articol preluat de aici
"Îmi amintesc limpede că primul șoc l-am avut pe când eram în casa
unei familii de englezi a căror fetiță de 10 ani a fost descoperită
uitându-se cu alte colege la pornografie pe net.
Al doilea, când primul meu copil avea 1 an și 8 luni și am mers la
teatrul de păpuși. Nu mai rețin piesa, dar știu că am rămas siderată de
glumele cu tentă sexuală pe care le făceau actorii ca parte a poveștii,
glume pe care copiii nu le înțelegeau și la care părinții hăhăiau
amuzați. Am mai mers de atunci la multe piese cu aceeași atmosferă de
replici libidinoase introduse strategic în cadrul unor povești care ar
fi putut rămâne acceptabile altfel.
Părinților celorlalți părea să le placă și mie mi se părea absolut
penibil. Am mers până la vârsta copilului la care am considerat că încă
sunt inofensive și pentru că iarna își dorea tare mult să meargă la
teatru duminica. Am făcut, ca o mamă nebună ce-oi fi fost considerată, o
sesizare în scris la care nu mi-a răspuns nimeni. E adevărat că nu am
mai insistat.
Al treilea mare șoc l-am avut într-o altă dimineață de vară când am
mers cu copila în parc și lângă banca pe care mă așezasem era un
prezervativ folosit. M-am ridicat urgent și mi-am înghițit scârba cât
l-am luat cu o pungă în loc de mănușă ca să-l pun la gunoi.
Al patrulea și ultimul șoc (nimic nu mă mai miră acum din păcate) a
fost pe când avea cea mare 5 ani, invitată la ziua unei fetițe de
aceeași vârstă la un loc de joacă indoor. Pe lângă faptul că
animatoarele au pus o muzică tare și de foarte proastă calitate („sex
bomb”?!!) s-au gândit ele să facă un joc. Au chemat toți copiii cu
vârste între 4-8 ani și i-au înșirat, fetele pe un rând, băieții pe
altul, față în față la o distanță de vreo 15m. Și au început să le dea
indicații: fetele să pună o mână în șold, să înceapă să meargă către
băieți cu atitudine de catwalk iar băieții să treacă printre ele și să
se uite peste umăr după fete. Mă uitam tâmpită cum părinții aplaudau și
își încurajau entuziasmați odraslele sexi. Fiică-mea, după ce a ascultat
indicațiile prețioase ale animatoarei, a rupt rândul și s-a întors
grăbită la joacă. Cu tristețe spun că a fost singurul copil care a făcut
asta. Am întrebat-o atunci de ce nu a mers și ea ca ceilalți și mi-a
răspuns senin că i s-a părut ciudat, că nu îi place muzica aia și că
vrea să se joace.
Acestea sunt motivele pentru care titlul acestui articol nu este inocența pierdută.
Nu a pierdut-o nimeni, în schimb toată lumea are grijă să o răpească
copiilor. De la epoca Barbie încoace ați mai urmărit ce se întâmplă cu
sexualizarea precoce a copiilor, ce jucării sunt în top, ce mesaje ne
transmite media și ce se întâmplă la concursurile de frumusețe pentru
copii?
În 1998 s-a făcut un studiu despre impactul aspectului fizic asupra
gândirii logice.82 de studenți au fost rugați să își schimbe hainele,
aleator, unora li s-a dat un pulover la baza gâtului și altora un costum
de baie. Li se cerea apoi să evalueze felul în care arătau iar apoi li
se dădea un test la matematică. Partea masculină nu a fost influențată
de ceea ce purta, pe când fetele s-au descurcat semnificativ mai rău la
test dacă purtau costum de baie. Un alt studiu similar făcut în 2004 a
dovedit că ambele sexe au fost influențate negativ la test când au
purtat un banal costum de baie.
Deși păpușile Barbie și influența imaginii lor asupra fetelor a fost
mereu un subiect incendiar, cap de afiș în multe dezbateri, acestea nu
mai sunt demult în top. Vânzările lor au scăzut considerabil în ultimii
ani din cauza apariției păpușilor Bratz în 2096, „brat” referindu-se în
engleză la copiii prost-crescuți. Gândiți-vă bine ce vedeți când vă
uitați pe site-ul lor. Toate păpușile machiate intens, purtând dresuri
tip fishnet, fuste mini și în general o îmbrăcăminte total nepotrivită
pentru copii. Cum vi se pare faptul că există lenjerie intimă pentru
fetițe de școală primară pe care apar slogane gen „eye candy”, „wink
wink”? Dacă aveți impresia că toate astea sunt exagerări, citiți
studiile făcute (găsiți mai jos câteva din cele mai relevante) și veți
fi neplăcut surprinși de efectul pe care îl au toate aceste lucruri
asupra copiilor.
Te plimbi cu copilul pe stradă și vezi afișe cu pretinse lesbiene
dezbrăcate care invită la nu știu ce salon de masaj thailandez. Mergi cu
copiii în parc și treci pe lângă cupluri care se pipăie hardcore cu
limbile sondându-și gâtul. Trebuie să răspunzi la întrebările copilului,
nu? Mergi în magazine și la vârsta de 8 ani nu mai găsești o pereche
normală de pantaloni sau jeansi pentru fete, toți sunt skinny. Mergi la
un film 3D ca să vezi un desen de doi lei în care un sfert din limbaj și
comportament e fix ceea ce nu dorim să transmitem copiilor.
Acum, nu mă trimiteți în junglă. Nu sunt o mamă puritană și educația
sexuală contează, dar nu mai e demult suficientă! Când mama unor băieți
mi-a spus, „păi le-am dat prezervative, n-au ce păți” am înțeles că
suntem încă în evul mediu în România. Se gândește extrem de limitat, cel
mult pe termen scurt. Nu s-a ajuns la înțelegerea faptului că viața
sexuală nu presupune doar să fii apt fizic, ci mai ales să ai
maturitatea emoțională și psihică de a vedea posibilele consecințe pe
termen lung.
Nu s-a ajuns nici la înțelegerea faptului că influențele la care sunt
supuși copiii, media, reclame, jucării, tendințe, modă, au un aport
semnificativ în procesul de educație. La note apare un alt studiu în
care se dovedește cât de rapid se schimbă felul în care un adult poate
privi un copil. Aceasta a fost una din fotografiile controversate ale
modelului Kristina Pimenova, despre care s-a discutat în lung și-n lat
făcându-se referire la Lolita.
Vă mai prezint o fetiță de 10 ani în Vogue:
Și una de 8 ani injectată cu botox de minunata ei mamă pentru un concurs de frumusețe.
Consider alarmantă dorința nesăbuită a adulților de a-și vedea copiii
mari în sensul acesta profund alterat pentru o copilărie în care ne-am
putea dispensa bucuroși de concursuri de frumusețe, de dat din fund
lasciv și de învățarea la vârste cât mai fragede că „trebuie” să fim
într-un fel ori altul ca să placem sexului opus. Sau aceluiași, ca să nu
excludem pe nimeni. Recunoaștem sau nu, toată această sexualizare s-ar
diminua serios dacă nu ar mai exista consumatori și părinți care judecă
lucrurile cel puțin superficial.
Știți cum a fost redusă prostituția în Suedia, nu? Ei, ce ar fi dacă
niciun părinte nu ar mai duce copilul pe podium? Ce ar fi dacă nu s-ar
mai face fotografii sexualizate copiilor? Cum ar fi dacă nu s-ar mai
cumpăra Monster High (oribilele păpuși vampir adolescente), cum ar fi
dacă nu am mai da bani pe animații proaste și haine de pipițe pentru
fetițe? Cum ar fi dacă în loc să cădem pe spate în fața frumuseții
copiilor (pe care o au tocmai datorită inocenței) și făcându-i cât mai
conștienți (dar nu și responsabili) de asta și de hainele purtate, să
apreciem energia, bucuria, generozitatea, independența și imaginația
lor?
Visez la o lume în care copiii să mai rămână copii, în contact cu
natura, cu jocuri frumoase inventate, cu gânduri neobosite de toți
demonii și îngerii triști ai adulților. Visez la o lume în care „la
modă” înseamnă să alergi în iarbă cu un cățel și nu să dai search după
xxx pe Google. Mai visez la o lume în care părinții vor pune punct
producătorilor de non valori. Aveți grijă de copiii voștri, ei
construiesc pe neștiute viitorul copiilor lor din valorile pe care le
transmitem noi, zi după zi."
Note:
Fredrickson BL, Roberts TA, Noll SM, Quinn DM, and Twenge JM. 1998. That swimsuit becomes you: sex differences in self-objectification, restrained eating, and math performance. J Pers Soc Psychol. 75(1):269-84.
Hebl MR, King EB, and Lin J. 2004. The swimsuit becomes us all: ethnicity, gender, and vulnerability to self-objectification. Pers Soc Psychol Bull. 30(10):1322-31.
Paul B and Linz D. 2008. The effects of exposure to virtual child pornography on viewer cognitions and attitudes toward deviant sexual behavior Communication Research 35(1): 3-38.
Sherman AM and Zurbriggen. 2014. “Boys Can Be Anything”: Effect of Barbie Play on Girls’ Career Cognitions. Sex Roles
Wonderlich AL, Ackard DM, and Henderson JB. 2005. Childhood beauty pageant contestants: associations with adult disordered eating and mental health. Eat Disord. 13(3):291-301.
Fredrickson BL, Roberts TA, Noll SM, Quinn DM, and Twenge JM. 1998. That swimsuit becomes you: sex differences in self-objectification, restrained eating, and math performance. J Pers Soc Psychol. 75(1):269-84.
Hebl MR, King EB, and Lin J. 2004. The swimsuit becomes us all: ethnicity, gender, and vulnerability to self-objectification. Pers Soc Psychol Bull. 30(10):1322-31.
Paul B and Linz D. 2008. The effects of exposure to virtual child pornography on viewer cognitions and attitudes toward deviant sexual behavior Communication Research 35(1): 3-38.
Sherman AM and Zurbriggen. 2014. “Boys Can Be Anything”: Effect of Barbie Play on Girls’ Career Cognitions. Sex Roles
Wonderlich AL, Ackard DM, and Henderson JB. 2005. Childhood beauty pageant contestants: associations with adult disordered eating and mental health. Eat Disord. 13(3):291-301.
Snow Flow
nici eu nu sunt de acord cu sexualizarea copiilor. Dar e vina adultilor, accesului la mass media (noi nu avem tv dar ma socheaza ce vad la televizoarele de la socri).
RăspundețiȘtergereSi ne mai miram cate probleme au copiii.
M-a uimit cand am vazut pe facebook, la ultima zi de la gradinita fetita cu ruj, fard, unghii facute la cosmeticiana si par ondulat. Sunt eu exagerata?
Eu nu sunt de acord cu sexualizarea a NIMIC! M-am saturat de piele goala expusa peste tot si de tenta sexuala din aproape orice discutie neserioasa.
RăspundețiȘtergereTotul pare murdarit, infestat cu SEX. Si nu e intamplator. Se vrea asta! Cu orice pret! Industria sexului, sub orice forma, e cea mai banoasa!
Cat despre copii, sa stii ca am intalnit si eu cucoane-educatoare la gradinita, cu fuste mini(nu inteleg cum se aplecau la joaca cu cei mici!?!) si care spuneau mamelor de fetite sa le dea cu luciu de buze si sa le faca unghiutele colorate pt ca sunt tare dragalase ASA! Dar asa cum sunt inocente, nu sunt dragalase?
E intr-adevar oribil spre ce se tinde!
Am mai aratat si eu poye de la concursurile astea americane pentru copii. Exista un segment de populatie care a scapat lucrurile de sub control...
RăspundețiȘtergereLoredana, da, un segment a deraiat mult dar si in restul copiilor se infiltreaza usor usor acest duh! Sa ne ajute Dumnezeu sa ii tinem pe Cale!
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat! E trist ca nu mai lasam copiii sa fie copii! Mamele care isi duc fetele la concursuri de frumusete au tulburari de personalitate, parerea mea ca e un fel de abuz asupra copilului care nu stie la ce este expus!
RăspundețiȘtergereNico, asa e! Oricum daca citesti articolul direct din sursa pe care am pus-o la inceput, te ingrozesti de ce comentarii au postat parintii vis-a-vis de multe alte aspecte: identitate de gen, homosexualitate, masturbare etc...:(
ȘtergereOf, of...ma ingrozeste directia in care merg lucrurile!:|
RăspundețiȘtergere