Jucariile copiilor

Cred ca nu sunt singura mamica ce a observat ca cei mici se plictisesc repede de plastice special create pentru joaca lor. Le capteaza atentia cateva minute, poate zeci, si apoi isi cauta ei insisi "de treaba". La noi in familie nu se intalnesc foarte des cuvintele magice "NU AI VOIE!" vis-a-vis de modul in care aleg sa se joace.

Am mai fost in familii cu copii, fie rude, fie prietene, si am intalnit copii carora li se taia macaroana numai cat ar fi gandit sa indrazneasca altceva decat gandea mama pentru ei ca era bine. Indicatii peste indicatii, stai asa, dar joaca-te mai bine cu asta, nu, nu cu aia, ca te lovesti, nu, nu cu aia ca se supara bunica, nu, nu cu aia, ca nu au voie copiii cu asa ceva etc.etc.etc. Sigur va suna cunoscut!

Eu de exemplu, cand eram copil, nu aveam o multime de jucarii (poate de aceea nici acum nu le cumpar saci de jucarii alor mei) asa ca eram "nevoita" sa inventez fel si fel de jocuri. Daca pana si un bibelou-egreta era pentru mine sacosa de cumparaturi...:)

Pe toti ai mei prunci, mai ales ca Filip deja cauta peste tot, i-am lasat relativ liberi, in functie de gradul de risc sau de gradul meu de oboseala, stiind ca nu pot strange prea usor "balamucul".:)

In seara asta am facut o tarta cu branza de vaci. Ca intotdeauna, M si T langa mine: "Mami, ce faci acolo, prajitura? Vreau si eu aluat!" Asa ca, aproape ca de fiecare data, trebuie sa fac putin mai mult aluat sa le pot da si lor, plus ustensile fel si fel, daca se poate identice cu cele cu care lucrez eu, tocatoare, cuptoare inventate etc. Toata lumea fericita!

Normal ca asta inseamna vase in plus la spalat, aspirat in jurul mesei lor de lucru, sters gresia, spalat copiii, eventual schimbat de haine. Si totusi? Daca nu acum, atunci cand? Daca nu la mama acasa, atunci unde? Incerc pe cat posibil sa nu pun pe primul loc confortul meu si sa ma pun in pielea lor de copii care vor sa faca si ei ce face mama, pentru ca, pana la urma, doar asa INVATA!

Inca de cand era mic de tot, Matei (si apoi Teo) se juca cu urmatoarele lucruri:

- punea carlige pe uscatorul de rufe
- baga paste spirala intr-o sticla de plastic (dupa varsta de 2 ani jumatate, cand intelegeau clar ce e bine si ce nu, i-am lasat si cu boabe de fasole)
- se juca intr-un lighean mare in care duceam eu rufele la uscat
- imbraca cu hainutele lui ursuletii de plus
- aluatul a fost dintotdeauna preferatul lui
- scotea miezul de nuca din coaja (atat cat putea el)
- curata morcov cu acel razuitor special
- isi punea paturele in cap si umbla cu ele prin casa (acum canta de zor "Fericirile" sau alte mici fragmente din slujba de duminica)
- pune pernele de la canapea pe covor si vasleste cu doua linguri de lemn :)
- aspiratorul a fost joaca lui preferata mult timp, pe cand avea cam 1 an si un pic
-oalele mele mai mult stau pe covor decat in dulap
- robotul de bucatarie, alta mare pasiune, il monta si demonta de zeci de ori
- mixerul, castronul aferent si sunetul specific functionarii :)
- scoaterea rufelor din masina de spalat
- impreuna cu Teo hranesc plusurile cu 2 biberoane de la Filip
- cand era liniste in casa, stiam ca e in balcon, langa ladita cu ceapa, unde curata de foi cat de multe pana se plictisea
- scaunele de la masa puse la orizontala devin autoturisme
- sticlele de 2l pline cu apa  devin tot masini
- masa de calcat devine sosea pt masinute (pt ca are imprimeu cu dungi pe post de benzi de mers)
- incarcatoarele la telefon devin aspiratoare in miniatura
- Teo il "tunde" pe Matei cu carligele de rufe
- calculatoarele manuale devin cu usurinta telefoane mobile (eu vorbeam la duş, pe vremea mea era mai intalnit telefonul fix:))
                                        si multe multe altele....

Ca regula generala, copiii chiar nu au nevoie de instructiuni privind modul in care ALEG sa se joace si daca sunt lasati liber, vor gasi cu siguranta variante la care noi nici nu ne-am fi gandit.:)

o clatita impaturita in patru, muscata o data, dupa care, cand a vazut ca nu e umpluta, o desface sa puna dulceata si.....gata ideea: Uite, mami, ce masca am eu!:)