Fii recunoscător pentru darul fiecărei clipe

Dacă am contabiliza mai atent fiecare bucurie nu ne-am impiedica la tot pasul de lucruri mărunte, mult prea mărunte. Dacă am vedea lumina din fiecare om pe care îl întâlnim, dincolo de defectele văzute de noi, ne-am îmbogăți din fiecare legătură cu cei de lângă noi. Dacă am vedea mai des cât de jos sunt unii, nu ne-am mai compara atât cu cei aflați prea sus... Dacă am ști că mâine plecăm definitiv, cred că am fi mai atenți la fiecare vorbă sau privire care poate răni. E nevoie doar de exercițiu și de permanenta atenție asupra a ceea ce urmează să iasă din inima noastră. Cred că bunătatea și gândul bun pot fi antrenate, poate fals la început, însă vor deveni un obicei bun, vor fi parte din noi mai apoi.

Citeam ieri intr-un curs primit de la cineva, câteva gânduri spuse de un maestru oriental:

" Cultivă un gând bun și vei avea un comportament bun. Cultivă comportamentul bun și vei avea un obicei bun. Cultivă obiceiuri bune și vei avea o personalitate bună. Cultivă personalitatea bună și vei obține un destin bun." Astăzi trebuie să primesc o comandă de carte pe acestă temă și anume că suntem ceea ce gândim. Voi mai aminti probabil despre ea.

google

Mă preocupă de mult timp tot ce înseamnă influența gândurilor asupra noastră. De când am citit cartea starețului Tadei, "Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața" am început să fiu mai atentă la ce gândesc. Și da, dacă oprești gândul rău, nu are cum să mai apară vorba rea sau fapta la fel. Poți ca imediat ce îți vine în minte un gând negativ, să pui în locul lui un gând bun despre acel lucru, persoană, întâmplare. E nevoie doar să învățăm ce înseamnă influența gândurilor asupra vieții noastre de fiecare clipă. Apoi va fi nevoie doar de voință și de antrenament permanent. Se poate. 

Se poate să refuzi să iei parte la orice discuție care nu aduce nimic bun, la orice început de bârfă, la orice denigrare a celuilalt. Se poate să închizi televizorul la toate mizeriile. Sau să renunți de tot la el. Se poate să nu răspunzi la provocări răutăcioase, la birou, acasă sau la parcul de copii. Se poate ca în orice lucru aparent rău să găsești ceva bun. Iar ceea ce e minunat, este că aproape întotdeauna, un bine făcut, vorbit, gândit nu poate să aducă nimic rău. Niciodată. 

Dacă fiecare ne-am strădui să fim mai discreți, mai atenți, mai sensibili la celălalt, mai omenoși, mai luminoși, dacă am învăța că un zâmbet nu costă nimic, dar valorează enorm, dacă am oferi fără teama permanentă de a nu fi luați drept...., dacă am prefera mângâierea tăcerii, tăcerea vorbei tăioase, un zâmbet privirii acre, tonul blând celui tăios....lumea asta chiar ar deveni mai frumoasă. Dar nu știm asta. Sau poate că știm, dar ne ferim să facem primul pas. Întotdeauna e mai ușor după primul pas. Întotdeauna.

Și mai ales să învățăm a căuta darul din fiecare clipă a vieții noastre. La tot pasul e motiv de binecuvântare. Să nu ne mai plângem și văicări pentru orice. Că plouă, că nu plouă, că nu am haine la modă, că nu am soțul perfect, copiii perfecți, cariera perfectă...mereu în comparație cu alții, la fel de nemulțumiți după ce închid fereastra publică a vieții lor. Să începem să mulțumim. Pentru fiecare mică bucurie primită sau dăruită. Un jurnal al lucrurilor bune ne-ar ajuta să vedem în fiecare seară cât de binecuvântați am fost în acea zi. Să scriem imediat bucuria, căci seara e posibil să nu ne-o amintim. Și exercițiul ăsta chiar e terapie. Eu fac asta de multă vreme. Nu constant, dar nici nu renunț. Daruri de zi cu zi, care aduc liniște....și frumos. E tot ce contează.

prezentarea de pe youtube este a Irinei Binder