franturi de suflet

Stau uneori si ma intreb cum ma vad copiii mei, cu sufletele lor mici, pe mine....ca mama.

De ceva vreme simt tot mai intensa lupta de a pastra un echilibru. Si uneori (deseori) e greu. Nu credeam cand auzeam ca "meseria" de mama e cea mai grea. Ba da. Este. Si nu pentru ca e vorba de sacrificiu suprem, ci pentru ca nu inveti decat facand pasii de mama. Si cred ca niciodata nu poti spune ca stii totul. Mai ales daca ai mai multi copii si raportarea la fiecare trebuie sa fie aceeasi si in acelasi timp ....alta.

Copiii te supun in orice moment intalnirii cu tine insati. Niciodata nu am simtit mai profunda intalnirea cu mine, cu adevaratul eu, asa cum simt de cand sunt mama.

De cand vezi cele doua liniute roz si pana la sfarsitul vietii inima va fi in permanenta un mozaic de stari: iubire, teama, fericire nemasurata, nervi, duiosie, asprime, blandete, panica, dor....

Cateodata iti vine sa pleci departe...sa te regasesti, sa te aduni, sa te reasezi in viata ta. Dar nu poti. Pentru ca oriunde ai pleca, inima ii va lua cu ea, mintea va fi mereu la ei si regasirea va fi doar la intoarcerea langa ei.

Darul de a avea copii cred ca mi-a fost oferit tocmai pentru a slefui multe la propria mea inima, care nu stie sa iubeasca neconditionat. Acum zi de zi asta invata. Sau poate ca stie deja.... Limitele sunt mereu si mereu impinse tot mai sus si ma intreb: pana cand, pana unde?.... Pana voi invata sa iubesc neconditionat.

Si stiu ca nu o fac inca deplin, uitandu-ma in ochii lor si vazand dragostea fara limite, fara conditionari, fara jumatati de masura si fara motive. Doar pentru ca sunt a lor. Doar pentru ca sunt ACOLO. Doar atat.

Dragii mei dragi, multumesc pentru rabdarea de a-mi preda cea mai importanta lectie: aceea de a iubi fara cusur, asa cum stie doar inima de copil...si mai apoi cea de mama.

franturi de bucurie

Saptamana trecuta am petrecut-o aproape in intregime la curte, la parintii mei si la ceilalti bunici inca putin.... Vremea a fost rece pentru timpul asta, vantul destul de puternic, iar hainele destul de subtiri...:) Insa, ne-am imbracat cu ce am mai gasit in mansarda la mama, improvizand, dar stand doar afara:)

Ne-am bucurat de fructele verii, de biciclete, tractoras, flori vesele, ziua mamei, orhidee cadou, prietena draga, o iesire mult asteptata, joaca, muzica pentru copii, inghetata.... Ne-am bucurat de vara!

Visine si cirese albe duuulci

Cirese dulci-amarui

Comunicare din priviri

Decor...de visine si manute mici de clopotel

Bucurii din săptămână

un ceas nou de perete. 

Nu aveam unul, iar darul a venit la fix. E exact modelul pe care mi-l doream de multă vreme și tot nu reușeam să-l cumpăr. Tot timpul mi se întâmplă asta, să îmi doresc ceva foarte mult și să nu reușesc să obțin (lipsă timp, bani sau chiar produsul), urmând să primesc la ceva timp în dar. Iar acum darul a fost al soțului, de la elevii lui:) Așa mi s-a întâmplat și cu cele două cărți ale lui Dominique Loreau, pe care le-am primit de la Anca :)

un răgaz....doar al meu, tot mai rar în ultima vreme...

ce mai citesc: frânturi, târziu în noapte...o carte plină de sensuri profunde

perfecțiune de vară

o mare de pietricele cu diverse nuanțe de gri

rime noi pentru piticii mei

leagăn nou descoperit

sandale moi :)

ceva frumos
sursa

Gând de duminică

"Este uşor, într-adevăr, să mă spovedesc că nu am postit în zilele rânduite, că nu mi-am făcut rugăciunile sau că m-am mâniat. Este un lucru diferit, totuşi, acela de a realiza dintr-o dată că am pângărit şi că mi-am pierdut frumuseţea sufletească, că sunt departe de adevărata mea casă, de adevărata mea viaţă, şi că ceva preţios, curat şi frumos a fost rupt fără speranţă în structura intimă a existenţei mele. Aceasta şi numai aceasta este pocăinţa, dorinţa adancă de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recăpăta căminul pierdut." 

Părintele Alexander Schmemann

sursa

Săptămâna cu bucuriile ei :)

nu e niciodată "prea" vară pentru crizanteme :)

în sfârșit am ajuns să îmi cumpăr iedera binefăcătoare

broasca este o pușculiță primită de Teo în dar

un altfel de buchet: frunze si fructe încă necoapte de...boz:)

căpșuni pudrate

dulceață parfumată

unul dintre motivele pentru care iubesc vara: ceapa verde și toate verdețurile în general

salata de vinete, bunătatea verii

joaca din fața blocului

o carte minunată, care se citește cu lacrimi în ochi. Aș spune că e cea mai bună carte de "parenting", deși e roman, pentru că te face să te descoperi pe tine ca părinte....

multumesc, Iuliana, că ai amintit de ea!

cărțulii noi pentru copii

grafica de excepție. Atât de frumoase sunt cărțile cu adevărat copilărești, cu chipuri blânde și culori calde

Pagină de jurnal

Taniusa  e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:)

Pentru astazi: 12 iunie 2015, 10.22

Afara: caaaald.....așa mult îmi doresc să plouă!

Mă gândesc: la ce facem week-end-ul ce vine, se anunță călduri mari.

Din locurile de unde invatam: de peste tot, numai să deschidem larg ochii

 

Sunt recunoscătoare pentru: fructele si legumele de vară

 

Citesc nu prea multe, abia aștept să primesc o carte de care a spus și Iuliana. Pare a fi foarte bună.

Ceea ce astept (sper) să mai fac dulceață de căpșuni.  Și poate de fragi, dacă mergem la bunici să îi culegem:) Mă bucur că am primit căpșuni de grădină, nestropite, din sursă sigură, micuțe și atât de aromate, cum nu am întâlnit în comerț.

În casa e bine. Ca întotdeauna.

Unul dintre lucrurile mele preferate: cafeaua Jacobs (din Germania)

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii: de niciunele

 
Saptamana care a trecut: frumoasă, cu ieșit mult afară cu cei mici

Saptamana viitoare: va fi sper că la fel
 

O imagine pentru astazi : 

parfum de vară

Ce am făcut azi?

 sursă foto

"Ştii ce am făcut azi, Doamne?
M-am trezit dimineaţă fără niciun chef de viaţă. În loc să mă bucur de lumina soarelui, i-am invidiat pe aceia care pot dormi până mai târziu, fără să mă gândesc şi la aceia care azi nu s-au mai trezit…
Am blamat soarta că trebuie să mă duc la muncă, fără a mă gândi că alţi oameni nu au unde să muncească.
Când am ieşit din casă m-a deranjat ploaia care mă lovea peste obraji și nu m-am gândit și la cei obligaţi să stea în case, la cei care ar alerga bucuroși prin ploaie dacă ar avea picioare sănătoase.
Am detestat zgomotele făcute de mașini și de oameni, fără a mă gândi la aceia care trăiesc în liniște deplină.
Ce zi urâtă! – mi-am spus, fără să mă gândesc că alţi oameni sunt prin spitale sau că poate îşi conduc pe cineva drag pe ultimul drum…
Am ajuns la serviciu şi, fără să îmi dau seama, am rănit cu privirea mea încruntată și cu răceala mea, fără să mă gândesc că fiecare om pe care-l întâlnesc are propriile bătălii de dus şi că privirea mea posomorâtă i-ar putea amplifica tristețea, îndoiala, durerea… pe când un zâmbet i-ar putea aduce soarele în suflet.
Am mâncat în grabă, nemulţumită de hrana mea, uitând că atâtea suflete sunt înfometate…
Ziua a trecut foarte repede, iar eu nu am făcut nimic. A fost aceeaşi rutină zilnică, în care am uitat să mă bucur, în care am uitat să fac un gest pentru cineva, în care m-am gândit doar la mine și mi-am plâns de milă… M-am gândit doar la lucrurile pe care nu le am și am uitat să fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce am în prezent.
Iar seara m-am pus să dorm, uitând să îţi mulţumesc pentru că am ajuns cu bine acasă, pentru tot ce am, pentru primele raze de soare, pentru ploaie, pentru oameni, pentru sănătate, pentru hrană şi pentru speranţa zilei de mâine...
Şi am realizat câte lucruri excepţionale poate oferi o zi obişnuită din viață… iar eu am uitat să mă bucur de ele...
Ce bine că există un mâine!"

Irina Binder

Cuvinte frumoase de la un om frumos. Textul acesta, peste care am dat azi, îmi întărește iar sentimentul că viața se poate schimba dacă am învăța să fim mai calzi, mai senini, mereu mulțumitori pentru micile daruri, uneori invizibile pentru ochii trupului.

O zi de vineri, 12 iunie, plină de frumos, de cărți bune, de oameni calzi și de muzică plină de suflet!

Astăzi

" Ia ASTĂZI acea decizie menită să îţi schimbe viaţa în bine, pe care tot amâni să o iei, găsind tot felul de motive şi de scuze.
Spune azi acel „Iartă-mă!”, pe care tot amâni să îl spui, din orgoliu sau poate de teamă că vei fi respins.
Fă-ţi azi acea mică bucurie, pe care o tot amâni pe altădată, din cauza atâtor alte priorităţi.
Dăruieşte azi acel buchet de flori, scrie azi acea carte poştală sau scrisoare, oferă azi acea cutie cu bomboane persoanei căreia ar trebui să-i arăţi recunoştinţa pentru că a fost bună cu tine, pentru că, la un moment dat în viaţa ta, ţi-a întins mâna pentru a te sprijini să urci o treaptă către ţelurile tale.
Spune azi acel „Te iubesc!” pe care îl ţii ferecat în suflet, de teamă că nu ţi se va răspunde la fel, sau doar pentru că tu crezi că e prea devreme sau, poate prea târziu...
Fii azi omul excepțional care îți dorești și care poți să fii!
Fă azi primul pas pe drumul care duce către visurile tale! "

IRINA BINDER

P.S. Citiți-o pe Irina, e un om plin de frumos. Mie imi dă o stare de bine:)

O saptamana si iar bucurii

Am avut o saptamana tare frumoasa si foarte incarcata. Cele mai frumoase momente le-am petrecut in aer liber, din nou la bunici sau in lungi plimbari pe afara. Ne bucuram de soare din plin, insa nu pot sa nu ma gandesc la cat de mult sufera gradinile de legume pentru ca nu au ploaie.... Nici ciresele bunicii nu sunt la fel fara apa cea mai buna pentru orice e natural....apa de ploaie. Din nou, doar ce vine de la Dumnezeu e desarvasit. Restul, incercari, esuate de multe ori, de a face si noi ceva....

Saptamana aceasta:

- am fost la un parculet nou de joaca, mare bucurie pe pitici.

- Teodora a cunoscut-o pe una dintre viitoarele ei doamne educatoare, dna Trandafir :) si si-a vazut grupa. Era emotionata, curioasa si timida, dar i-a placut.

- am cules flori de soc pentru socata racoritoare.

- am fost la stana, cu caruta unchiului, la care era inhamata o iapa si manzul ei, iar in caruta am dus o caprita la stana, la mama ei:) Am fost ospatati cu cas proaspat, o bunatate, picii au mancat pe saturate. Din păcate oile erau duse în altă parte, la umbră și nu le-am putut vedea. La intoarcere am luat o mieluta, care urma sa fie intarcata. Teo a adormit in caruta. La fel si Filip. Matei nu. Era fascinat de manat caii, de tinut hamurile...A fost un vis implinit. Demult imi doresc asta pentru ei. Imi pare rau ca nu am avut timp sa mergem la cules de fragi. Ramane pe week-end-ul viitor.

- am mancat cirese direct din copac

- am jucat fotbal

- i-am luat bicicleta noua lui Matei

- am citit carti bune

- ne-am bucurat de trandafirii infloriti minunat

- le-am luat doua carti frumoase celor mici cu Zaharia Zanzibon.

- am facut deserturi bune si acasa si la bunici.

- Filip a mers doar descult peste tot la tara.

 A fost minunat totul!

iubesc sa stau pe spate, in iarba, singura, si sa privesc cerul. Atat. E lucrul care ma relaxeaza intodeauna profund. 

roz

cea mai dulce dezordine

 perfect

de cate ori vad bolta plina cu trandafiri rosii imi amintesc de vremea cand cu greu gaseam trandafiri asa si frunze de stejar pentru coronitele de la premiu. Na, pe atunci asa se puneau copiilor. Mie imi erau tare dragi.

chec - guguluf :)

răsfăț :)

 buchetul ca urma să fie lângă cafeaua de dimineață

un bebe URÂT, care are buton pentru PLÂNS.

L-a primit Teodora acum doi ani de la cineva, de ziua ei. Nu i-a placut niciodata. Nici noua. Nu inteleg astfel de jucarii. Filip e fan insă.:)

floare de soc...si o iasomie strecurata de Matei in fotografie 

de cum am ajuns, deși nu eram așteptați, ni s-a pus înainte o măsuță mică, cu față de masă curată, o farfurie frumoasă și caș proaspăt din plin. In foto rămăsese jumătate :)

Și cum să nu privești în sus și să spui doar atât....MULȚUMESC!