Jurnalul unei femei simple

Taniusa  e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:)

Pentru astazi:   2 ianuarie 2015, 20.25

Afara: e noapte, nu mai e ger, zapada a inceput sa se topeasca inca de la amiaza

Mă gândesc: la cat de mult imi doresc cateodata sa ii ia pe cei mari cineva de acasa, sa mai respir si eu. Acum i-au luat parintii sotului, de pe la patru dupa amiaza, si eu nu mai sunt eu. Nu am o bucata din mine. Matei a mai fost plecat la mama cate 3-4 zile, dar parca nu era asa greu. Numai cu gandul la ei sunt, desi stiu ca s-au bucurat ca au parte de sanius, baie cu spuma, caldurica in soba, lucrusoarele lor puse chiar de ei in bagaj, carti de citit povesti (bunicii), Minnie si Mickey la somn. Vor sta maine si poate si duminica. Daca nu li se face dor.
Imi faceam planuri  pentru timpul asta liber dar nu am spor mai deloc. Voi citi. Atat.

Din locurile de unde invatam: din puterea vindecatoare a trecerii timpului. E dar lasat de Dumnezeu in mod sigur. 

Zilele astea am vorbit cu cineva cu care am incheiat relatiile acum 7 ani, fara cearta, dar si cu sentimente nu tocmai bune. Si imi doresc de vreun an sa fac cumva sa pot vorbi cu acea persoana. Chiar ieri, la inceput de an, intamplarea a facut ca cineva sa intermedieze intre noi un schimb de cuvinte telefonic. Convorbirea a fost calda, timida, cu drag chiar, asa ca de parere de rau din partea amandurora. E asa bine cand sufletul e mai usor stiind ca nu esti certat cu nimeni. Ca un fulg am fost ieri toata ziua. Si inca o data mi se confirma vorba: e de ajuns sa iti doresti ceva si Dumnezeu te va ajuta sa reusesti!
 

Sunt recunoscătoare pentru: fulgii de nea de ieri, saniuta noua si sanius, si eu pe sanie, pe rand cu M si T.:) Mare distractie li s-a parut lor sa se dea cu mami pe aceeasi sanie. Hmm, dar ce, mamele nu se dau pe derdelus?:)
 

Citesc www.printesaurbana.ro si imi place tare mult

Ceea ce astept (sper) sa ii gasesc veseli pe cei mici la bunici si sa nu sufere deloc dupa noi.

În casa e curat si bine. Asa aer curat se simte dupa un aspirat temeinic, aerisit bine toata casa, sters praful, lustruit mobila. Inca avem luminite in brad si la fereastra. Maine vom arunca bradutul.

 

Unul dintre lucrurile mele preferate: sa fiu in relatii bune cu toata lumea.

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii citit si poate un film bun.

Saptamana care a trecut: a fost trecerea in noul an. Trecerea asta nu am simtit-o ca pe o cumpana intre ani, ci ca pe o continuare fireasca. Revelionul l-am petrecut in pijamale, la caldurica, sub plapuma cu bebe Filip si sperand sa se termine cat mai repede bombardamentul de afara. 
An de an imi vine in minte acelasi gand : tot zgomotul si sclipiciul asta de sfarsit de an nu reusesc sa acopere golul pe care foarte multi dintre petrecareti il au in suflet.

Saptamana viitoare: sper sa fie una calma, linistita.

Ascult cum silabiseste Filip. Ce dor imi va fi de bebe mic ce spune: de-de, da-da, ma-ma, ta-ta, ba-ba, na-na.

O imagine pentru astazi :

o imagine de marti dimineata

Luni seara totul gri, iar marti dimineata, la 8 era totul asa cand ne-am trezit. Bucuria diminetilor mele de copil: sa gasesc totul nins de la ferestra. In timpul zilei, cei mici au vrut sa stea pe scaune la geam sa se uite afara si era un soare superb. Matei ma cheama entuziast: Mami, vino repede sa vezi zapada cu sclipici.

Ei, exact zapada asta o iubeam si eu.:)

Dragilor, care treceti pragul casutei mele cu daruri de zi cu zi, va doresc sa aveti un an 2015 minunat, asa, ca dupa inima voastra!:)