A fost săptămână frumoasă, pentru că am pescuit efectiv doar momentele de așa fel încât să nu mă împiedic de micile supărări, deși nu e luptă ușoară, fiind o persoană care vede mai repede partea goală, decât cea plină a paharului. Dar lucrez intens la asta :)
Finalul săptămânii ne-a găsit tot la bunici, unde ne-am bucurat de soare, cucul cântând, aproape tot timpul, cântecul broscuțelor din iazul vecinului, citit iar povestioarele de Crăciun (favoritele lor chiar și vara), pe iarbă, sub cântec de rândunică așezată pe firele electrice:), desfăcat porumb pentru găini: mai ales tati și bunicul, M si T umpleau de zor remorcile camioanelor de jucărie.
Teo învață să pedaleze pe o bicicletă nu foarte comodă pt vârsta ei ; eu am condus o bucată de drum mașina, imi era dor, dar și frică pt că nu am mai urcat la volan de vreo 6 ani. Noroc că era drumul liber, doar al meu:) Cred că trebuie să fac ceva ore de condus iar.
Duminică am fost la biserica din sat, iar cei mici s-au împărtășit și au primit prescură de la părintele. La fel e mereu. Și spun că au primit ceva bun de la părintele.:)
Așadar, bucuriile care mi-au făcut inima senină au fost:
conul-mozaic
rochița miresei, culeasă tot de pe drum....câtă frumusețe stă în florile mici!
am reluat-o...prea e frumoasă cartea asta :)
săndăluțe noi pentru Filip. Cred că le voi păstra. La fiecare copil am pus deoparte câte ceva din garderoba de bebe, să le primească când or fi de 18-20 de ani.:)
iar buchet de flori vesele.
De câte ori ajung la bunici (socrii mei), a doua zi dimineața, înainte să bem cafeaua în leagăn, așez fața de masă verde afară, și merg să culeg floricele fel și fel din șanțul din fața porții. Umplu cana mare, verde cu buline albe, o așez pe masă și apoi torn cafeaua în ceștile roz, cu care se bea cafea doar când venim noi acolo. Un plus de frumos nu dăunează niciodată. :)
perfecțiune
cărticele înțelepte pentru cei mici.
Matei e fan al cărticelelor lui Leon Magdan. Astea două nu le aveam. Mai multe găsiți pe site-ul său: http://magdan.ro/
...
De ce NU au copiii nevoie,
dar si de ce AU nevoie cu toata fiinta lor
dar si de ce AU nevoie cu toata fiinta lor
Doar un fragment:
Copiii au nevoie sã descopere lumea,
sã vadã cum e sã te caţeri
invers pe tobogan. Sã dea cu bãţu-n
baltã ca sã vadã ce se întâmplã.
Sã arunce pietre în râuri, sã se dea
cu bicicleta. Sã îsi juleascã genunchii. Sã
fie singuri când au chef, sã se certe si sã se împace
cu prietenii lor. Sã câstige bani fãcând ceva
pentru ei, iar apoi sã îi cheltuiascã asa cum vor.
Au nevoie sã dea cadouri, sã strice lucruri si apoi sã
încerce sã le repare.
Imi place la nebunie poza cu fratiorii care merg sa aduca apa. Am sa mi comand si eu cartea aceasta...prea am vazut-o laudata peste tot:). Si mama mea a pastrat niste ciubotele de cauciuc cu un iedut pe ele, cred ca tot de pe la 1an-1.5 ani, mi se par asa de dragalase:). O saptamana cu bucurie!
RăspundețiȘtergerece fain cu ciubotelele. Eu nu am nimic din copilarie desi mi-ar fi placut. Imi amintesc insa de unele hainute ce mi-au fost dragi.:)
RăspundețiȘtergerePe de alta parte a pastrat si o mie de foite pe care am desenat sau scris la diverse varste de genul: Anca 2ani si 8 luni:)) care nu prezinta niciun interes pentru mine. Acum cand le strang si eu imi dau seama ca pentru ea le-a strans...a strans multe, cred ca mai are si acum bucata din lumanarea de la botez, cel putin a fratelui meu e pe un sifonier la tara:)), alaturi de parul tuns in banii lipiti cu ceara...insemnari cu cantariri, boli ale copilariei, primul dinte, primul cuvant...
RăspundețiȘtergereda, strangem cu gandul ca vor avea si ei bucuria noastra.:)
ȘtergereTare frumoase locurile pe unde ati colindat!Si copiii sunt niste dragalasi; ssa creasca mari si sanatosi, sa va bucurati de ei! Mai pastrez si eu un con pictat in mozaic, ca tare mi-e drag!
RăspundețiȘtergereNicol, multumim frumos! Da, cred ca ni-s dragi multora conurile de brad. :)
Ștergere