De cand a nins, mult si frumos, de cand e alb totul in jur, de cand ne ingheata nasul cand iesim afara, parca totul e magic. Pentru mine, inca de cand eram copil, asteptarea Craciunului incepea cu prima ninsoare....
In fiecare zi, printre treburile zilnice, si pregatirea casutei pentru Sarbatori, sunt o multime de lucruri care ma bucura. Ascult "Radioul lui Mos Craciun", perdele sunt date la o parte sa pot vedea jocul fulgilor de nea, si ma incarc cu frumosul unor fotografii minunate...
Astept cu nerabdare sa vad chipurile vesele a celor mici uitandu-se in ghetute sambata dimineata, de mos Nicolae. Si poate chiar eu voi primi ceva in ghetute. Asa cum astept an de an.:) Sper sa ajungem si la biserica sa se impartaseasca cei mici.
Ieri am iesit cu totii afara si am incercat sa facem un om de zapada, dar zapada era prea pufoasa si nu am reusit. Insa bucuria copiilor a fost emotionanta, atat de mult se bucura ei de venirea iernii, iar adultii de cele mai multe ori trebuie sa carcoteasca despre tot si toate: ca e frig, ca iar trebuie sa cumpere anvelope de iarna, ca vina factura la gaz prea mare, ca iar trebuie sa se imbrace gros, ca iar se uda la picioare, ca e ger, ca iar ninge, ca aluneca pe zapada.....
Seara, dupa ce s-a lasat intunericul, am iesit la magazin. Am zabovit mai mult pe drum sa pot sa retraiesc bucuria unor copii iesiti cu sania pe soseaua in panta, unde si-au facut derdelus, spre supararea soferilor. Era asa un zumzait de voci vesele pe fundal, printre blocuri, peste tot se auzeau copii bucurosi la joaca in zapada. Si era destul de tarziu.
Cand aveam vreo 10 ani, la fel stateam cu prietenii in gradina din fata blocului, ore in sir, pana inghetam de tot. Veneam in casa cu pantalonii batuciti cu zapada inghetata.Nu aveam salopeta de poliester cum au mai toti copiii azi, pe care sa nu se prinda zapada. Ma scutura mama pe casa scarii si apoi intram in casa.:) Dar nu eram niciodata racita. Adoram sa ma joc afara, iarna, pe intuneric, doar la lumina galbena a stalpilor electrici, unde jocul fulgilor de nea parea a fi o multime de fluturi in jurul becului.
Asta e luna mea preferata, pentru ca retraiesc iar si iar, copilaria, despre care nu am crezut atunci ca imi va fi asa de dor....
Ce frumos! Mi-am amintit ca si pe noi ne matura bunica sa ne dea jos zapada de pe haine. Ce vremuri!
RăspundețiȘtergereCe dragut! Vremuri frumoase care raman in inima si revin cu fiecare iarna in amintirea noastra!
RăspundețiȘtergereFoarte emotionant... Am trait sau retrait si eu cu tine aceleasi sentimente, din copilarie... Minunat! :)
RăspundețiȘtergereAndra, facem parte din generatia de copii care avea mai multe astfel de bucurii decat tehnologie si TV!:) pup.
ȘtergereSi mie imi e dor de copilarie, tare dor! E atat de frumos ca poti sa retraiesti momente dragi prin copilasii tai! Abia astept sa vad cum e :)
RăspundețiȘtergereIngrid,:) iti doresc sa afli cat mai curand cum e!:)
ȘtergereCe imagini frumoase, mulţumim!
RăspundețiȘtergereLa noi n-a nins niciun pic, a bătut doar văntul, nebuneşte, toată săptamâna...de ieri parcă s-a mai liniştit.
De-o vreme, sărbătorile de iarnă vin la mine cu multă nostalgie...mi-e dor de copilărie şi de-ai mei de-atunci...
Mariana draga, cred ca ti-e dor, fiind si primul Craciun fara tata.... Si mie mi-e tot mai dor sa fiu copil la parintii mei, mai ales pt ca simt cum timpul trece nemilos si la un moment dat....... Nu vreau sa ma gandesc inca. Ma bucur de ce am acum doar. Bucura-te de mama ta draga, frate, nepotica, prietenii cu care mergi la colind, ANDREIUL tau, daruri primite si oferite...Bucurie, draga mea, sa iti dea Dumnezeu Preabunul!
ȘtergereOare unde s-a dus comentariul meu? Imi place tare mult imaginea copiilor privind pe geam:* Sper sa stam la casa ca Ilinca sa se poata juca macar in curte daca nu pe ulita fara supraveghere si sa vina inghetata si bucuroasa de la zapada:)
RăspundețiȘtergereDa chiar ma intrebam pe unde esti:)
ȘtergereCe bucurie pt tine ca acest vis cu casa nu e chiar departe, cum e la noi.... Pup.:*