Invatamintele unei mame

Am gasit un articol scris in 2012 de Laura Frunza. Ma bucur ca l-am aflat chiar si acum. Imi doresc sa il pun pe blog, ca peste ani sa il regasesc. Rezonez intru totul cu ce scrie ea, ca invataminte ale unei mame pentru fiica ei, si nici ca as putea sa modific ceva....Exact asta simt ca vreau sa le transmit dragilor mei cand vom incepe sa povestim lucruri de oameni mai mari:)

1. Dacă nu eşti lăsat să plângi cât eşti mic, nu vei şti să plângi când vei fi mare. Îţi vei înăbuşi mereu sentimentele. Plângi cât mai mult oricând ai nevoie, braţele mele sunt mereu deschise pentru lacrimile tale. Nu le voi minimaliza şi nici ignora.

2. Dacă nu-ţi exprimi frustrarea, mânia, teama, neputinţa, supărarea, mâhnirea, dezamăgirea cât eşti mic, nu ţi le vei exprima nici când vei fi mare. Vei ajunge să te macini pe interior şi poate să mori de infarct la treizeci de ani. Sentimentele se exprimă, se scot afară din tine, mai ales cele negative. Sparge o farfurie dacă simţi asta. Ţipă, bate din picior, dă-te cu fundul de pământ. Nu sunt mofturi, sunt moduri prin care scoţi din tine ce e rău. Tot ce bagi azi sub covor, te va ajunge mâine din urmă.

3. Dacă înveţi să laşi de la tine ca să fie mereu “bine” pentru alţii, vei ajunge să nu mai exişti ca persoană. Pune-te pe tine pe primul plan dar nu cu egoism faţă de ceilalţi, ci cu dragoste faţă de tine. Învaţă să comunici, să-ţi transmiţi mesajul, sentimentele în cel mai eficient şi sincer mod cu putinţă.

4. Fă alegerile potrivite pentru tine, nu pentru ceilalţi. Ceilalţi vor decide singuri ce vor şi e bine pentru ei. Odată ce ai făcut o alegere, asigură-te că eşti împăcată cu ea. Fericirea derivă din împăcarea de sine care derivă, la rândul ei, din alegerile corecte pe care le faci.

5. Lucrurile frumoase nu se întâmplă singure. Trebuie să le faci să se întâmple. Nici nu-i de mirare că fiicele noastre cresc cu iluzii greşite despre viaţă dacă se uită de mici la Cenuşăreasa care cântă despre cum “dacă speri, ţi se îndeplinesc visele” şi în timpul ăsta munceşte ca o sclavă pentru nişte nemernice şi aşteaptă să-i pice ceva din cer. Nimic nu pică din cer în afară de ploaie şi zăpadă. Munceşte pentru ceea ce-ţi doreşti. Vei aprecia rezultatul cu mult mai mult.

6. Acceptă că ai greşit atunci când ai greşit şi mergi mai departe. Auto-flagelarea n-a transformat pe nimeni în martir. Ai căzut, ridică-te. Aşa cum poţi, căci uneori nici măcar nu-ţi mai vine să te ridici. Dacă viaţa ta s-a spart în o mie de cioburi, mătură-le şi construieşte alta. Nu mai culege cioburile, s-ar putea sa te tai în ele şi să te răneşti mai rău.

7. Nu lăsa pe nimeni să-ţi spună că nu poţi să faci ceva sau că nu eşti într-un anume fel. Nu crede nimic din ce spune lumea, crede ce îţi spune inima. Complexele cu care creşti nu vor dispărea nici cu zece ani de psihoterapie şi te pot face să iei decizii greşite în viaţă, sa te minimalizezi, să te crezi slabă şi neimportantă. Indiferent că poţi sau nu să faci un lucru, măcar încearcă.

8. Preţuieşte-ţi familia. Orice s-ar întâmpla şi orice ai face, ei te vor iubi necondiţionat şi vor fi acolo să te sprijine. Eu te voi iubi indiferent ce vei face. Te iubesc şi când sunt supărată pe tine şi când nu sunt de acord cu ce spui sau cu anumite comportamente. Iubirea mea nu e trecătoare şi nici superficială şi nici nu dispare dacă spargi un pahar. Sunt mereu aici să te ascult şi poţi vorbi orice cu mine.

9. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade scurte şi preţioase din viaţa ta. Nu le irosi, trăieşte-le intens şi frumos pe fiecare. Trăieşte-ţi vârsta atunci când trebuie. Nu trebuie să fii de 13 ani la 8 ani şi nici de 25 la 16. Nu lua pe umerii tăi grijile şi durerile adulţilor. Trăieşte doar viaţa ta, nu şi pe a altora.

10. Fii fericit. Nu crede orbeşte într-o fericire universală, absolută. Trăieşte-ţi fericirile mici, de zi cu zi, care formează fericirea aceea mare la care visăm cu toţii dar nu ştim, cu adevărat, ce înseamnă. Eşti fericită dacă poţi pune seara capul pe pernă şi poţi dormi fără coşmaruri, nu dacă ai totul în viaţă. Dacă ai totul, nu mai ai la ce visa sau la ce spera.

Povestile de familie

Toti aveam povesti preferate, pe care, atunci cand eram mici, ne placea sa le auzim iar si iar, la infinit, de la parintii nostri. Si nu erau doar basmele cu printi si printese, ci povestile lor reale, cele cu bunici, cu unchi si matusi, cu satul natal; intamplari din lumea indepartata si fascinanta in care noi inca nu existam.

Oare de ce ne atrageau atat de mult aceste povesti? De ce nu ne puteam dezlipi de albumele cu poze? De ce un bunic care povestea mereu despre tineretea lui ne captiva asa de tare?

Raspunsul psihologilor care au studiat acest lucru este ca povestile de familie ii intaresc copilului sentimentul ca face parte dintr-o familie mai mare, iar aceasta naratiune care da sens existentei lui, chiar si dinainte de a se naste, ii fortifica increderea in sine si rezistenta la stres.

Povestile de familie si sanatatatea emotionala a piticilor

Potrivit unui articol din publicatia The New York Times, in vara anului 2001, psihologii americani Marshall Duke si Robyn Fivush au inceput un studiu in care au inclus 48 de familii – au inregistrat conversatiile din timpul cinelor si au intervievat copiii, punandu-le intrebari precum: Stii povestea nasterii tale? Stii cum s-au cunoscut parintii tai? Stii unde au facut parintii tai liceul? Stii unde au crescut bunicii tai? Stii de existenta vreunei boli sau a unui eveniment nefericit din familia ta?

In acelasi timp, copiilor li s-au facut teste psihologice, iar rezultatele celor doua cercetari au fost comparate. Concluzia a fost urmatoarea: cu cat copiii stiau mai multe despre istoria familiilor lor, cu atat sentimentul de control asupra propriei vieti, stima de sine si senzatia ca sunt intr-o familie functionala erau mai mari. Cu alte cuvinte, copiii care stiau mai multe povesti de familie erau mai fericiti si mai sanatosi din punct de vedere emotional.

La doar cateva luni dupa efectuarea studiului, avea loc tragedia de la 11 septembrie, ceea ce le dadea celor doi psihologi ocazia sa-si verifice din nou concluzia. Dar si in fata acestei drame nationale de proportii uriase, copiii care stiau mai multe despre familiile lor s-au dovedit a fi mai rezistenti, gestionand mai bine efectele stresului.

Cum sa construim naratiuni de familie puternice: 5 sfaturi

Asadar, mamici, ce ne ramane de facut este sa investim cat mai mult timp si energie in construirea si transmiterea povestilor familiilor noastre. Sigur ca aceste povesti se nasc in timp si nu putem sa le controlam in mod artificial si nici sa-i „instruim” pur si simplu pe copiii nostri cu ele.

Totusi, sunt cateva lucruri pe care putem sa le facem pentru a ne asigura ca piticii nostri cresc cu sentimentul puternic ca apartin unei familii frumoase.

Povesteste, povesteste, povesteste

Inca de cand piticul este foarte mic (poate chiar de cand e in burtica!), povesteste-i cat mai multe despre familia voastra: Uite, jucaria asta a fost a lui tati de cand era de-o varsta cu tine, Prin parcul asta s-au plimbat prima oara mami cu tati impreuna, Duminica vine mereu bunica pe la noi, pentru ca o face mereu de cand mami si tati s-au casatorit, Cand erai tu atatica s-a intamplat asta si asta etc.

                               

Comunicarea si obiceiul povestitului sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasa a piticului. Cu cat ii sunt imprimate mai devreme, cu atat sunt mai mari sansele ca, la randul lui, sa devina o persoana comunicativa si deschisa. Ai grija sa amintesti mereu despre momentele fericite ale familiei voastre, iar episoadele grele expune-le ca pe niste „probe” pe care ati reusit sa le treceti impreuna, fiind alaturi unul de altul.

Construieste ritualuri

Fie ca e vorba de cititul unui basm inainte de culcare, de sambata in care mergeti toti impreuna undeva sau de un cantecel pe care il cantati de fiecare data cand piticul este trist, ca sa treaca supararea, ai grija sa transformi obiceiurile voastre in ritualuri – adica sa fie facute cu constanta, fara exceptii, cu atentie si concentrare, dar si cu o semnificatie mai profunda pe care sa i-o reamintesti din cand in cand.

Pastreaza traditii

Printre obiceiurile si ritualurile voastre de familie ar trebui sa se regaseasca si unele vechi, preluate de la bunici si stra-bunici – adica traditiile. Spune-i mereu piticului care este povestea acelei traditii, povesteste-i de ce o tineti si de ce e important sa continuati sa o tineti: Aceasta este o traditie in familia noastra, pentru ca ...

Colectioneaza amintiri

Filmeaza, fotografiaza si pune totul in albume si foldere. Nu face asta obsesiv – ca sa piara farmecul oricarui moment, dar suficient de mult cat sa va puteti bucura de acele momente si peste ani de zile. Uitati-va din cand in cand impreuna la ele si rememorati.

Consemneaza

Fa-ti un jurnal. In timpul sarcinii, in timpul primului an, in timpul scolii generale a copilului. Consemneaza acolo din cand in cand ce simti, cum vezi lucrurile in acel moment, ce iti doresti pentru piticul tau, lucruri pe care le inveti, scrie-i scrisori, da-ti tie insati sfaturi, observa-te pe tine si familia ta. Reciteste-le dupa un timp si, cand creste, arata-i copilului tau fragmente care i-ar putea folosi. Acest lucru il va asigura de toata dragostea ta. :)

 

articol preluat de aici

Prin padure

Bucuria noastra, atunci cand vin zilele calde, este ca nu trebuie sa stam in jurul blocului, printre cainii maidanezi si masini cu ciment, ci putem merge la bunicii celor mici, sa ne bucuram de VERDE.

Asa a fost si ieri. Soarele a fost generos, vantul nu foarte naravas, si astfel, ne-am putut juca afara si doar afara.:) Cei mici s-au bucurat in voie de trotinete, in curte, fara frica masinilor, de leaganul de sub ciresul inflorit, de masa luata sub cires, de puisorii de gaina de numai doua zile, de padurea fosnitoare si linistitoare, de oile de pe deal, de mers pe jos, mult mers pe jos pana la padure. Avem noroc ca din gradina bunicilor, in 10 minute esti in padure. O frumusete!

stejar

agale, pe deal, spre padure, Filip pe umerii bunicii

la cules de papadii

flori de camp

cata frumusete a pus Dumnezeu, in cele mai mici detalii

prun inflorit

as fi stat o vesnicie sa privesc asa un cer...

O zi cu mici bucurii

Soarele ne-a facut cu ochiul de dimineata. Pe la ora 10 eram cu totii in parc. Celor mici le-am luat trotinete, asa ca orice iesire implica de acum inca doua lucruri de luat la purtator.:)

Am avut multe mici bucurii in trei ore de aer curat, caldut cu soare din plin:

- magnolii inflorite
- fantani arteziene
- hranit porumbei
- primit un buchet cu 40 de narcise blonde minunate. Un baiat vindea in parc. A venit si la noi, la care sotul :" Ofera-i doamnei un buchet!" m-a amuzat, dar bucurat tare mult. Un gest atat de ieftin(5lei) care a facut atat de mult!:) Si au un parfum incantator!
-multi pomi in floare
- ciripit de pasarele
- Teodora  si Matei au primit ciocolata de la doua domnisoare, care ii sorbeau din ochi.:)
- vata de zahar si popcorn
- oua de Pasti in care de lemn, in gradinile din parc....asa ca-n Bucovina.

 buchetul cu narcise blonde

 cer senin si brazi cu capul in nori

Filip si Matei, hranind porumbeii din centrul orasului

parcuri pline cu forsythia

pe banca,sub magnolie

roz :)

asteptare

E o zi minunata. Mi-am baut cafeaua si am iesit afara cu cei mici, sa ne bucuram de o zi incantatoare, cu un soare bland, cald, cu pasarele voioase si iarba verde verde. Sambata asta o simt mereu ca fiind in asteptare....in asteptarea Invierii.

Perioada ce a trecut a fost una plina. Cu 30 de ani pentru mami, cu 1 an pentru Filip ( cand a trecut oare?) pe care il sarbatorim a doua zi de Pasti, cu nelipsita viroza, cu daruri frumoase, cu hainute noi de Paste pt cei mici. E bucuria mea sa le iau ceva nou an de an, si a lor...

Abia astept ziua de luni, ce se anunta tot insorita, sa stam numai afara la bunici, pe iarba si in leagan.

Azi e o zi linistita. Pregatirile sunt gata. Casa e primenita, asteptand Lumina.

Sa aveti Sfinte Sarbatori cu cald in inimi!