Scrisoare lui Bădiţa Creangă
Mai vino pe la noi, bădiţă Creangă!
Ne este dor să ne mai spui poveşti
Şi amintiri hazlii şi buclucaşe
Din bojdeuca ta din Humuleşti.
Că azi poveştile sunt cam pe dos,
Nu mai au graiul blând, moldovenesc,
Sunt încărcate de picanterii,
Că-mi este jenă să-ţi mai povestesc.
Să ştii bădie, că acum Păcală,
Nu mai e fleţ ca-n basmu-ţi şugubăţ,
S-a înhăitat cu multe haimanale
Şi umblă să ne pună pielea-n băţ.
Nici ursul nu mai e certat cu vulpea,
A devenit mai diplomat şi el,
A racolat-o-ntr-un harem de "dame"
Şi-ncing "afaceri la înalt nivel".
Cocoşul are astăzi punga plină
Şi badigarzi ş-a luat de la Ivan,
Vreo douăzeci de draci, să îl păzească
La vilă, la chermeze, la volan.
Iar fata moşului, atât de bună,
Ce-n vremea ta trudea cu-atâta chin,
Azi n-are chef să dea la orătănii,
Doreşte să se facă manechin.
Nici lupul nu mai bate-n poarta caprei,
La uşa noastră bate şi cere să-i plătim
Facturi tot mai umflate, impozite şi taxe,
De unde-om scoate banii, bădiţă, nu mai ştim!
Scrisoarea mea, bădie, să te găsească-n pace!
Îmi pare rău că-ţi dau veşti triste, asta este.
În fiecare zi ne este dor de tine,
Când ai puţină vreme, mai scrie o poveste!
poezie de Mariana Dobrin
Sursa: Facebook
vineri, 27 februarie 2015
joi, 26 februarie 2015
Viata
Cu noi ceva se-ntâmplă,
Ne mistuie o boală -
Încărunțim la tâmplă
De timpuriu, din școală.
Așa e viața poate -
Cu nervi întinși ca struna,
C-o inimă ce bate
Nebun întotdeauna;
Sau poate, cine știe,
Aceasta ni-i chemarea:
Să ardem ca făclia
Și nu ca lumânarea.
Ne doare vorba spusă
De cineva în pripă,
Ne doare frunza dusă
De vânt întru risipă,
Ne doare o privire
De sus, autocrată,
Ne doare o iubire
Pierdută sau uitată.
Ne doare-un măr de cade
Din pom și putrezește,
Când viermele îl roade
Și omul nu-l păzește,
Ne doare o fântână
De cel bunic săpată,
De fiu neîngrijită,
Iar de nepot uitată.
Și uite-așa se-ntîmplă,
Că boala nu-i nici boală,
Dar ni-i căruntă tîmpla
De timpuriu, din școală.
Și uitea-așa se face,
Că viața fulger zboară -
Abia e dimineață
Și tot acum e seară.
Viata, de Dumitru Marcovschi
Ne mistuie o boală -
Încărunțim la tâmplă
De timpuriu, din școală.
Așa e viața poate -
Cu nervi întinși ca struna,
C-o inimă ce bate
Nebun întotdeauna;
Sau poate, cine știe,
Aceasta ni-i chemarea:
Să ardem ca făclia
Și nu ca lumânarea.
Ne doare vorba spusă
De cineva în pripă,
Ne doare frunza dusă
De vânt întru risipă,
Ne doare o privire
De sus, autocrată,
Ne doare o iubire
Pierdută sau uitată.
Ne doare-un măr de cade
Din pom și putrezește,
Când viermele îl roade
Și omul nu-l păzește,
Ne doare o fântână
De cel bunic săpată,
De fiu neîngrijită,
Iar de nepot uitată.
Și uite-așa se-ntîmplă,
Că boala nu-i nici boală,
Dar ni-i căruntă tîmpla
De timpuriu, din școală.
Și uitea-așa se face,
Că viața fulger zboară -
Abia e dimineață
Și tot acum e seară.
Viata, de Dumitru Marcovschi
Dor
Cat as da acum, bunico,
Doar putin sa ma intorc
Intr-o calda zi de vara
Cand te ajutam la copt.
Sa privesc cum pui pe masa
Un vas mare cu bujori,
Sa-mi arati ca peste noapte
Closca are puisori,
Sa vad cum faramitura
O aduni cu dosul palmei,
Cum iti legi grabit broboada
Suspinand cu dor de mama...
Nicio scuza n-am, bunico,
C-am venit prea rar la tine,
Caci lasandu-te la poarta,
Mi-am tradat copilaria.
---------------------------------------
Dor de Ionela Hadârca
(Facebook)
Doar putin sa ma intorc
Intr-o calda zi de vara
Cand te ajutam la copt.
Sa privesc cum pui pe masa
Un vas mare cu bujori,
Sa-mi arati ca peste noapte
Closca are puisori,
Sa vad cum faramitura
O aduni cu dosul palmei,
Cum iti legi grabit broboada
Suspinand cu dor de mama...
Nicio scuza n-am, bunico,
C-am venit prea rar la tine,
Caci lasandu-te la poarta,
Mi-am tradat copilaria.
---------------------------------------
Dor de Ionela Hadârca
(Facebook)
luni, 23 februarie 2015
Spovedania...iubire nu judecata
În
calitate de duhovnic, mă întâlnesc de multe ori la Spovedanie cu o
situație destul de neplăcută, în care oamenii vin foarte timorați,
foarte apăsați, și ies cumva și mai timorați. Pe 70-80% dintre ei îmi
vine să-i chem înapoi și să-i pun să mai stea puțin în genunchi, că mi
se pare mie că nu pleacă ei așa cum ar trebui să plece.
Problema
este că nu venim așa cum trebuie la Spovedanie. Nu cerem ceea ce
trebuie să cerem. Spovedania este una dintre cele mai intime taine;
taină nu înseamnă nimic ascuns, taină înseamnă mai profund decât poate
mintea noastră să perceapă la un anumit moment; dar va pricepe până la
sfârșit. Taina întotdeauna invită pe om să exploreze mai mult adâncimile
ei.
Noi
va trebui să ne petrecem veșnicia alături de Hristos și e foarte greu
să-ți petreci viața aceasta, darămite veșnicia lângă un străin. Avem o
mulțime de ocazii în care am putea să strângem relația cu Dumnezeu și
n-o facem, și cel mai bun prilej este Spovedania.
Adeseori
venim la Spovedanie ca la un tribunal și plecăm de acolo achitați și cu
un sentiment de ușurare. Dar atenție: să nu ne păcălească acest
sentiment, pentru că nu este cel pe care îl căutăm noi, pe care îl
dorește sufletul nostru. În acel moment ne gândim: „Pfiu, bine c-am
scăpat…” Acest sentiment este însoțit de multe ori de un gând parșiv,
care spune că de-acum ai putea să faci cam orice. Iarăși, ești liber să
faci orice. Deci nu este ușurarea de care avem nevoie.
Noi
ar trebui să plecăm de la Spovedanie zburând, să simțim cum sufletul
nostru revine în cele ale lui, adică în cele cerești, și nu se întâmplă
lucrul acesta. De ce? Pentru că uităm ce se întâmplă la Spovedanie.
Uităm că la acel moment iau parte trei persoane, nu simboluri: Hristos,
duhovnicul și ucenicul. Din aceste trei persoane, una singură are
dreptul și își și permite să judece. Pe toți pe care i-am întrebat mi-au
răspuns că Hristos este acea persoană. Ei…, greșit. Hristos a spus de
nenumărate ori că El nu a venit să judece. Și chiar dacă judecata Lui
este dreaptă, nu va face lucrul acesta, ci ne-a invitat pe noi să o
facem, spunând că cine se va judeca pe sine, nu va mai veni la judecată.
Iar duhovnicul ar trebui să-și permită cel mai puțin să judece, pentru
că el este acolo ca să-L reprezinte pe Hristos. El este acolo ca prieten
al Mirelui, iar nu ca un simplu martor. Este foarte important să
înțelegem acest lucru.
Prietenul
Mirelui este cel care face orice ca cei doi (Mirele și
mireasa/ucenicul) să se poată bucura deplin unul de celălalt. Și se
străduiește spre acest lucru până când îi vede pe cei doi împreună. Mai
apoi, se retrage discret, ca să se împlinească acel cuvânt spus de cel
care a fost numit de Mântuitorul – prieten al Mirelui – Sfântul Ioan
Botezătorul: „eu trebuie să scad și Acela trebuie să crească”.
Rămâne
deci ca ucenicul să-și fie singurul judecător, însă, judecata aceasta
personală pe care și-o face – să fie în cadrul cel mai intim cu putință.
Judecată înseamnă să compari două elemente până ajung să aibă relația
pe care ar fi trebuit s-o aibă de la început. Dacă noi venim la Dumnezeu
nu ca la un judecător, și nu pentru a fi achitați, nu pentru a ne
curăța cazierul, ci venim la Persoana cu care trebuie să ne petrecem
veșnicia, înțelegem că e nevoie de o abordare puțin mai personală, puțin
mai intimă. Și atunci, tot ceea ce se întâmplă în cadrul Spovedaniei
trebuie privit ca atare.
Ceea
ce voi spune eu la Spovedanie și ceea ce voi auzi la Spovedanie nu sunt
și n-ar trebui să fie decât declarații de dragoste, în esență, vărsarea
inimii în fața Celuilalt. Eu mă duc și îmi vărs sufletul în fața
Celuilalt, mi-l ofer, așa cum este. Că este murdar, neputincios și cu
lipsuri, este altceva. Dar așa cum este, pe tot îl vărs. Scopul nostru
este să ne împărtășim într-un mod cât mai deplin de celălalt. Eu mă duc
la întâlnire cu cineva ca să mă unesc cu el, să fiu cu acel cineva. Și
dacă este ceva ce lovește în prietenia aceasta a noastră, atunci acele
lucruri le voi spune. De acele lucruri voi încerca să scap.
Spune
Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Epistola către Romani că „mai
presus decât izbăvirea de chinurile iadului, mai presus decât bucuria
Raiului, mai presus decât toată Împărăția cerurilor este să-L iubești pe
Dumnezeu și să fii iubit de El”. Dacă înțelegem lucrul acesta, suntem
cu mulți pași înainte față de ieri. Nimic nu se poate întâmpla bun în
afara unei relații; relația este aceea care salvează tot. Și Dumnezeu
este Persoană reală, concretă, Care mă iubește și pe Care o iubesc. Cu
cât știu să-mi exprim mai profund și mai des această iubire, cu atât
sunt mai aproape de El.
Nu
greșim dacă pornim de la experiențele noastre omenești. Putem să tratăm
Spovedania și toată viața voastră ca o întâlnire, ca o relație cu
Dumnezeu – pentru că asta va fi până la urmă: relație veșnică cu
Dumnezeu, relație de iubire în care vom evolua neîncetat. Nu simbol, ci
realitate. Dumnezeu este prezent, vorbesc cu El, și nu este oricine, ci
Cel care mă iubește atât de mult, încât S-ar răstigni doar pentru mine,
așa spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Însă ce înseamnă El pentru mine? Ce
rol are El în viața mea? N-are El niciun rol? Dă-i un rol. Adu-L în
viața ta, fă-L părtaș vieții tale, că altminteri cum să te facă și El
părtaș vieții Lui? Și atunci, dacă Îl vezi așa cum este, cum Se și
prezintă, ca Cel care te iubește mai presus de orice, atunci vei ști și
cum să-I mulțumești.
Rugăciunile
dinainte de Împărtășanie pun în balanță nevrednicia noastră și inima cu
care venim la Hristos. „Știu că sunt nevrednic Doamne, dar și zidirea
Ta sunt”, adică dacă mă iubești, nu mă lași așa. Iar în altă parte
zicem: „Știu că vin cu nevrednicie, dar nu vin la Tine ca un nepăsător,
ci ca nu cumva fiind lipsit prea mult de Împărtășirea Ta, să fiu lipsit
și de îndumnezeitoarele Tale cuvinte și să fiu prins de lupul cel
înțelegător”.
La
Spovedanie tocmai asta tratezi cu Dumnezeu: să treacă peste nevrednicia
ta. De ce? Pentru că vă iubiți.Tu ce ai fi în stare să-i treci cu
vederea iubitei tale, soției tale, copilului tău? Ce criterii, ce limite
îi pui în a se apropia de tine? De un singur lucru trebuie însă să ne
asigurăm: că Îl iubim sincer pe Dumnezeu și nu mergem la El ca niște
nepăsători. Și avem nevoie numaidecât de Spovedanie înainte de
Împărtășanie pentru că Împărtășania va consfinți înțelegerea pe care am
făcut-o la Spovedanie.
duminică, 22 februarie 2015
Sa ne spovedim cu adevarat
Mi-a mers la suflet acest articol. Parintele Hrisostom, de la manastirea Putna a vorbit atat de deschis si de ....altfel despre aceasta Taina, incat am vrut sa impart si cu voi. Am simtit si eu de multe ori ca spovedania o fac nepregatita, grabita, rusinata poate, timorata si uit de ce am venit de fapt la scaunul de spovada. Sa il regasesc pe Hristos. Sa ma regasesc pe mine insami si sa ne reasez pe Cale. Iar si iar. Pentru ca lupta nu e niciodata incheiata.
Sa ne regasim pe noi in relatie cu Dumnezeul nostru si sa punem inceput bun in a fi cu adevarat fii buni ai Parintelui nostru, care ne asteapta si asteapta, mereu si mereu, cu aceeasi dragoste, pe care noi nu o putem percepe omeneste la adevarata dimensiune. Post cu folos sa avem!
(voi mai reveni cu articole despre spovedanie, la fel de frumos si clar structurate ca acesta)
"Personal,
consider că două sunt întrebările la care ar trebui să răspundă cineva
înainte să vină la Spovedanie. Prima: ce crezi că te ține pe tine pe loc
și nu te lasă să alergi către Dumnezeu cu brațele deschise, asemeni
unui copil către tatăl lui.
A doua întrebare: dacă Hristos ar veni aici, acum, în fața ta, ce crezi
că te-ar face să-ți pleci rușinat ochii în jos, fără să poți să te uiți
în ochii Lui și să-I zici că-L iubești? Dacă răspundem la întrebările
acestea, restul sunt detalii.
Dacă eu vreau să mă unesc cu Hristos și unirea aceasta o vreau cât mai
intimă, atunci trebuie numaidecât să mă pregătesc înainte de a mă duce
la întâlnire cu El. Îmi voi pleca genunchiul și prima întrebare pe care o
voi pune în această întâlnire a mea dinainte de Spovedanie va fi
aceasta: Ce s-a întâmplat, Doamne, cu noi? De ce ne-am răcit așa? De ce
nu mai suntem cum eram? De ce nu suntem cum am vrea să fim? Eu cu
Dumnezeu am discuția aceasta.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că tot ceea ce face Dumnezeu nu face
pentru alt motiv decât ca să ne determine pe noi să-L iubim. Când îmi
voi da seama că tot ce a făcut El pentru mine a făcut din dragoste,
atunci cu siguranță mă voi întoarce către mine și-mi voi spune: Măi, dar
oare merita Dumnezeu să-I fac una ca asta? Atâtea a făcut El pentru
mine, și eu…., asta-i răsplătesc? Asta se aștepta El de la mine? Așa Îi
dovedesc eu că-L iubesc?
Chiar dacă duhovnicul nu se grăbește, încercați să separați discuțiile
de Spovedanie. Mai bine discutați înainte, decât după. Și după ce
primiți răspuns la întrebările pe care le puneți, începeți Spovedania.
Țineți Spovedania în inima voastră. Nu spuneți nimic la nimeni după
aceea, mai ales nu din ceea ce ați auzit, ci din ceea ce ați înțeles de
acolo căci comunicarea între Dumnezeu și ucenic se face prin înțelesuri,
nu prin vorbe. Vrăjmașul aude ce se întâmplă acolo, dar nu înțelege și
atunci caută prin orice fel de mijloace să vă întrebe ce ați înțeles, ca
să afle și el. Țineți în inima voastră și ce s-a întâmplat la
Spovedanie, și ce se va întâmpla după, și ce s-a întâmplat înainte –
totul, căci altminteri Taina va fi murdărită, va fi coborâtă de la
înălțimea ei.
google
Sfântul Ioan Gură de Aur a spus că icoana pocăinței este pilda fiului
risipitor. În această pildă nu veți găsi nicăieri, în nicio traducere,
scris „iartă-mă”. Nicăieri. „Am greșit” – da, dar „iartă-mă” – nu. De
ce? Nu se pune problema. Dar ce găsim scris? „Primește-mă!” E cu totul
altceva. Cuvântul acesta „primește-mă” ascunde în spate faptul că noi ne
bazăm pe un lucru: pe iubirea de netăgăduit și de neschimbat a Tatălui.
Noi nu mergem la Spovedanie să tranșăm problema păcatelor, ci problema
împăcării. Mă duc la Dumnezeu să mă împac cu El. Drept pentru care,
păcatele pe care le voi spune nu vor fi acelea din îndrumarele de
spovedanie. Este una din cele mai des întâlnite greșeli. Iei îndrumarul
cu tine și îl ții sub cheie, bineînțeles, că n-apuci să ștergi mereu ce
ai bifat acolo, să nu vadă cumva cineva ce ai scris. Și începi să
citești ce ai însemnat. Acelea nu sunt păcatele tale. Cele scrise acolo
respectă foarte clar și riguros titlul de pe copertă: îndrumar. Dacă nu
știi cam ce este un păcat, găsești pe-acolo ceva care să-ți arate câteva
lucruri. Dar nu zice: acestea sunt păcatele tale. De ce nu zice? Pentru
că n-au de unde să știe ce e între tine și Dumnezeu.
Gravitatea păcatelor nu este dată de un îndrumar, ci de relația mea cu
Cel cu care vreau să mă împac. O greșeală este mare doar în măsura în
care ea m-a îndepărtat pe mine de Dumnezeu. În funcție de cum lovește în
relația mea cu Dumnezeu, voi ști cât de grav sau mai puțin grav este
acel păcat.
Există momente în care, chiar dacă stai și te chinuiești, scotocind
prin minte, n-o să găsești prea multe păcate pe care să le spui: iar mă
duc la Spovedanie, ce să-i mai zic? Iar îi zic că am făcut aia și aia și
aia? Păi asta am zis și data trecută, serios. Adică acum două dăți i-ai
spus că ai furat un ou, data trecută i-ai zis că ai furat un ou, acum
îi zici că ai furat un ou – e același păcat. Dar cum furi tu același ou,
nu înțeleg. Nici același ou nu e, și nici același furăcios. Și atunci
nu vorbim de același păcat.
Însă se întâmplă să nu găsești păcate: Măi, parcă n-am făcut nimic. M-a
păzit Dumnezeu și n-am făcut nici aia, nici aia, bineînțeles că nici pe
mama n-am omorât-o, sunt cuminte, n-am făcut nimic, nici măcar o
amendă, ce să-i zic eu la Spovedanie, că trebuie să-i zic ceva, nu?
Dar
dacă abordăm Taina altfel și ne punem noi în fața Persoanei iubite de
care ne-am cam răcit și pe care mergem s-o împăcăm acum, veți vedeți că
nu atât greșelile contează, cât cele bune pe care nu le-am făcut. Cât
anume că I-am înșelat așteptările, că puteam să fiu mai bun și n-am
fost, puteam să fiu mai mult împreună cu El și m-am cam scuzat, că am
altele de făcut. Și atunci altfel mergem la Spovedanie.
E aproximativ la fel ca atunci când te întorci de la școală după ce ai
luat un patru și evident că profesoara a apucat s-o înștiințeze pe mama.
Și ajungi acasă și vezi pe ochii mamei că știe ce ai făcut și te
întreabă cum a fost la școală. Până la urmă va trebui să-i spui. Dar ce
să-i spui, doar vezi că știe? În momentul acela observi că se întâmplă
ceva cu inima ta și ai o apăsare de care nu poți să scapi, apăsare pe
care trebuie s-o rezolvi cu un „iartă-mă”, care vine destul de greu,
dacă te gândești că mama se pregătește să te pedepsească.
Dar totuși trebuie să-i spui. Și-i spui. Și ea nu te ceartă. Nu te
ceartă deloc. Te iartă fără să i-o ceri. Ei, atunci apar lacrimile
pocăinței, când sentimentul vinovăției tale se întâlnește cu iertarea
ei, când știi că ești vinovat, dar înțelegi că vinovăția aceasta stă
între tine și ea sau El și asta te doare cel mai mult.
Aceasta este Spovedania și nimic altceva. Și atunci când ieși de la
Spovedanie, evident că ai să zbori. Astfel de ușurare căutăm. Astfel de
împăcare lucrăm noi în cadrul Spovedaniei. Și toată nevoința noastră
trebuie să se încadreze în efortul acesta de a strânge relația cu
Dumnezeu.
Avem nevoie numaidecât să ne împrietenim cu Dumnezeu, cât mai repede și
cât mai bine, altminteri vom auzi cel mai greu cuvânt pe care-l poate
auzi vreun om la Judecată: acela că “nu te cunosc pe tine”. Când omul se
află în fața lui Hristos, preferă să audă „luați-l, legați-l, duceți-l
în focul cel mai dinafară…”, cum zice în Scriptură – decât „nu te cunosc
pe tine”,și să simtă acea tristețe din vocea lui Hristos.
Dacă aceste lucruri le vom avea noi în minte, altfel vom merge la
Spovedanie și, mai ales, altfel vom ieși de acolo. Să facem tot ce putem
ca să ne împrietenim, ca să ne iubim mai mult și mai profund cu
Dumnezeu. Faceți tot ce vă vine în minte ca să strângeți relația cu
Dumnezeu. Orice efort înafara acestui lucru este în zadar."
Etichete:
articole utile,
duhovnicesc.,
învăţăminte,
Post,
Sa invatam
sâmbătă, 21 februarie 2015
Lucrurile frumoase de saptamana asta
A fost o saptamana asa si asa. Cu mersul lui Matei la gradi, dupa un semestru in care am decis sa il tin acasa, pe motiv de viroze interminabile si alti doi fratiori pe care ii lua in echipa la fiecare astfel de episod. Luni si marti a fost. Atat. De miercuri am luat-o de la capat. Si nu e o fericire, dar incerc sa nu mai cartesc. Alte boli grave oare ar fi mai usor de dus? Asa ca tac. Primesc. Si multumesc. Pentru tot. Pentru ca nu e un capat de lume. Pentru ca face forme tot mai usoare, fara febra, fara antibiotic, fara lipsa chef de joaca etc. Nu e usor cu trei copii mici. Uneori simt ca nu mai sunt resurse sufletesti ca sa ma reinventez. In fiecare zi, iar si iar. Dar nu am incotro. Viata merge doar inainte. :)
Bucuriile saptamanii au fost, printre picaturi, astea:
Bucuriile saptamanii au fost, printre picaturi, astea:
broscute de ciocolata
lalele in soare
wafe (noi le spunem faguri)
deliciu
semn de carte
(mai nou cei de la Libris pun in fiecare carte cate un semn de carte cu un mesaj frumos)
deconectare
imi doresc sa ajung la mercerie sa imi cumpar si alte culori de bumbac mercerizat (am doar rosu, galben si turquoise), dar e tot mai greu, pentru ca tot mai des sunt legata de cei trei pitici si de casa
O saptamana minunata va doresc celor ce veniti pe aici!:)
Etichete:
Amintiri,
Copii,
copilarie,
dimineţi,
familie,
jurnalul lucrurilor bune,
lucruri frumoase
vineri, 20 februarie 2015
Jurnalul unei femei simple
Taniusa e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:)
Pentru astazi: 20 februarie 2015, dimineata
Afara: foarte frig si destul de gri, astept ceva soare, ieri a fost :)
Mă gândesc: ca daca schimbarea nu vine din mine, nu are rost sa astept binele din jurul meu
Din locurile de unde invatam: din greutatile prin care trecem, date tocmai pentru a ne vedea propriile limite. Mi se pare ca mult mai multe inveti din cele grele si nu din cele bune, usoare, comode...
Sunt recunoscătoare pentru: purtarea de grija a lui Dumnezeu, dincolo de tot si de toate, dincolo de lipsa noastra de incredere
Citesc tot "Maica Gavrilia, Asceta Iubirii".....minunata!
Ceea ce astept (sper) sa ii treaca repede raceala lui Matei. A fost exact cum ma asteptam, doua zile de gradi....si racit serios!
În casa trebuie facute multe, dar le iau pe rand, mancare, curat, colorat, jucat, citit povesti :)
Unul dintre lucrurile mele preferate: cartile blande pentru copii
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii sa stam la caldurica, sa se faca bine Matei, sa bem ceaiuri calde cu lamaie, sa mancam ceva bun, asa ca de lasatul secului de dulce si sa ne rugam la Doamne sa fim mai mult pe Cale in postul ce vine...si dupa....
Saptamana care a trecut: m-am intristat destul de mult cu noua viroza a lui Matei. Ce mici lucruri trebuie sa vina sa imi pierd pacea, increderea si sa apara carteala....
Saptamana viitoare: vreau sa le iau toate asa cum vin, cu multumire insa.
Ascult Filip mic si umblaret.
O imagine pentru astazi : in Grecia, imi doresc tare mult sa merg, insa cred ca nici anul acesta nu se va intampla....
miercuri, 18 februarie 2015
Cine sunt
”Neîntrebat,
deodată m-am născut.
Neîntrebat,
deodată voi muri.
Eu sunt
ce țin minte despre mine
că sunt.
Eu sunt
ceea ce mi-aduc aminte
de mine,
iar Nu
ceea ce și-aduc alții
aminte de mine.”
(Nichita Stănescu)
deodată m-am născut.
Neîntrebat,
deodată voi muri.
Eu sunt
ce țin minte despre mine
că sunt.
Eu sunt
ceea ce mi-aduc aminte
de mine,
iar Nu
ceea ce și-aduc alții
aminte de mine.”
(Nichita Stănescu)
duminică, 15 februarie 2015
Lucrurile frumoase de peste saptamana
fier de calcat nou, turquoise :) Ma bucur ca are 2600W si face treaba tare buna
o frumusete de orhidee oferita in dar
bucurie de suflet, venita in dar de la Ioana, pentru care ii multumesc inca o data!:)
cartea
Lumina
dimineti cu soare si ceai cald
si cafeaua e mai aromata cand e soare :)
cand mami trebuie sa faca si unele jucarii noi
degete cu lipici pentru pitici
casute pentru omuleti, parcari, joaca de baietel de 4 ani jumatate
florile sunt bucurie. oricand. oricum.
Etichete:
5 lucruri pt sambata,
familie,
lucruri frumoase,
Matei,
momente,
multumire
sâmbătă, 14 februarie 2015
Jurnalul unei femei simple
Taniusa e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:)
Pentru astazi: 14 februarie 2015, ora 16 si ceva...
Afara: soare,se aud copii veseli la joaca, ciripit de pasari dezmortite, frig
Mă gândesc: ca se apropie asa repede postul Pastelui, parca mai daunazi despodobeam bradul :)
Din locurile de unde invatam: de la sufletul curat de copil. Nu degeaba a spus Hristos sa fim ca ei de voim Imparatia Cerurilor. Eu vad ca sunt tot mai rea pe zi ce trece.
Sunt recunoscătoare pentru: armonia din familie si pentru sotul meu!
Citesc "Maica Gavrilia, Asceta Iubirii"
Ceea ce astept (sper) sa fie bine cu Matei la gradinita de luni. Nu a putut merge de la inceputul semestrului pe motiv de tuse aparuta din senin. Acum e bine. Si chiar imi doresc pentru el un pic de diversitate. Sper insa ca fara virusi.:)
În casa e ordine si liniste. Dorm M. si T. In curand va fi dezordine si galagie.
Unul dintre lucrurile mele preferate: soarele, plantele, verdele de orice fel, pamantul proaspat de primavara, zambilele....Mi-e dor de primavara. Mai e un pic...
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii sa ma adun. Sa fiu eu cu mine. Sa ma reasez in pielea mea si sa constientizez anumite greseli pentru a imi cere iertare, a ma ierta si a incerca sa nu le repet. Voi fi doar eu cu copiii maine si va fi tot iures in casa, cu galagie, energie si mofturele de pui mici. Oare cum sa intru in camara inimii, macar cateva clipe?
Saptamana care a trecut: cu bune si rele
Saptamana viitoare: sper sa fiu mai buna ca saptamana asta. Trebuie sa inaintez cu pasi mici, fara prea multe planuri sau dezamagiri pentru ce nu voi reusi. In fond, pasii mici sunt mai buni in toate.
Ascult chitait de Filip mic, gangurit dulce si joaca lui cu lingurile. Cateva minute doar.
O imagine pentru astazi :
lalele primite azi
Astazi, sotul meu a mers la piata sa cumpere salata si alte verzituri, dar nu a gasit ceva de calitate si s-a intors insa, cu un ghiveci cu trei lalele :) Eu m-am bucurat mai mult oricum. :)
Nu am un sot foarte romantic, nu cumpara flori decat la ocazii, insa la cate imi iarta el, si la cata nimicuri trece cu vederea, face cat zeci de buchete primite saptamanal....
joi, 12 februarie 2015
Cuvinte alese ale maicii Gavrilia, asceta Iubirii
Astazi mi-au ramas ceva banuti in cont, dupa plata birurilor lunare, si am decis sa imi fac o bucurie. E o carte pe care am vazut-o mai de demult si am tot amanat-o.
Am gasit pe net cateva cuvinte alese ale acestei maici:
1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.
2. Cât despre somn, destul este să ne păstrăm trezvia.
3. Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, și sunt oameni care au trezvia în toate.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoaștere pe care o înveți, ci o cunoaștere pe care o înduri.
5. Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.
6. Aceasta este educația: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
8. Mai bine iadul aici decât în lumea de dincolo.
9. Nu (contează) ceea ce spunem, ci cum trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
10. Îmi pun rasa și nu mai spun nimic decât dacă sunt întrebată. Rasa vorbește.
11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.
12. A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.
13. Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
14. Conferința: un loc unde oameni de nimic se adună și hotărăsc că nu e nimic de făcut.
15. Scopul este ca, chiar și atunci cănd avem „paraziți” în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem „Facă-se voia Ta precum în cer, și pe pământ”.
17. Omul care nu iubește nu observă asta, cum omul nu își dă seama că respiră.
18. Când porțile Raiului sunt deschise, și porțile de pe pământ sunt deschise.
19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu,chiar și când spunem „Bună ziua”, cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.
21. Nu trebuie să fiinţăm înaintea oricărui chip și asemănare a Celuilalt. (We must not exist before every image and likeness of the Other.)
22. La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste și cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu știe pe Cine iubește, și de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).
23. De multe ori Dumnezeu nu vrea fapta, ci intenția. Îi este destul să vadă că dorești săi împlinești poruncile.
24. Iisus Hristos a dat regula de aur: singur și cu ceilalți.
25. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipsește dragostea, rămânem doar trup și astfel suntem cu totul morți.
26. Creștinul trebuie să respecte taina existenței oricui și a oricărui lucru.
27. Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece „altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: „Vreau ceva?” - „Nu” - „Îmi trebuie ceva?” „-Nu.” - „Îmi lipsește ceva?” - „Nu”. Asta e!
28. Omul înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepădare de sine și care a înțeles pe de-a-ntregul că orice se întâmplă este din voia sau cu îngăduința lui Dumnezeu.
29. Numai când omul încetează să citească orice altceva decât Scriptura poate să înceapă să se îmbunătățească duhovnicește. Numai atunci, unit cu Domnul prin rugăciune, poate să audă voia lui Dumnezeu.
30. Să nu dorești niciodată nimic altceva decât voia lui Dumnezeu și să primești cu dragoste relele care ți se întâmplă.
31. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.
32. Să nu zici niciodată: „De ce mi s-a întâmplat mie asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat lor asta?” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile e fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!
34. Dacă vrem să fim buni călugări, trebuie să ne gândim în fiecare clipă la Dumnezeu, înaintea monahismului. Altfel nu vom deveni buni călugări.
36. Punctul nostru cel mai slab sunt multele cuvinte și discuții.
38. Când te-ai gândit să critici... la judecarea celorlalți, roagă-L pe Domnul să te stăpânească în acel ceas, ca să poți iubi acea persoană așa cum Domnul o iubește. Apoi Domnul te va ajuta să vezi în ce stare te afli. Dacă Hristos ar fi de față, ai putea critica pe cineva?
42. Ceea ce spunem rămâne veșnic.
43. Numai când vei avea Dragoste desăvârșită vei putea să ajungi la nepătimire (apatheia).
48. Când va fi nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toţi împreună-mergători.
49. Limbajul lui Dumnezeu este tăcerea.
50. Oricine trăiește în trecut este ca și cum ar fi mort. Oricine trăiește în viitor în imaginația lui este naiv, pentru că viitorul îi aparține doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.
59. Mai bine zi Rugăciunea lui Iisus cu glas tare decât să n-o zici deloc.
66. Neliniștea și grija sunt pentru cei care n-au credință.
67. Dragostea este mereu pe Cruce.
68. Dragostea nu se găsește altundeva decât pe Cruce.
69. O relație este dificilă atunci când „Eu” este pus înaintea lui „Tu”.
70. Precum Domnul te iubește, așa îl iubește și pe dușmanul tău.
71. Vrei să te rogi? Pregătește-te să-I dai răspuns lui Dumnezeu în taină.
74. Ar trebui să facem în așa fel încât să trăim în lume ca uleiul și apa dintr-o candelă, care nu se amestecă și altfel trăiesc întru și pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.
75. Toți suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.
80. Numai când suntem liniștiți, nu trupuri agitate... care se foiesc de colo-colo... prinși în multe activități... le îngăduim îngerilor să facă ceva.
81. Fă ceea ce trebuie să faci, și Domnul va face ceea ce trebuie să facă.
93. Ce minunată este Taina zilei de Mâine!
95. Domnul a zis: „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică: cu Dragostea.
100. Dacă ai ști că nu ești „aici”, atunci ai fi „dincolo”.
101. Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici șiragul de mătănii nu are asemenea putere.
102. Experiența mea mă învață că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult și-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotărât de El.
103. Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândește și El mereu la noi.
105. Suntem de folos doar când nu existăm pentru noi înșine; și invers.
106. Nu trebuie să luăm hotărâri în locul altora. Să îi lăsăm în seama Îngerilor și aceștia vor găsi cea mai bună soluție.
107. Să nu uiți niciodată că ești al Lui.
108. Ca Simon din Cirene să fim gata să alergăm în ajutorul semenilor noștri.
109. Dacă ceri ajutor de la un om ocupat, el te va ajuta, nu omul leneș și nepăsător.
110. Vai mie, dacă nu iubesc!
111. Trei lucruri sunt de trebuință: întâi, dragostea; cel de-al doilea: dragostea; și al treilea: dragostea.
112. Postul de mâncare e așa ușor când cineva vrea să slăbească! Și e așa de greu miercurea și vinerea, cănd e cerut de Biserică!
113. În Biserică ar trebui să stăm mereu în același loc, pentru Îngeri.
114. După Liturghie, ar trebui să rămânem cât de mult se poate în Biserică, pentru Îngeri.
115. Când vorbim și cineva ne întrerupe, să nu mai continuăm. Înseamnă că nu va auzi ceea ce avem de spus. Îngerii fac așa.
116. Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.
117. Nicăieri nu suntem „pentru totdeauna”.
118. Orice ni se întâmplă este numai vina noastră.
119. În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea.
120. Când ne rugăm, ar trebui să ne încuiem ușa.
125. De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.
136. Liniștește-te și cunoaşte... nu există școală mai mare decât această liniștire a minții.
137. Singura adevărată bucurie este negrija (slobozirea de grijile vieții).
150. Hristos ne-a zis: „Mergând, învățați toate neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?
179. Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea Epiclezei din Sfânta Liturghie.
183. Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.
192. Zilele trecute o doamnă m-a întrebat cum va fi după moarte trecerea prin 'vămile văzduhului'. I-am spus: „Le voi zice (dracilor) că Lumina lui Hristos pe Toate le luminează. Voi, însă, sunteţi în întuneric, iar eu nu vă văd!”
194. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este acum de mulțămire. Ce altceva să cer, dacă am totul?
199. Domnul a pus înțelegerea în cap. Știi de ce? Ca să nu ne vedem pe noi înșine. Da! Ca să-l vedem doar pe celălalt și să-l iubim doar pe celălalt. Și ca să ne vedem pe noi înșine în ochii Celuilalt.
243. Unii vor să ajungă la Înviere fără să meargă pe drumul Golgotei.
244. Pentru că n-au putut înfăptui Evanghelia trăind în lume, creștinii au fugit. Așa au apărut cei dintâi monahi.
259. Orice om este „trimis”.
267. Sufletul nostru este o răsuflare dumnezeiască. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.
290. Ziua și noaptea să-L binecuvântăm pe Domnul pentru darurile pe care ni le dă!
291. Puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei.
388. Haideţi să fim tăcuţi.
sursa
Am gasit pe net cateva cuvinte alese ale acestei maici:
1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăiești smerenia lui Hristos.
2. Cât despre somn, destul este să ne păstrăm trezvia.
3. Sunt oameni care au trezvie pentru unele lucruri, și sunt oameni care au trezvia în toate.
4. Aceasta e spiritualitatea ortodoxă: nu o cunoaștere pe care o înveți, ci o cunoaștere pe care o înduri.
5. Să nu vă doriți multe lucruri, mai multe decât aveți și care sunt îndepărtate. Mai bine îngrijiți-vă să sfințiți cele pe care le aveți.
6. Aceasta este educația: să învățăm să-L iubim pe Dumnezeu.
7. Nimic nu este mai ieftin decât banii.
8. Mai bine iadul aici decât în lumea de dincolo.
9. Nu (contează) ceea ce spunem, ci cum trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
10. Îmi pun rasa și nu mai spun nimic decât dacă sunt întrebată. Rasa vorbește.
11. Dacă ai dragoste pentru toată lumea, întreaga lume e frumoasă.
12. A zis cineva: creștinul este acela care curățește dragostea și sfințește fapta.
13. Ne dorim libertatea. De ce? Ca să putem fi robii patimilor noastre.
14. Conferința: un loc unde oameni de nimic se adună și hotărăsc că nu e nimic de făcut.
15. Scopul este ca, chiar și atunci cănd avem „paraziți” în cap... să-L avem pe Paraclet (Duhul Sfânt) în inimă.
16. Devenim o întruchipare a Cerului atunci când zicem „Facă-se voia Ta precum în cer, și pe pământ”.
17. Omul care nu iubește nu observă asta, cum omul nu își dă seama că respiră.
18. Când porțile Raiului sunt deschise, și porțile de pe pământ sunt deschise.
19. Când mintea (nous) nu este risipită în lucruri lumești și este unită cu Dumnezeu,chiar și când spunem „Bună ziua”, cuvintele noastre devin o binecuvântare.
20. Orice respingere și orice lucru rău ne distruge lucrarea.
21. Nu trebuie să fiinţăm înaintea oricărui chip și asemănare a Celuilalt. (We must not exist before every image and likeness of the Other.)
22. La începutul vieții noastre, avem nevoie de prezența altora pe care să-i iubim sau care să ne fie prieteni. Pe măsură ce înaintăm, cel Unul - Domnul - ne umple cu o asemenea dragoste și cu o asemenea bucurie, încât nu mai avem nevoie de nimeni (altcineva). Toată această tânjire a sufletului după un altul asemenea lui apare la început pentru că sufletul nu știe pe Cine iubește, și de aceea crede că are nevoie de o anumită persoană (omenească).
23. De multe ori Dumnezeu nu vrea fapta, ci intenția. Îi este destul să vadă că dorești săi împlinești poruncile.
24. Iisus Hristos a dat regula de aur: singur și cu ceilalți.
25. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viață și a suflat Duhul Său întru noi. Acel Duh este Dragostea. Când ne lipsește dragostea, rămânem doar trup și astfel suntem cu totul morți.
26. Creștinul trebuie să respecte taina existenței oricui și a oricărui lucru.
27. Dacă vrem să ajungem la lepădarea de sine, să iubim, să iubim și iar să iubim, și astfel să ne unim întru totul cu Celălalt, cu fiece „altul”. Apoi, te întrebi la sfârșitul zilei: „Vreau ceva?” - „Nu” - „Îmi trebuie ceva?” „-Nu.” - „Îmi lipsește ceva?” - „Nu”. Asta e!
28. Omul înduhovnicit este cel care ajunge la deplina lepădare de sine și care a înțeles pe de-a-ntregul că orice se întâmplă este din voia sau cu îngăduința lui Dumnezeu.
29. Numai când omul încetează să citească orice altceva decât Scriptura poate să înceapă să se îmbunătățească duhovnicește. Numai atunci, unit cu Domnul prin rugăciune, poate să audă voia lui Dumnezeu.
30. Să nu dorești niciodată nimic altceva decât voia lui Dumnezeu și să primești cu dragoste relele care ți se întâmplă.
31. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ți l-a adus, ci vezi-L pe Hristos în inima lui.
32. Să nu zici niciodată: „De ce mi s-a întâmplat mie asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi „De ce li s-a întâmplat lor asta?” Ci roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea să vezi de partea cealaltă a râului (vieții de aici- n.ed.). Atunci vei vedea cu îngerii cum sunt lucrurile e fapt: toate se fac conform planului lui Dumnezeu. Toate!
34. Dacă vrem să fim buni călugări, trebuie să ne gândim în fiecare clipă la Dumnezeu, înaintea monahismului. Altfel nu vom deveni buni călugări.
36. Punctul nostru cel mai slab sunt multele cuvinte și discuții.
38. Când te-ai gândit să critici... la judecarea celorlalți, roagă-L pe Domnul să te stăpânească în acel ceas, ca să poți iubi acea persoană așa cum Domnul o iubește. Apoi Domnul te va ajuta să vezi în ce stare te afli. Dacă Hristos ar fi de față, ai putea critica pe cineva?
42. Ceea ce spunem rămâne veșnic.
43. Numai când vei avea Dragoste desăvârșită vei putea să ajungi la nepătimire (apatheia).
48. Când va fi nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Suntem cu toţi împreună-mergători.
49. Limbajul lui Dumnezeu este tăcerea.
50. Oricine trăiește în trecut este ca și cum ar fi mort. Oricine trăiește în viitor în imaginația lui este naiv, pentru că viitorul îi aparține doar lui Dumnezeu. Bucuria lui Hristos se găsește doar în prezent, în veşnicul Prezent al lui Hristos.
59. Mai bine zi Rugăciunea lui Iisus cu glas tare decât să n-o zici deloc.
66. Neliniștea și grija sunt pentru cei care n-au credință.
67. Dragostea este mereu pe Cruce.
68. Dragostea nu se găsește altundeva decât pe Cruce.
69. O relație este dificilă atunci când „Eu” este pus înaintea lui „Tu”.
70. Precum Domnul te iubește, așa îl iubește și pe dușmanul tău.
71. Vrei să te rogi? Pregătește-te să-I dai răspuns lui Dumnezeu în taină.
74. Ar trebui să facem în așa fel încât să trăim în lume ca uleiul și apa dintr-o candelă, care nu se amestecă și altfel trăiesc întru și pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume.
75. Toți suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului.
80. Numai când suntem liniștiți, nu trupuri agitate... care se foiesc de colo-colo... prinși în multe activități... le îngăduim îngerilor să facă ceva.
81. Fă ceea ce trebuie să faci, și Domnul va face ceea ce trebuie să facă.
93. Ce minunată este Taina zilei de Mâine!
95. Domnul a zis: „Oricine ar vrea ceva, crezând, va primi acel lucru”. Destul este ca acea rugă să fie în acord cu poruncile Domnului, adică: cu Dragostea.
100. Dacă ai ști că nu ești „aici”, atunci ai fi „dincolo”.
101. Ca să se întâmple minuni, destul este să iubim. Nici rugăciunea, nici șiragul de mătănii nu are asemenea putere.
102. Experiența mea mă învață că nimeni nu poate ajuta pe altcineva, oricât de mult și-ar dori ei, cu dragoste, aceasta. Ajutorul vine doar de la Dumnezeu la timpul hotărât de El.
103. Când Îl avem mereu pe Dumnezeu în minte, Domnul se gândește și El mereu la noi.
105. Suntem de folos doar când nu existăm pentru noi înșine; și invers.
106. Nu trebuie să luăm hotărâri în locul altora. Să îi lăsăm în seama Îngerilor și aceștia vor găsi cea mai bună soluție.
107. Să nu uiți niciodată că ești al Lui.
108. Ca Simon din Cirene să fim gata să alergăm în ajutorul semenilor noștri.
109. Dacă ceri ajutor de la un om ocupat, el te va ajuta, nu omul leneș și nepăsător.
110. Vai mie, dacă nu iubesc!
111. Trei lucruri sunt de trebuință: întâi, dragostea; cel de-al doilea: dragostea; și al treilea: dragostea.
112. Postul de mâncare e așa ușor când cineva vrea să slăbească! Și e așa de greu miercurea și vinerea, cănd e cerut de Biserică!
113. În Biserică ar trebui să stăm mereu în același loc, pentru Îngeri.
114. După Liturghie, ar trebui să rămânem cât de mult se poate în Biserică, pentru Îngeri.
115. Când vorbim și cineva ne întrerupe, să nu mai continuăm. Înseamnă că nu va auzi ceea ce avem de spus. Îngerii fac așa.
116. Cel care nu vrea să vadă pe nimeni nu este om.
117. Nicăieri nu suntem „pentru totdeauna”.
118. Orice ni se întâmplă este numai vina noastră.
119. În fiecare dimineață, să semnăm în alb noua pagină care se deschide. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să scrie pe ea ce vrea.
120. Când ne rugăm, ar trebui să ne încuiem ușa.
125. De nu vei ajunge în pragul deznădejdii, nu vei vedea nicicând Lumina.
136. Liniștește-te și cunoaşte... nu există școală mai mare decât această liniștire a minții.
137. Singura adevărată bucurie este negrija (slobozirea de grijile vieții).
150. Hristos ne-a zis: „Mergând, învățați toate neamurile”. Și noi, care tăcem din gură, ce facem?
179. Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea Epiclezei din Sfânta Liturghie.
183. Dragostea este o bombă care nimiceşte tot răul.
192. Zilele trecute o doamnă m-a întrebat cum va fi după moarte trecerea prin 'vămile văzduhului'. I-am spus: „Le voi zice (dracilor) că Lumina lui Hristos pe Toate le luminează. Voi, însă, sunteţi în întuneric, iar eu nu vă văd!”
194. Cea mai mare parte a rugăciunii mele este acum de mulțămire. Ce altceva să cer, dacă am totul?
199. Domnul a pus înțelegerea în cap. Știi de ce? Ca să nu ne vedem pe noi înșine. Da! Ca să-l vedem doar pe celălalt și să-l iubim doar pe celălalt. Și ca să ne vedem pe noi înșine în ochii Celuilalt.
243. Unii vor să ajungă la Înviere fără să meargă pe drumul Golgotei.
244. Pentru că n-au putut înfăptui Evanghelia trăind în lume, creștinii au fugit. Așa au apărut cei dintâi monahi.
259. Orice om este „trimis”.
267. Sufletul nostru este o răsuflare dumnezeiască. Trupul nostru este Zidirea Lui. Suntem întru totul chipul (icoana) lui Dumnezeu.
290. Ziua și noaptea să-L binecuvântăm pe Domnul pentru darurile pe care ni le dă!
291. Puține cuvinte, multă dragoste. Către toți. Oricine ar fi ei.
388. Haideţi să fim tăcuţi.
sursa
Etichete:
articole utile,
De la Sfinti citire...,
lectii de viata
miercuri, 11 februarie 2015
O lume nebuna
articol preluat de aici
"Îmi amintesc limpede că primul șoc l-am avut pe când eram în casa
unei familii de englezi a căror fetiță de 10 ani a fost descoperită
uitându-se cu alte colege la pornografie pe net.
Al doilea, când primul meu copil avea 1 an și 8 luni și am mers la
teatrul de păpuși. Nu mai rețin piesa, dar știu că am rămas siderată de
glumele cu tentă sexuală pe care le făceau actorii ca parte a poveștii,
glume pe care copiii nu le înțelegeau și la care părinții hăhăiau
amuzați. Am mai mers de atunci la multe piese cu aceeași atmosferă de
replici libidinoase introduse strategic în cadrul unor povești care ar
fi putut rămâne acceptabile altfel.
Părinților celorlalți părea să le placă și mie mi se părea absolut
penibil. Am mers până la vârsta copilului la care am considerat că încă
sunt inofensive și pentru că iarna își dorea tare mult să meargă la
teatru duminica. Am făcut, ca o mamă nebună ce-oi fi fost considerată, o
sesizare în scris la care nu mi-a răspuns nimeni. E adevărat că nu am
mai insistat.
Al treilea mare șoc l-am avut într-o altă dimineață de vară când am
mers cu copila în parc și lângă banca pe care mă așezasem era un
prezervativ folosit. M-am ridicat urgent și mi-am înghițit scârba cât
l-am luat cu o pungă în loc de mănușă ca să-l pun la gunoi.
Al patrulea și ultimul șoc (nimic nu mă mai miră acum din păcate) a
fost pe când avea cea mare 5 ani, invitată la ziua unei fetițe de
aceeași vârstă la un loc de joacă indoor. Pe lângă faptul că
animatoarele au pus o muzică tare și de foarte proastă calitate („sex
bomb”?!!) s-au gândit ele să facă un joc. Au chemat toți copiii cu
vârste între 4-8 ani și i-au înșirat, fetele pe un rând, băieții pe
altul, față în față la o distanță de vreo 15m. Și au început să le dea
indicații: fetele să pună o mână în șold, să înceapă să meargă către
băieți cu atitudine de catwalk iar băieții să treacă printre ele și să
se uite peste umăr după fete. Mă uitam tâmpită cum părinții aplaudau și
își încurajau entuziasmați odraslele sexi. Fiică-mea, după ce a ascultat
indicațiile prețioase ale animatoarei, a rupt rândul și s-a întors
grăbită la joacă. Cu tristețe spun că a fost singurul copil care a făcut
asta. Am întrebat-o atunci de ce nu a mers și ea ca ceilalți și mi-a
răspuns senin că i s-a părut ciudat, că nu îi place muzica aia și că
vrea să se joace.
Acestea sunt motivele pentru care titlul acestui articol nu este inocența pierdută.
Nu a pierdut-o nimeni, în schimb toată lumea are grijă să o răpească
copiilor. De la epoca Barbie încoace ați mai urmărit ce se întâmplă cu
sexualizarea precoce a copiilor, ce jucării sunt în top, ce mesaje ne
transmite media și ce se întâmplă la concursurile de frumusețe pentru
copii?
În 1998 s-a făcut un studiu despre impactul aspectului fizic asupra
gândirii logice.82 de studenți au fost rugați să își schimbe hainele,
aleator, unora li s-a dat un pulover la baza gâtului și altora un costum
de baie. Li se cerea apoi să evalueze felul în care arătau iar apoi li
se dădea un test la matematică. Partea masculină nu a fost influențată
de ceea ce purta, pe când fetele s-au descurcat semnificativ mai rău la
test dacă purtau costum de baie. Un alt studiu similar făcut în 2004 a
dovedit că ambele sexe au fost influențate negativ la test când au
purtat un banal costum de baie.
Deși păpușile Barbie și influența imaginii lor asupra fetelor a fost
mereu un subiect incendiar, cap de afiș în multe dezbateri, acestea nu
mai sunt demult în top. Vânzările lor au scăzut considerabil în ultimii
ani din cauza apariției păpușilor Bratz în 2096, „brat” referindu-se în
engleză la copiii prost-crescuți. Gândiți-vă bine ce vedeți când vă
uitați pe site-ul lor. Toate păpușile machiate intens, purtând dresuri
tip fishnet, fuste mini și în general o îmbrăcăminte total nepotrivită
pentru copii. Cum vi se pare faptul că există lenjerie intimă pentru
fetițe de școală primară pe care apar slogane gen „eye candy”, „wink
wink”? Dacă aveți impresia că toate astea sunt exagerări, citiți
studiile făcute (găsiți mai jos câteva din cele mai relevante) și veți
fi neplăcut surprinși de efectul pe care îl au toate aceste lucruri
asupra copiilor.
Te plimbi cu copilul pe stradă și vezi afișe cu pretinse lesbiene
dezbrăcate care invită la nu știu ce salon de masaj thailandez. Mergi cu
copiii în parc și treci pe lângă cupluri care se pipăie hardcore cu
limbile sondându-și gâtul. Trebuie să răspunzi la întrebările copilului,
nu? Mergi în magazine și la vârsta de 8 ani nu mai găsești o pereche
normală de pantaloni sau jeansi pentru fete, toți sunt skinny. Mergi la
un film 3D ca să vezi un desen de doi lei în care un sfert din limbaj și
comportament e fix ceea ce nu dorim să transmitem copiilor.
Acum, nu mă trimiteți în junglă. Nu sunt o mamă puritană și educația
sexuală contează, dar nu mai e demult suficientă! Când mama unor băieți
mi-a spus, „păi le-am dat prezervative, n-au ce păți” am înțeles că
suntem încă în evul mediu în România. Se gândește extrem de limitat, cel
mult pe termen scurt. Nu s-a ajuns la înțelegerea faptului că viața
sexuală nu presupune doar să fii apt fizic, ci mai ales să ai
maturitatea emoțională și psihică de a vedea posibilele consecințe pe
termen lung.
Nu s-a ajuns nici la înțelegerea faptului că influențele la care sunt
supuși copiii, media, reclame, jucării, tendințe, modă, au un aport
semnificativ în procesul de educație. La note apare un alt studiu în
care se dovedește cât de rapid se schimbă felul în care un adult poate
privi un copil. Aceasta a fost una din fotografiile controversate ale
modelului Kristina Pimenova, despre care s-a discutat în lung și-n lat
făcându-se referire la Lolita.
Vă mai prezint o fetiță de 10 ani în Vogue:
Și una de 8 ani injectată cu botox de minunata ei mamă pentru un concurs de frumusețe.
Consider alarmantă dorința nesăbuită a adulților de a-și vedea copiii
mari în sensul acesta profund alterat pentru o copilărie în care ne-am
putea dispensa bucuroși de concursuri de frumusețe, de dat din fund
lasciv și de învățarea la vârste cât mai fragede că „trebuie” să fim
într-un fel ori altul ca să placem sexului opus. Sau aceluiași, ca să nu
excludem pe nimeni. Recunoaștem sau nu, toată această sexualizare s-ar
diminua serios dacă nu ar mai exista consumatori și părinți care judecă
lucrurile cel puțin superficial.
Știți cum a fost redusă prostituția în Suedia, nu? Ei, ce ar fi dacă
niciun părinte nu ar mai duce copilul pe podium? Ce ar fi dacă nu s-ar
mai face fotografii sexualizate copiilor? Cum ar fi dacă nu s-ar mai
cumpăra Monster High (oribilele păpuși vampir adolescente), cum ar fi
dacă nu am mai da bani pe animații proaste și haine de pipițe pentru
fetițe? Cum ar fi dacă în loc să cădem pe spate în fața frumuseții
copiilor (pe care o au tocmai datorită inocenței) și făcându-i cât mai
conștienți (dar nu și responsabili) de asta și de hainele purtate, să
apreciem energia, bucuria, generozitatea, independența și imaginația
lor?
Visez la o lume în care copiii să mai rămână copii, în contact cu
natura, cu jocuri frumoase inventate, cu gânduri neobosite de toți
demonii și îngerii triști ai adulților. Visez la o lume în care „la
modă” înseamnă să alergi în iarbă cu un cățel și nu să dai search după
xxx pe Google. Mai visez la o lume în care părinții vor pune punct
producătorilor de non valori. Aveți grijă de copiii voștri, ei
construiesc pe neștiute viitorul copiilor lor din valorile pe care le
transmitem noi, zi după zi."
Note:
Fredrickson BL, Roberts TA, Noll SM, Quinn DM, and Twenge JM. 1998. That swimsuit becomes you: sex differences in self-objectification, restrained eating, and math performance. J Pers Soc Psychol. 75(1):269-84.
Hebl MR, King EB, and Lin J. 2004. The swimsuit becomes us all: ethnicity, gender, and vulnerability to self-objectification. Pers Soc Psychol Bull. 30(10):1322-31.
Paul B and Linz D. 2008. The effects of exposure to virtual child pornography on viewer cognitions and attitudes toward deviant sexual behavior Communication Research 35(1): 3-38.
Sherman AM and Zurbriggen. 2014. “Boys Can Be Anything”: Effect of Barbie Play on Girls’ Career Cognitions. Sex Roles
Wonderlich AL, Ackard DM, and Henderson JB. 2005. Childhood beauty pageant contestants: associations with adult disordered eating and mental health. Eat Disord. 13(3):291-301.
Fredrickson BL, Roberts TA, Noll SM, Quinn DM, and Twenge JM. 1998. That swimsuit becomes you: sex differences in self-objectification, restrained eating, and math performance. J Pers Soc Psychol. 75(1):269-84.
Hebl MR, King EB, and Lin J. 2004. The swimsuit becomes us all: ethnicity, gender, and vulnerability to self-objectification. Pers Soc Psychol Bull. 30(10):1322-31.
Paul B and Linz D. 2008. The effects of exposure to virtual child pornography on viewer cognitions and attitudes toward deviant sexual behavior Communication Research 35(1): 3-38.
Sherman AM and Zurbriggen. 2014. “Boys Can Be Anything”: Effect of Barbie Play on Girls’ Career Cognitions. Sex Roles
Wonderlich AL, Ackard DM, and Henderson JB. 2005. Childhood beauty pageant contestants: associations with adult disordered eating and mental health. Eat Disord. 13(3):291-301.
Snow Flow
duminică, 8 februarie 2015
Lucrurile frumoase de saptamana asta
Cu toate ca nu am scapat nici noi de, deja celebra, viroza/raceala ce circula peste tot, in mare suntem bine, in grafic cu toate simptomele si sper fara agravare. Ma bucur ca asta noapte un debut brusc de febra, la Matei, cu vorbit in somn si maini/picioare reci au cedat la 5 granule dintr-un singur remediu. Remediile homeopate mi-au dovedit inca o data ca sunt eficiente, mai ales la copii, care nu sunt intoxicati cu toate cele....
Saptamana aceasta fulgii au dansat in voie. Am avut si zile cu soare, dar frig, am iesit afara putin, cat sa intre ceva aer curat in plamanii mici si mari. Bucurii felurite am avut si in aceste zile:
Saptamana aceasta fulgii au dansat in voie. Am avut si zile cu soare, dar frig, am iesit afara putin, cat sa intre ceva aer curat in plamanii mici si mari. Bucurii felurite am avut si in aceste zile:
esarfa noua, colorata,circulara si din material bun :)
3 ghiocei adusi de mama de la ea din curte; fiecare pui are cate un ghiocel :)
ultima preocupare entuziasta a lui Matei si chiar ca e captivanta. Au inceput sa ii placa enciclopediile cu teme din natura si despre animale. Pe afara imi tot arata mestecenii, imi spune ca au coaja alba, pinii etc..
detaliu din carte
culori frumoase, hartie lucioasa si muuulte pagini :)
a inflorit a doua oara orhideea primita cand eram in maternitate cu Filip :)
agenda cu elastic, imi place mult pt ca sta inchisa mai bine
Asta contine tratamente pe care le-au luat micii mei, sa nu le uit in cazul unor consultatii in viitor sau la nevoie, in caz ca se repeta identic unele episoade. Nu merg la consult la fiecare muc, febra usoara sau inalta (pana in 40),episod diareic sau mai stiu eu ce alte chestiuni minore.
cand vine mama pe la mine si am branza proaspata de vaci, inevitabil o rog sa ne faca papanasi prajiti. Ei ii ies buni buni.
primul meu salam de biscuiti, chiar bun.
Desert simplu si apreciat de cei mici. Contine doar biscuiti simpli, gem de prune din gradina alor mei, putin unt si esenta de rom, un strop. Mi-ar fi placut sa am nuca de cocos. Ramane pe data viitoare.:)
revista mea preferata
rasarit de soare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)