marți, 30 decembrie 2014

Cum a fost anul 2014 si cuvantul anului 2015

Plin. Mai ales cu emotii.

In februarie am pierdut un bunic, chiar daca era bunicul sotului meu pentru mine a fost Bunicul pe care nu l-am avut niciodata, acel Bunic care iubeste neconditionat si ofera fara sa faca diferenta tot ce are mai bun nepotilor lui.

In aprilie a venit pe lume sa ne bucure inimile, Filip. La doua zile dupa ziua mea de nastere. Un nepretuit dar. O dulceata de copil, cald si bland. Asa il percep eu, ca mama, ca va fi si ca viitor adult.

In septembrie am decis ca e timpul sa schimb serios macazul si sa incep 3 ani de cursuri pentru a renunta definitiv la domeniul actual de lucru.

2014 a fost un an al schimbarilor, al noutatilor si, in mare parte, al vestilor bune. Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat in acest an.

Pentru anul urmator ma rog Lui ca tot ce voi face sa stea sub semnul unui singur cuvant: CALM. Irina ne-a provocat si in acest decembrie sa alegem un cuvant pentru anul 2015. Eu am ales. CALM.

Vreau sa incerc sa dobandesc mai mult calm in tot. In relatia mea cu cei mici (pana sa devin mama nu imi cunoasteam limitele in materie de lipsa de rabdare, acum da, si deseori regret), in abordarea unor situatii tensionate, in primirea unor vesti mai putin bune, in esecul unor activitati, in momentele in care lucrurile nu ies asa cum as vrea. Mai mult calm in tot ce inseamna a gandi la rece pasii pe care trebuie sa ii fac in anumite situatii. Mai mult calm in gestionarea bugetului si asta inseamna inclusiv a nu mai cumpara 'compulsiv', desi e prea mult spus.

Va fi o provocare, pentru ca nu mi-e felul calm, bland, asezat, nici la vorba, nici la port. Insa, vreau sa incerc pentru ca TREBUIE. E spre binele si linistea mea si a celor din jurul meu. Si poate astfel invat si eu ce e blandetea.


duminică, 28 decembrie 2014

Lucrurile frumoase de saptamana asta

Saptamana aceasta a stat sub nota pregatirilor si a bucuriei Craciunului. Astazi deja regret ca au trecut atat de repede cele 3 zile. A fost frumos...cu oameni dragi aproape, cu oameni dragi la telefon, nemaiauziti de peste un an, cu luminite, brad impodobit, copii veseli, daruri potrivite. 

Mi-a lipsit zapada sclipitoare, gerul si diminetile insorite, asa cum era in fiecare Craciun al copilariei mele. Acum a fost primavara. In prima zi de Craciun, am petrecut aproape 2 ore, in leagan, la soare, cu Filip mic in brate dormind, cantandu-i colinde. Dar e inca un motiv de recunostinta si nu de nemultumire.

Globul meu preferat

Au mai ramas la mama doar 3 globuri de cand eram eu copil, printre care si cel pe care il indrageam cel mai mult, un glob albastru pictat. De cate ori il revad, traiesc aceeasi emotie din vremea cand impodobeam cu tata bradul in Ajun si abia asteptam sa deschid cutiile cu podoabe sa regasesc globul.

 
ness-ul pregatit pentru prajitura Brath, o bunatate:)



 am primit de la cineva ghimbir confiat. Nu sunt fan ghimbir, desi stiu beneficiile pe care le are consumul lui.
E destul de iute pt copii, dar au ciugulit cate putin, dupa fiecare inghititura apa fiind vitala.:) Nu stiu ce as mai putea face cu el, confiat fiind, astfel incat sa il consumam totusi.

bucuria bradutului abia adus acasa, asteptand sa fie ingloburit.

Imi place tare mult ideea acestor braduti creati. Intr-o creanga mai groasa de prun sau cires, cred, s-au dat gauri mici cu bormasina, s-au introdus crengutele de brad, s-au creat coltare din scandura si s-au prins pe o alta. Si iata bradutul des, verde, ieftin, numai bun de bucurat copii.

impodobit

povestioarele lui Tony Wolf si-au gasit loc in bradut anul acesta

globurile mari, potrivite pentru un brad mare, le-am asezat la ferestra

coronitele au avut mare succes, am daruit deja trei

O icoana tare draga mie, primita in dar, la un schimb de cadouri de Craciun

Seara, imediat dupa ce au gasit daruri sub brad, cand ferestra era deschisa pentru aerisit. Pesemne ca atunci s-a strecut Mosul.:)

Animalutele la colindat, intr-una din paginile unei carti

Ana a avut ideea celor 5 lucruri de sambata...


sâmbătă, 27 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

Pentru astazi:  27 decembrie 2014, a treia zi de Craciun :)



Afara: s-a asezat putina zapada pe masini si acoperisuri. Deja frigul e la el acasa si sper sa vina si iarna adevarata, in ciuda panicii codurilor galbene, portocalii. Cand eram copil, iar copilaria mea a presuspus inclusiv stirile ProTv :), era omatul cat casa, si uneori nu puteam ajunge la scoala din pricina troienelor. Acum, nici bine nu cad trei fulgi, dar codul galben e in vigoare cu vreo doua zile inainte. Oamenii se tem sa nu ramana inzapeziti cu masina pe undeva, dar au uitat sa mearga pe jos, fie si pana la magazinul de la coltul blocului.
  
Mă gândesc: la zilele ce au trecut, am fost in vizita si a fost bine in mare parte. Imi pare rau, insa, ca sunt oameni care nu uita rautatea nici in zile frumoase ca acestea.

Din locurile de unde invatam: eu una, in ultima vreme, am constatat ca am multe de invatat de la sotul si copiii mei.
 

Sunt recunoscătoare pentru: persoana pe care a ales-o Dumnezeu sa imi fie sot.

Citesc sper sa termin zilele astea Ce fac mamele, mai ales cand par sa nu faca nimic. In rest, citesc zilnic, cartile de povesti cu cei mici, cele primite sub brad.


Ceea ce astept (sper) sa stam acasa pana la sfarsitul anului. Nu mai vreau sa fac vizite, care implica imbracat-dezbracat 3 copii.:)


În casa e cald si pe fereastra se vad fulgi micuti viscoliti

 

Unul dintre lucrurile mele preferate: cafeaua, cu mama la povesti

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii deja e sfarsit de saptamana, nu am nici un plan, ci doar o dorinta, sa citesc si eu ceva.

Saptamana care a trecut: a fost linistita, desi ieri a reusit sa ma tulbure totusi o persoana pe care as fi vrut sa o ignor, dar tot m-a afectat 

Saptamana viitoare: joi va fi deja alt an, 2015, sper ca macar la fel de bun ca acesta.

Ascult  Povestea lui Mos Craciun, cantata de maicile de la Camarzani

O imagine pentru astazi :



 pentru voi, cei care imi cititi darurile de zi cu zi :)
 

miercuri, 24 decembrie 2014

In Ajun de Craciun

In casa miroase a friptura, ultima pe ziua de azi. Peste tot e curat si asa ma simt de bine.:) Prajiturelele sunt gata, mancarea la fel, cadourile deja le-au primit cei mici si se ocupa de ele.

Maine mergem la Sf. Liturghie, unde cei mici se vor impartasi, si  apoi la masa la parinti.

Astazi am primit un cadou de departe, o frumusete ce m-a bucurat nespus.

Colindatori nu am primit pentru ca au fost doar cete de cersetori mai degraba, nu de colindatori. Mi-e dor de inocenta colindului de pe vremea mea. Astazi in marea lor majoritate, copiii, daca mai sunt copii, umbla strict pentru bani. E o constatare.

Insa, maine vom asculta colinde la biserica. Colinde adevarate. Cantate cu emotie. Asa cum se cuvine Pruncului Hristos.

Bradutul e ingloburit (termenul lui Matei).

Ma bucur ca anul acesta toata pregatirea a fost mai tihnita, fara multa cheltuiala, agitatie si shopping inutil. De fapt Craciunul nici nu e despre asta. Ni s-a nascut Mantuitor si uitam adesea de asta.


duminică, 21 decembrie 2014

Lucrurile frumoase de peste saptamana

Ma bucur ca azi e soare si frumos afara. Mijlocul saptamanii a fost tare mohorat si ma temeam sa nu ramana asa vremea. E tihna, am o liniste tare frumoasa, in sensul ca nu imi sta capul deloc la meniuri, lustruit, si tinute de sarbatori.

Meniul ce il am in minte e tare simplu si vad ca si sotul meu e mai mult decat de acord sa ramana asa, fara pregatiri exagerate si apoi aruncat la gunoi. O ciorbita buna de gaina, o fripturica de purcel si carnati de casa (de la socri), o prajiturica cu ness si multi faguri (wafe) cred ca e mai mult decat suficient. Musafiri nu se anunta foarte multi, dar daca vor veni cred ca cel mai potrivit va fi  un pahar de vin rosu, o gustare, VOIA BUNA si timp sa stam la povesti.

Bradutul inca nu l-am cumparat, dar va fi unul mic, natural, pus pe masa, pe motiv de Filip mic, curios si umblaret.:)

Saptamana ce a trecut ne-a bucurat cu:

 una dintre activitatile mele zilnice :)


mandarine- favoritele sezonului

dezordinea de zi cu zi

fiecare pui preocupat de cate o carticica, si raza de soare langa ei

desen de iarna, la cererea Teodorei, neaparat nori cu ochisori, care zambesc :)

soarele, care mi-ar fi placut sa nu fie dupa nori...



sâmbătă, 20 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple








Pentru astazi (data/ora) sambata, 20 decembrie, 12.32


Afara ploua si iar e gri...:(
  
Mă gândesc la cat de repede trece timpul si nu voi reusi sa fac ce mi-am propus pana la Craciun, dar nu e mare suparare, important e ca suntem sanatosi si impreuna.
 
Din locurile de unde invatam: de la altii cu mai multa experienta. Uneori e bine sa acceptam ca nu avem intotdeauna dreptate.
 
Sunt recunoscătoare pentru mama. E asa bine cand vine la noi si stiu ca pot sa o las cu cei mici, fara sa am vreo grija.:)

Citesc mai nimic in ultima vreme. Efectiv nu mai apuc sa deschid vreo carte, ma rezum la unele bloguri dragi. Imi doresc ca in zilele de Craciun sa citesc mai mult din Sf.Scriptura, pe care am cam neglijat-o pentru a citi alte carti.

Ceea ce astept (sper) sa avem sarbatori tihnite, fara forfota, agitatie, mancare multa si altele asemenea.

Ascult copiii ce coloreaza si vorbesc muuult muult muuult.
 
În casa e curat si bine.
 
Unul dintre lucrurile mele preferate: sa fac cumparaturi. Ieri am reusit sa iau multe chestii mici pt mama si ma bucur ca am scutit-o pe ea de cateva drumuri la magazine.
 
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii stam in casa, ca afara e mohorat, citim, coloram si poate fac ceva dulce.

Un citat preferat: "Sfântul Efrem Sirul a spus: „Nu poţi suferi jignirile? Taci”. Atât se cere: taci, şi te vei linişti îndată. Iar înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, a zis: „Dacă vei sufla în scânteie, ea se va aprinde; dacă vei scuipa, se va stinge”. Dacă sunteţi jigniţi, prin tăcere şi linişte îl veţi dezarma cu desăvârşire pe cel care vă defăimă şi vă jigneşte: el va amuţi aşa cum se stinge scânteia când scuipi în ea, ceea ce se poate vedea şi din vieţile multor sfinti." Sf. Luca al Crimeii

Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

 

duminică, 14 decembrie 2014

Lucrurile frumoase din saptamana ce a trecut

....au fost cateva mici bucurii, desi saptamana asta efectiv a zburat. Pentru mine in ultima vreme, timpul este comprimat. Cel putin dimineata, orele 8-12 parca nu exista....toate par a fi o singura ora. Cu toate astea am avut zile frumoase, pline, eficiente, cu rezultate bune in ce am facut, propus, sperat sa mi se intample:

  • soarele! In sfarsit am avut bucurie in suflet. Pentru mine zilele insorite conteaza enorm!
  • tigai noi. Desi pare banal, sunt foarte importante pentru un gatit eficient si fara nervi pentru ca s-ar arde mancarea. De exemplu, pana acum nu vedeam rostul unei tigai speciale pentru clatite. Acum am testat si am inteles. Se fac mult mai repede si nici urma de fum in bucatarie. Sunt tare multumita de tigaia pentru clatite, iar cei mici bucurosi de rezultat.:)
  • mici pasi pozitivi in ceea ce fac sa imi schimb domeniul de lucru.
  • zapada de afara, care nu s-a topit in intregime desi au fost temperaturi cu plus cam multa vreme.
  • sanius, pe mici palcuri de zapada
  • soare si zapada sclipitoare, combinatia de vis!
  • cateva daruri impachetate deja pentru unii dintre dragii mei
  • pachetele pregatite pentru dus la posta, unele surpriza :)
  • oameni de zapada, nas rece, miros de iarna si bucurie!
  • carti bune de citit
  • cartile de povesti superbe ale celor mici, de care nu ma mai satur. Toata ziua le reluam :) numai timp sa avem....
 bucataria in soare


 varianta bunicului :) 

caciula si fularul sugestia mea prin telefon. Omul de zapada ne astepta cand am ajuns la bunicii piticilor. A fost ceva entuziasm, dar nu debordant.

varianta mami, cu un plus de feminitate si maternitate :)


Matei, pe sania cu care am copilarit eu


Concluzia mea de saptamana asta e ca totul capata sens prin copii. Pentru ei nimic din ce faci nu e greu, asteptarea sarbatorilor de iarna e mult mai emotionanta, bucuria lor nu are cum sa nu te scoata din starile cele mai mohorate posibil. Sunt recunoascatoare in fiecare clipa pentru acest mare Dar ce ni s-a dat!

Ana a fost cu ideea acestor lucruri frumoase de peste saptamana.



vineri, 12 decembrie 2014

Jurnalul unei femei simple

Corcodusa e cea care a propus de mult timp un astfel de obicei frumos, pentru fiecare vineri. Cred ca voi inlocui jurnalul gandurilor bune cu acest jurnal, pe care il citeam de multa vreme la fetele mele dragi din online...

Pentru astazi (data/ora) vineri, 12 decembrie, 08.00

Afara zapada alba peste tot si muuult soare!:) Si iar imi spun: ce am fi fara lumina?
  
Mă gândesc la ceva de gatit pe maine, nu prea mai am idei de post. Pestele ramane pe lista.


Din locurile de unde invatam: din propriile neputinte puse in mana lui Dumnezeu.
 

Sunt recunoscătoare pentru sanatate! de cand M. nu mai merge la gradi e asa liniste, lipsind virozele.


Citesc Ce fac mamele, cand par sa nu faca nimic.
 

Ceea ce astept (sper) sa reusesc sa fac ce mi-am propus pana de Craciun

Ascult copiii ce bazaie prin imprejurimi :)
 

În casa trebuie retusate mici lucruri, pe ici pe colo, in punctele esentiale :)
 

Unul dintre lucrurile mele preferate: ordinea din casa, care imi da un echilibru interior.
 

Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii sa iesim la sanie cu cei mici daca o mai fi zapada la bunici.


Un citat preferat: "Cel mai frumos lucru al dumnezeirii este ca Dumnezeu se afla si in sufletele celor care il contesta, fara ca acestia sa I se poata opune."- Exercitii de echilibru


Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

miercuri, 10 decembrie 2014

Craciunul nu este....

Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.


Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.

As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.
(tot din cartea Exercitii de echilibru, Tudor Chirila)



duminică, 7 decembrie 2014

Cele 5 lucruri ale saptamanii

Bucuria iernii








Decupam si scriem fituici


Pregatirea ghetutelor in ajun


Asteptare...


Bucuria darurilor


carti minunate rasfoite la lumina felinarelor, gasite in ghetute la bunici :)


cafea in canita vesela, de vara :)


ceva ce mi-ar placea sa fac pentru bradul de Craciun, dar am nevoie de prea multe: pricepere, materiale, tutoriale, timp si ceva bani....asa ca ma rezum la admirat :)

 
imagini cu baia de vis (una dintre ele, pentru ca am muuulte variante de vis..:) )





Ana a avut ideea de a surprinde 5 lucruri (sau mai multe) frumoase ale saptamanii incheiate.

miercuri, 3 decembrie 2014

Zile magice

De cand a nins, mult si frumos, de cand e alb totul in jur, de cand ne ingheata nasul cand iesim afara, parca totul e magic. Pentru mine, inca de cand eram copil, asteptarea Craciunului incepea cu prima ninsoare....

In fiecare zi, printre treburile zilnice, si pregatirea casutei pentru Sarbatori, sunt o multime de lucruri care ma bucura. Ascult "Radioul lui Mos Craciun", perdele sunt date la o parte sa pot vedea jocul fulgilor de nea, si ma incarc cu frumosul unor fotografii minunate...






Astept cu nerabdare sa vad chipurile vesele a celor mici uitandu-se in ghetute sambata dimineata, de mos Nicolae. Si poate chiar eu voi primi ceva in ghetute. Asa cum astept an de an.:) Sper sa ajungem si la biserica sa se impartaseasca cei mici.

Ieri am iesit cu totii afara si am incercat sa facem un om de zapada, dar zapada era prea pufoasa si nu am reusit. Insa bucuria copiilor a fost emotionanta, atat de mult se bucura ei de venirea iernii, iar adultii de cele mai multe ori trebuie sa carcoteasca despre tot si toate: ca e frig, ca iar trebuie sa cumpere anvelope de iarna, ca vina factura la gaz prea mare, ca iar trebuie sa se imbrace gros, ca iar se uda la picioare, ca e ger, ca iar ninge, ca aluneca pe zapada..... 

Seara, dupa ce s-a lasat intunericul, am iesit la magazin. Am zabovit mai mult pe drum sa pot sa retraiesc bucuria unor copii iesiti cu sania pe soseaua in panta, unde si-au facut derdelus, spre supararea soferilor. Era asa un zumzait de voci vesele pe fundal, printre blocuri, peste tot se auzeau copii bucurosi la joaca in zapada. Si era destul de tarziu. 

Cand aveam vreo 10 ani, la fel stateam cu prietenii in gradina din fata blocului, ore in sir, pana inghetam de tot. Veneam in casa cu pantalonii batuciti cu zapada inghetata.Nu aveam salopeta de poliester cum au mai toti copiii azi, pe care sa nu se prinda zapada. Ma scutura mama pe casa scarii si apoi intram in casa.:) Dar nu eram niciodata racita. Adoram sa ma joc afara, iarna, pe intuneric, doar la lumina galbena a stalpilor electrici, unde jocul fulgilor de nea parea a fi o multime de fluturi in jurul becului. 

Asta e luna mea preferata, pentru ca retraiesc iar si iar, copilaria, despre care nu am crezut atunci ca imi va fi asa de dor....



marți, 2 decembrie 2014

De mana cu Dumnezeu

"Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei. 








Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...

Ceilalti...."


din cartea lui Tudor Chirila

luni, 1 decembrie 2014

Romania mea

Pentru mine Romania este: mama si tata, fratele meu, biserica unde am mers de mica la liturghie, scoala si gradinita, jocurile in fata blocului cu copiii, medicii in care am incredere, parintele duhovnic, parcul in care ma plimbam cu viitorul meu sot, strazile din Clujul meu drag si studentesc, porumbul copt in jarul sobei bunicii, laptele fiert in ceaunul in care s-a facut mamaliga, placintele poale-n brau, laptele cu taitei, vacile care pasc pe imas, asteptarea lor de la cireada, colindele traditionale si copiii care inca mai colinda pe la usile noastre, grija pentru cei plecati dintre noi, rugaciunile- ca tratament, locul in care s-au nascut copiii mei si pe care mi-ar placea sa-l iubeasca, mirosul de primavara, vara, toamna, iarna, bradul natural de Craciun, mirosul de rasina, cartile in limba romana, Inger ingerasul meu, ortodoxia,  Mihai Eminescu....

Sunt mult mai multe. Astea-s cateva dintre motivele pentru care iubesc Romania. Spunea candva Octavian Paler: Cu totii avem o singura PATRIE, restul sunt tari. Exact asta simt. Imi iubesc patria si poporul din care fac parte. Populatia e altceva.


Decembrie luni

Timpul nu mai are rabdare cu mine. Ajung din ce in ce mai rar in fata laptopului sa postez cateva ceva. Saptamana care a trecut a fost una fara prea mult ragaz. Cu cat cresc piticii cu atat mai mult ma vrea fiecare pentru el....in acelasi timp. De cate ori imi pierd rabdarea, ma gandesc iar si iar, ca voi plange peste ani de dorul acestor clipe...Si atunci imi spun: trebuie sa fiu acum langa ei. Si asa fac.

Lucrurile ce ne-au bucurat saptamana ce a trecut au fost: cafeaua cu scortisoara, carti dulci si frumos colorate primite de cei mici, pasaje revazute dintr-un jurnal care imi place tare mult, lumina calda de lumanare si aroma de ulei esential de cirese (vreau sa imi iau unul de portocale pentru zilele ce vor urma, cele cu colinde si miros de brad), clementine multe multe (cei mici sunt tare veseli ca reusesc ei singuri sa le desfaca) si multe povesti citite in pauzele de gatit sau de adormit bebe Filip. In rest, mai mult in casa cu ocupatii fel si fel, cele mai multe cu si pentru copii.:)

clementine

google






















Ce fac mamele, mai ales cand par sa nu faca nimic (cel mai real titlu intalnit la cartile de parenting :))






















jurnalul Oanei Pellea

ulei esential de cirese





Schimbul de carti : pachetele pregatite pentru dus la posta


































Istorioare amuzante, de la ed.Litera mica