă las în mâna lui Dumnezeu și să nu mai îmi fac griji pt.viitor...

Din locurile de unde invatam: din cuvintele unor oameni pe care i-a înțelepțit viața

 

Sunt recunoscătoare pentru: că sunt pe acest pămant

 

Citesc Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt

Ceea ce astept (sper) să plouă mai mult. Mie nu imi plac zilele ploioase, dar e atâta nevoie de apă în jur.... Parcă nu am prins vreodată așa secetă.

În casă e liniște. Toată lumea doarme.

Unul dintre lucrurile mele preferate: ciocolata la cafea, oamenii sinceri și pâinea cu unt. Ce combinatie:)

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: să citesc povești cu cei mici, am cam sărit activitatea asta de când cu plecările noastre și cu joaca afară până târziu și vreau să recuperăm. Și lor le e dor.

 
Saptamana care a trecut: plină, dar frumoasă și....mai calmă. Începe să dea roade un exercițiu pe care am început să îl aplic constant. Să fiu mereu atentă la ce e în interiorul meu, ce furie stă să apară, ce stare tristă....să o accept și să trec peste, fără să îi dau mai multă importanță decât e cazul..

Saptamana viitoare: stăm pe acasă (cred). Vreau să coc vinete mai multe și să pun pt.toamnă. Deja simt în aer că vine toamna și abia o aștept. Mi-e dor de o schimbare de decor, de un nou început. Așa simt fiecare început de anotimp.:)
 

O imagine pentru astazi : 

pinterest

Liebster award

Am primit o leapșă de la Maria Călin și răspund cu ceva întârziere. Maria, iertare și mulțumesc!:)

1- Gen literar preferat?
Fără doar și poate, epic. Îmi place să mă pierd în povești țesute în jurul unor personaje. Totul e să fie scrise bine.
 
2 – Ultima carte citită?
"Pr.Constantin Necula - Cine e Iisus Hristos?" - o carte din seria conferințelor părintelui
 
3 – Blog preferat.De ce?
Multe mi-s dragi, pentru că iau de la fiecare frumosul transmis și cred că ar fi nedrept să nominalizez. La cele care mi-s dragi, dragi, se vede din comentariile pe care le postez:)
 
4 – De ce un blog în online și nu un jurnal personal într-o agendă?
Pentru gândurile bune cu care mă încarc și pentru legăturile pe care simt că le am dincolo de virtual cu unii oameni. 

5 –  Care îți este cel mai mare câștig de pe urma blogului?
Oamenii pe care i-am întâlnit în virtual si pe care sper sa ii intalnesc la o cafea buna.

6 – Dacă mâine nu ar mai fi internet, cu ce ai compensa lipsa blogului?
Cu tot ce fac în afara lui. Scriitura pe blog nu e activitatea mea principală. :)

7- Ce culoare are sufletul tău.
Culoarea cerului (senin, sau cu nori, dar Cer)

8 – Calități în cinci cuvinte
Una principală:  te poți baza pe mine.

9 – Care crezi că este cel mai mare păcat al tău?
Sunt critică uneori și vreau să renunț de tot la treaba asta.

10 – Ce mesaj ai scrie pe un zmeu înălțat la ceruri?
Nimic fără Dumnezeu!

11 – Ce  ai vrea să fii într-o viață viitoare?
 Voi fi tot eu. Nu cred în vieți viitoare, ci în viața veșnică, începută de aici.



Pe cei nominalizați de mine, îi rog să respecte următoarele cerințe

– Răspunde la toate întrebările primite;

– Nominalizează 11 bloggeri care au sub 500 de followers;

- Formulează 11 întrebări pentru cei nominalizați de tine;

–  Nu nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;

– Trimite-le nominalizaților un link la postarea în care i-ai numit, să se informeze cum trebuie;

Poate prelua oricine dorește provocarea asta. Întrebările mele ar fi:

1. Trei cărți pe care le-ai lua oriunde cu tine?

2. Cum te apropii de sufletul tău?

3. Cum l-ai descrie pe Dumnezeu?

4. Cel mai mare vis al tau devenit realitate?

5. Cine a ramas dincolo de orice intamplare, cel mai bun prieten?

6. Cea mai frumoasa amintire a copilariei?

7. Care e cuvantul care iti defineste cel mai bine copilaria?

8. Cinci ingredinte ale unei stari de bine?

9. Cum arata dimineata perfecta pentru tine?

10. Care sunt cele 10 cuvinte care te definesc pe tine ca OM?

11. O melodie de suflet, pe care ai lua-o cu tine oriunde, oricand?

Multumesc!:)

Momente de bucurie

A mai trecut o perioadă departe de casă, cu zile tihnite, dar multe bagaje și multă zarvă de copii mici. :) Fiecare ieșire e plină de entuziasm, dar încărcată de grijă și atenție suplimentară pentru a supraveghea trei copii plini de voioșie.

Zilele au fost toride, dar știu cât de dor ne va fi de soarele cald și de vacanță, așa că nu ne-am plâns. Deja se simte că se apropie toamna, pe care o aștept cu nostalgie, diminețile și serile sunt mai răcoroase și numai bune de stat în aer liber. Începem ușor ușor să pregătim hăinuțe noi pentru grădi. Anul acesta T. va fi la grupa mică. :) 

E o perioadă de planuri, de așezare în tihnă, de pus lucrurile la locul lor, de visat la zile bune, de simțit tot ce e în noi și în jurul nostru.

dimineți 

citind in parc

cer de dimineață de vară, ora 7 :)

o ie nouă la care lucrează mama mea

buchet de....lucernă:)

am reluat o frumusețe de carte citită mai demult, care de fiecare dată îmi dă alte răspunsuri unor frământări

momentele mele

Albă ca Zăpada

primită în dar de Teo, de la un domn, care s-a gândit că e cadoul perfect pt o fetiță:).

 Nu se joacă deloc cu păpușile, preferă mașinuțele sau jocurile practice. Eu mi-aș fi dorit tare mult așa păpușică în copilărie:)

motani tolăniți pe pămant ceva mai răcoros decât aerul torid al zilei

Iepurilă vecin

desertul de fiecare zi, la bunici

dovlecei cățărători

Un gând pentru azi:

"Aşa precum neguţătorul din diferite ţări adună mărfuri felurite şi, aducându-le în casa sa, le tăinuieşte pe acelea, asemenea îi este cu putinţă şi creştinului a aduna din toată lumea gânduri folositoare pentru suflet şi a le aşeza în cămara inimii sale, zidindu-şi sufletul cu ele."

Sf.Tihon din Zadonsk

sursa