Dar de cărți pentru voi

Am început de ceva vreme să fac o selecție printre cărțile noastre și pentru că s-au adunat muuuulte de tot am început să mă gândesc la ce aș putea dărui altora, pentru că nu e cazul să cumpăr biblioteci acum. La cărțile pe care le iubesc tare tare încă nu renunț. Dar sunt unele, care tot mi-s dragi, însă pe care vreau să le ofer mai departe. Astea sunt doar o parte. Pe viitor voi mai dărui cred. :)

Din păcate nu am timp să fac recenzii acestor cărți pe care le ofer, dar la o simplă căutare pe google puteți afla informații destule care să va ajute în a alege ce titluri vă doriți.

Titlurile sunt:

1. Liliana Corobca, Kinderland

2. Ioana Chicet Macoveiciuc (Prințesa Urbană) - O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă

3. Doina Blaga - Îndrăznesc să trăiesc sănătos

4. K.V. Zorin - De ce suferă copiii

5. Doina Blaga - Carte de bucate pe anotimpuri

6. Pr. Constantin Necula - Microfonul cu prieteni

7. Pr. Dimitrie Bejan - Bucuriile suferinței - Viața unui preot martir

8. Muriel Barbery - Eleganța ariciului

9. Eckhart Tolle - Un pământ nou

10. Eckhart Tolle - Puterea prezentului- Ghid practic

11. Tedd Tripp - Păstorind o inimă de copil

Puteți alege mai multe titluri, iar dacă vor fi mai multe persoane pentru aceeași carte, va fi tragere la sorți de către cei mici cu bilețele. :)  Dacă voi avea mult timp voi pune fotografii, dacă nu, voi anunța doar numele celui/celei care va primi cartea în dar.

despre un fermier și soția lui minunată

O poveste minunată, adevarată, a lui Ann Voskamp, o femeie pe care o apreciez foarte mult și a cărei carte o recitesc mereu și o dau mai departe...


"În clasa a noua, la ora de matematică a dl. Seuter stăteam în bancă cu o fată care îmi spunea că își dorește să plece cât mai departe.
Se trăgea dintr-o familie care avea o fermă mică, fără reputație, și își dorea să fugă departe de acest orășel de provincie, plin de băieți țărani, să fie liberă, departe de tot ce realizase tatăl ei.


Îi cunoșteam tatăl.
Era cunoscut pentru plantarea celor mai drepte rânduri de porumb și renumit pentru faptul că lucra din greu, deoarece, spunea el, munca grea este cea care transformă lumea într-un loc mai bun.
Era cunoscut pentru bucuria ce i se citea pe chip, pentru că putem fi întotdeauna plini de bucurie atunci când îi aducem mulțumiri Domnului.
La o zi după absolvirea liceului, acesta își ajuta fiica să își împacheteze toate lucrurile și să pornească la drum în acea Honda Civic.

Zece ani mai târziu, pe marginea unei verande, ea îmi mărturisea că  sunt momente în viață când a  te întoarce înapoi înseamnă a face un pas înainte.

Eu m-am născut în familia unui fermier și a unei fete de la oraș, la o fermă în afara orașului, și am rămas toată viața aici.
Mai târziu m-am căsătorit cu un băiat fermier, care se născuse în același spital ca mine, la același etaj. Și copii noștri s-au născut în același loc.
În acest orășel mic, suntem înconjurați de soții de șoferi de camion și profesori, tâmplari și mecanici, de persoane care fac lucruri mari deoarece au rămas credincioși lucrurilor ascunse, dar valoroase.

El se îngrijește să fie apă caldă în cazanul de la baie, la ora 3 dimineața, înainte de a se arunca din nou în pat.
Eu curăț gunoiul din grajd de la scroafe iar apoi devin asistenta bebelușului bolnav, în timp ce așez farfuriile pentru cină, și termin de gătit mâncarea.
Am avut 6 copii în 10 de ani.

Am luptat, am lucrat și am mers mai departe.

Fermierului au început să îi apară ridurile, dar eu îl iubesc din ce în ce mai mult deoarece îmbătrânește alături de mine.
Și am râs privind la cele patruzeci de lumânări pe care le-am înfipt în carul cu fân din care ieșea capul unui porcușor.

Îi simțeam mâinile calde peste ale mele, o mângâiere și o imagine sfântă.
Dar el trebuie să se pună în pat mai devreme, deoarece ora de trezire la 4:30 și lucrul din hambar vin mai repede decât te aștepți, iar pe mine mă trage mai aproape de el, punându-și brațul puternic în jurul taliei mele, iar eu simt la ceafă mângâierea caldă a respirației sale.

Chiar atunci, în întuneric, am auzit o șoaptă care-mi spunea: ”Dumnezeu a creat un Fermier”
În acele momente am conștientizat toate sacrificiile pe care el, Fermierul, le face, iar Dumnezeu a creat fermierii și tații, pastorii și instalatorii, toți acești bărbați care sunt gata să-și jertfească viața la fel cum a făcut-o Domnul lor.
Îl vedeam pe Dumnezeu care se uita cu drag în jos, la acest Fermier care Îi iubește pământul, iar Dumnezeu avea nevoie de cineva care să-l iubească pe cel mai neînsemnat, pe cel mic, și astfel, iubindu-i să-i transforme în oameni întregi,  iar El știa că a iubi, înseamnă a suferi, și de aceea a creat și o mamă.
Iar după ce Dumnezeu a făcut tehnicieni și programatori și oameni cu autoritate și vânzători, a spus:
Am nevoie de cineva care să se trezească la miezul nopții, care să îmbrățișeze cea mai fragilă creație a umanității, care poate legăna o ființă chiar dacă abia se ține pe ea însăși pe picioare, să o poată hrăni în momentele când ea însăși e înfometată, să schimbe scutecele și hăinuțele în toiul nopții, știind ca tot ea va trebui să le schimbe și la dimineață și săptămâna viitoare și în toți anii care vor urma.

De aceea, Dumnezeu a creat-o pe mamă.

Dumnezeu a spus că are nevoie de cineva cu o inimă puternică.
Suficient de puternică pentru izbucnirile de furie ale copilului și pentru provocările adolescenței, dar suficient de frântă pentru a cădea în genunchi, din nou și din nou.
Cineva care să știe că, orice moment greu e un prilej pentru și mai mult har, care poate da speranță unui copil doar privindu-l în ochi, cineva care are curajul de a renunța deoarece ea însăși este strâns legată de Domnul.
De aceea, Dumnezeu a creat-o pe mamă.
Dumnezeu a spus că are nevoie de cineva care poate modela un suflet și care poate găsi pantofii duminicile dimineața.
Cineva care să facă cina din nimic și din nou și din nou, de 79.678 de ori, care să-și țină copiii departe de șosea,  în haine curate și plini de viață, deși ea simte că-și pierde mințile, și să continue să facă toate aceste lucruri deoarece a crește generații de oameni contează, acești oameni de aici, contează…

De aceea, Dumnezeu a creat-o pe mamă.

Trebuia să fie cineva care știe să pieptene părul fetelor și să regleze patinele strâns pe gleznă, care să se prefacă că-și amintește algebră și că este bine chiar și atunci când îi curg pe obraz șiroaie de lacrimi, deoarece probabil or fi de vină doar cepele…
Cineva gata să se joace de-a v-ați ascunselea, să sară de pe o trambulină, să joace un joc de fotbal energic, și să nu se gândească la toate lucrurile care o așteaptă. Cineva care poate sta până târziu pentru un proiect de știință care nu se termină niciodată, cineva gata să se trezească devreme pentru jocul în ploaie, cineva care își poate flutura mâna în aer, luându-și la revedere, până când stopurile de la mașină nu se mai văd pe drum.
De aceea, Dumnezeu a creat-o pe mamă.

Trebuia să fie cineva care să continue să iubească, chiar și atunci când îți vine să renunți, deoarece asta e ceea ce dragostea face. Cineva care știe ce înseamnă răbdarea, cineva gata să sufere.
Dar poți fi întotdeauna plin de bucurie, deoarece întotdeauna e ceva pentru care să fii mulțumitor.
Iar viața nu e o urgență, e un dar, așa că…încetinește ritmul.

Cineva gata să hrănească și să călăuzească, gata să-și jertfească viața și să-și ia crucea, gata să-și dăruiască timpul – deoarece aceste ființe i-au captivat inima. Cineva care știe că noi toți eșuam, dar ceea ce contează e ce facem după…
Cineva care se poate umili pe sine însăși, rostind acel blând ”iartă-mă”, care acoperă o sumedenie de păcate.
Cineva care să-și plece capul seara peste chipul fetei adormite cu păpușa în brațe – și să  îi mulțumească Tatălui pentru această viață prețioasă, o oază de prospețime în mijlocul acestei lumi în continuă mișcare.
Astfel, Dumnezeu a creat-o pe mamă.

Iar în timp ce Fermierul dormea, am simțit în adâncul meu, nu sentimentul de a pleca cât mai departe de aici, ci harul că pot să fiu aici.
Am simțit că încă mai este pământ de cultivat, întărituri care trebuiesc sfărâmate, semințe care trebuiesc plantate în întuneric și cu speranță.
Și har, pentru a fi cultivat oriunde."

Ann Voskamp

Din Ajun

Ieri a fost o zi liniștită, însorită, cu rânduială în toate, cu așteptarea bucuriei Praznicului.

dimineața mi-am început-o cu o cafea aburindă, lumină caldă aromată și gândul la prieteni

ne-am jucat apoi cu fulgi cu smântână și cocos

fulgi rotunjori pudrați cu soare :)

seara de Ajun a adus sub brad daruri de bucurat inimi de copii

Pornim îndată spre Sfânta Liturghie, căci așa se cade, când e ziua Cuiva, să îi duci ceva în dar. Și ce dar mai frumos poate fi dacă nu acela al bucuriei prezenței împreună?

Zile minunate să aveți!

Bucurii și așteptare

Mai e puțin timp până la bucuria Crăciunului, până când poveștile citite până atunci despre nașterea Pruncului devin realitate, până când bucuria darurilor de sub brad va răsuna în toată casa.

E primul an când nu mai simt nevoia de ceva special de Crăciun, de meniuri speciale, de cadouri speciale, de haine speciale, de vizite speciale. Vreau să fie totul special în firescul lucrurilor. Am redus aproape la zero alergătura de orice fel. Am ajuns la concluzia că acum apreciez tot mai mult existența magazinelor de lângă bloc, de unde îți poți lua orice și, cel mai important, unde nu îți pierzi liniștea.

Zilele ce au trecut m-au bucurat iar o seamă de lucruri simple, primite sau dăruite cu tot dragul.

brad împodobit de noi toți, împreună

așezări și reașezări, în variante de combinări de n luate câte k :)

bucuria făcută nouă de mâinile pricepute ale Ancăi. Bluziță mov, culoarea preferată a Teodorei, și șal pentru mine, spre bucuria mea, dar și a Teodorei de a fi 2 în 1. Cât despre carte....delicată, minunată, firească, citită deja de vreo 10 ori. Candela o aprind în Ajun de Crăciun, iar ciocolata e aproape gata:)

Multumim, draga mea!

nopți, cu lumină caldă la ferestre

pagini de carte, citite seara târziu, tot mai rare, dar la care nu renunț. Mi se pare modul cel mai bun de a merge la somn

cafea în soare. atâta soare! Dar mie mi-e tot mai dor de soarele dimineților geroase de iarnă sclipitoare!

joacă de copii, cu spumă de ras pe faianță :)

mamă-pui

(dovleci cățărători din grădina părinților mei)

ce îmi lipsește cel mai mult zilele astea...

Să aveți tihnă în case, pace și bucuria Nașterii lui Hristos, colind în inimi și în glas și drag de a fi împreună cu toți ai voștri, de aici, sau plecați dincolo, în nădejdea Învierii!

Cărțile copiilor mei

Pentru tolba lui Moș Crăciun s-au pregătit și următoarele titluri, pe lângă jucării mult dorite și bomboane de pom cu jeleu de fructe. :)

Magia Crăciunului și Bunele Maniere

calitate grafică foarte bună, culori vii, iar cartea Bunele Maniere are paginile cartonate

pagini din Magia Crăciunului, pe care o vom citi în Ajun, lângă brad. Anul acesta moșul va veni de cu seară...

pagini din Bunele Maniere

Mă bucur că am găsit cartea asta și că reguli simple de bună purtare sunt exprimate în versuri, mult mai ușor de reținut de către cei mici. Cel puțin ai mei copii sunt fani versuri.

Cum aș vrea să fie Crăciunul

scrisoarea lui Matei

Deja de multă vreme e o modă în a-i scrie "Moșului".  La grădi copiii sunt întrebați dacă i-au scris scrisoare lui Moș Crăciun. De către bunici la fel...Nici nu știu ce să zic despre asta. De fapt știu: consider că li se creează așteptări celor mici, ei deja își imaginează concret darul la care visează, de la lucrul în sine, până la culori, mărime.

Eu i-am spus lui Matei să îi scrie, dacă asta își dorește, dar să scrie mai multe dorințe, pentru ca  Moșul să aibă de unde alege. A fost de acord. I-am spus de asemenea că tot de Moș depinde și câte daruri va putea aduce. M-a întrebat de ce depinde. Nu i-am spus că depinde de cumințenia sau necumințenia lui, ci de greutatea drumului, a sacului cu jucării, a oboselii Moșului. Darul e primit  oricum pentru că e făcut cu drag. Iar bucuria ar trebui să existe oricum, așa cum ne bucurăm mereu când primim câte ceva, orice. 

Se creează atâtea așteptări copiilor, chiar de către noi adulții, și apoi ne mirăm de ce sunt mereu nemulțumiți copiii de orice primesc, de la mâncarea zilnică și până la culoarea penarului pentru școală...

Anul acesta îmi doresc un Crăciun liniștit. Atât. Fără goana după cadouri cumpărate din complezență, deși nu mai fac de multă vreme asta, dar mă obosește zarva din jur, de la grădinițe, magazine, de la rude îndepărtate....Fără multe feluri de mâncare, sofisticate, cu ore în bucătărie. Voi pune în loc mai multe ore:

de citit povești de iarnă, 

de decupat fulgi și agățat la lustre sau de lipit la ferestre, 

de ales împreună brăduțul,

de uscat felii de portocală pentru ornat bradul, 

de bucurat de darurile de sub pomul verde colorat cu luminițe

de colorat cu cei mici fișe de iarnă, 

de pregătit daruri pentru prieteni dragi, de mai departe

de mers la sanie (visez totuși la multă zăpadă), 

de cântat multe colinde toți 5, 

de agățat luminițe la fereastră 

de primit copii colindători

de mers la biserică în ziua de Crăciun cu toții, că doar despre asta e Sărbătoarea asta minunată, de mers în vizită la Pruncul născut, să îi facem cel mai frumos dar de ziua Lui, prezența noastră lângă El.

de primit părinții în vizită și luat masa împreună, așa cu toții, bunici, copii, nepoți și mâncat următorul meniu:  o mămăligă maaaare, friptură la cuptor, brânză sărată de oi și ouă la capac. Atât. Apoi stat la povești cu o cană de vin sau de ciocolată caldă, cu ceva dulce alături și o cafea bună, parfumată cu portocale.

Adunăm bucurii

căldura luminii

culori în amalgam

munci de toamnă prelungă, caldă, aromată

mânuțe de fetiță, modelând flori din plastilină

cafea și inimă din turtă dulce

dar de Sf. Claudiu

culcuș de motan zgribulit

cer minunat, soare ascuns, furat pe geamul mașinii, pe drumuri...

de înseninat clipe

iubesc după amiezele cu soare blând, intrat furiș pe fereastră, luminând masa unde fac una alta...

cum ar fi aluat fraged pentru aromata plăcintă cu măr

pregătiri pentru când se întorc cei mici de la grădi...."arme" pentru fișele de colorat abia scoase la imprimantă. E o activitate de care nu se satură, chiar dacă fac asta printre altele și la grădi. Probabil relaxează foarte bine, nu degeaba au aparut și pentru adulti atâtea cărți de colorat

Ieri a fost black friday....Mă așteptam la reduceri mari la cărțile pentru copii, nu a fost așa, sau poate au fost la altele decât la cele ce ne interesau pe noi. Ce urmăresc eu sunt destul de scumpe încă. Mai vedem în prag de Crăciun.

Am dat însă o comandă importantă la Emag, abia aștept să vină.:) Între timp ascult muzica zilelor mele....E minunată!

terapie

Ce-am mai citit frumos, ce-am mai ascultat ca terapie...

"Cred în roz. 
 Cred că râsul este cel mai bun mod de a arde calorii. 
 Cred în a săruta, cât mai mult. 
 Cred în a fi puternic când toate par că merg prost.
 Cred că fetele fericite sunt cele mai frumoase fete.
 Cred că mâine este o nouă zi şi cred în miracole.

Pentru buze atrăgătoare, spune cuvinte calde.
Pentru ochi frumoşi, caută să vezi binele din oameni.
Pentru o silueta suplă, împarte hrana ta cu cei flamânzi.
Pentru un păr frumos, lasă un copil să se joace cu degetele prin el, o dată pe zi.
Pentru echilibru sufletesc, mergi cu credinţa că nu eşti niciodată singur în drumul tău.
Oamenii, mai mult decât lucrurile, trebuie să fie reclădiţi, înnoiţi, însufleţiţi, îndreptaţi, izbăviţi, iertaţi – nu renunţa niciodată la nimeni !
Frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă, în aparenţa ei sau în felul în care îşi piaptăna părul.
Frumuseţea unei femei se vede în ochii ei, pentru că sunt poarta către inimă, către locul în care sălăşluieşte dragostea.

Pe măsură ce creşti în vârstă vei descoperi că ai două mâini: una pentru a te ajuta pe tine şi una pentru a-i ajuta pe ceilalţi.” AUDREY HEPBURN




 

 celtic woman

Cărțile copiilor mei

Bica a venit la noi, și cum sâmbătă și luni  vor fi zilele de nume a lui Filip și mai apoi a lui Matei, le-a luat daruri. A primit și Teo de ziua fraților ei. :)

Cele mai frumoase cărți de până acum, la care cei mici au tot revenit, au fost cele ilustrate de Tony Wolf. Noi mai avem cartea mare cu cele 24 de povestioare de Crăciun, care sunt tare uzate de la atâta răsfoit.

Așa că, ieri, au primit două cărți ilustrate de acest autor și una la fel de minunată, de la ed. Girasol, pt. Filip. Coperțile sunt cartonate, culorile vii și paginile lucioase și groase.

le-am luat de la Alexandria, desi putea sa le comand de pe librarie.net la pret mai mic, dar nu am mai avut răbdare. Sunt atât de frumoase! Și textele foarte ușor de parcurs, cu limbaj frumos, curat, fără urmă de violență oricât de mică.

20 de povești de la fermă

au o grămadă de informații utile despre animalele de la fermă, spuse în cuvinte simple, ușor de reținut pentru copii

din cartea Piticii

din cartea Animalele

 Animalele

 Piticii

Abia aștept Black Friday, căci an de an am luat multe cărți la jumătate de preț pentru Moș Nicolae și Crăciun și le tot răsfoiam eu pe ascuns până veneau sărbătorile :)

Am mai scris aici și aici despre cărțile copiilor mei.

Atât de actual

"Prizonieri.

Ai unor case prea mari.
Ai unor maşini în care petrecem prea mult timp.
Ai unor birouri care ne ţin departe de un cer pe care nu îl mai vedem. 
De un pământ pe care nu-l mai atingem cu tălpile goale, ca atunci când eram copii.
Ai unor benzi pe care alergam în neştire ca nişte cobai dresaţi. 
Ai unor piscine în care înotăm înghesuiţi. 
Ai unor saune în care ne uităm urât unul la altul, nu ne vorbim, nu ne zâmbim.
Ai unor vacanţe prea scurte şi ai unor şedinţe prea lungi.
Ai unor cadouri pe care ni le luăm în grabă sau le oferim, când şi dacă ne mai amintim, aşteptând mereu ceva în schimb.
Ai unei imagini pe care şi-a făcut-o lumea despre noi.
Ai unei imagini pe care ne-am făcut-o noi despre noi.
Ai unor prieteni care ne văd cum vor ei.
Ai unor cărţi. De vizită. De credit. Prea puţin ‒ din ce în ce mai puţin de citit.
Ai unor iubiri cărora nu le dăm aproape niciodată totul, dar de la care aşteptăm în general mult mai mult decât primim.
Ai unor cluburi pline de fum, de decibeli şi de femei îmbrăcate strident. Generaţia "Shake that booty. " Generaţia " one night stand". Generaţia bărbaţilor îmbrăcaţi în fuste roz, cu tocuri şi cercei.

Prizonieri.

Ai unor mall-uri uriaşe în care familii întregi ies cu bebeluşii la plimbare.
Ai unor restaurante în care mâncarea nu are niciodata gustul mâncării pregătite cu iubire acasă. 
Ai unor fast-food-uri pline de copii obezi. Generaţia McMici.
Ai unor cutii care ne prezintă o Realitate mizerabilă, politicieni lipsiţi de scrupule, primari paparude, vedete de carton, băşcălie de prost gust şi muuuult silicon ‒ să compenseze lipsa de creier, clasă şi cultură. Ură, venin, otravă, crime, împuşcături, bârfă, senzaţional, furturi, boală, cancer ‒ sau operaţii ca să nu faci cancer. Show-uri ieftine. Umor prost. Aruncat cu piatră sau cu miştoul, sau cu părerea neavizată în tot ce mai e sfânt. Distrus repere. Călcat în picioare valori. Scuipat pe steag, istorie, neam, Biserică, tot. Vulgaritate, vulgaritate, vulgaritate. Sminteală, sminteală, sminteală.

 

Prizonieri.

Ai unor ziare, reviste, tabloide, bloguri care ridică păcate la rang de virtute, băgând adevăruri sub preş, înfierând bunul-simţ şi verticalitatea. Generaţia " politically correct"

Prizonieri.
Ai unui google fără de care nu o să ştim, în curând, nici tabla înmulţirii.
Ai unor haine. Bijuterii. Pantofi. De firmă sau ‒ din ce în ce mai des ‒ imitaţii ieftine.
Noi le avem pe ele? Sau ele ne au pe noi?
Cine pe cine stăpâneşte?
Prizonieri. Prizonieri. Prizonieri.
Generaţia Reeducării Soft."

Sursa text : "Floarea din asfalt"- Alexandra Svet

Mi-e dor de alb

Serile și diminețile miros a ger și a aer curat curat. Se simte deja în aer că iarna e pe aproape și abia aștept.

Mie una mi-e tare dor de soarele putenic și zăpada scârțâind sub tălpi, de râsetele copiilor pe sănii, de bucuria tacită a pregătirii darurilor, de frumos, de cald și tihnă, de brad împodobit cu felii de portocală și urși din turtă dulce ....

o fi prea devreme?

în copilăria mea noiembrie era deja alb....

Azi. Toamna în curtea bunicilor

galben și nimic mai mult. Când spun toamnă, la culoarea asta îmi fuge gândul

iubitorul de flori mici

covorul viei....sus galben, jos ruginiu

pe sub frunze, printre fire încă verzi de iarbă, o armată de opintici. Mama se pregătește să facă zacuscă cu ei. Muuuulti de tot se vor face zilele următoare.

soarele...prietenul motanilor

familie de pitici opintici. 

material didactic de dus la grădi

prilej de joacă

sunetul toamnei: foșnet de frunze

părul arăta minunat....l-am tot privit...

același pom, atâtea nuanțe...Și cum să nu iubești toamna? E singurul anotimp care oferă atâtea culori deodată, din belșug, peste tot...

crizantemele culese azi din curtea părinților mei, care vor colora camerele noastre câteva zile bune