Am ajuns la concluzia ca toate lucrurile pe care mi le reprosez zilnic, de la manie necontrolata si pana la acordarea unei importante prea mari parerii celorlalti despre mine (slava desarta se mai numeste), se "datoreaza" lipsei de dragoste.
Cheia tuturor este intr-adevar dragostea, nu e doar asa un fel de a spune. Fara dragoste nu putem nici sa fim calmi, nici sa ii acceptam pe cei de langa noi, nici sa renuntam la ideile, lucrurile, timpul nostru pentru altii, nici sa avem rabdare mereu si mereu si mereu, nici sa vorbim doar lucruri ziditoare, nici sa avem blandete, nici sa avem noblete, nici sa oferim fara sa asteptam ceva in schimb...
Insa, dragostea asta, daca nu ti-o da Dumnezeu in dar, trebuie sa ai grija sa o cultivi tu singur, zi de zi, cu mii de caderi si de dovezi de lipsa de dragoste, dar cu permanenta grija ca nu te vei lasa, pana nu va creste singura in gradina sufletului. Mi-am propus sa incerc sa o cultiv pe cat posibil, mai ales in lucrurile marunte, care ma supun zilnic unor examene deloc dificile dar pe care le nu le trec mai mereu.
De exemplu vreau sa ma debarasez de cartirea de orice fel, fie ea si in gand. Sunt lucruri marunte in care pot dovedi foarte usor ca dragostea nu e teoretica, pentru ca imediat ce fac un lucru constiinta e cea care da de veste daca e bine sau nu ce fac. Starea de liniste sau de neliniste imi arata mereu masura dragostei cu care am actionat, si de cele mai multe ori nu e dragoste in ceea ce ofer celor din jur.
Zilele trecute mi-a cazut in mana o carte minunata (Dragostea, cum sa o dobandim, cum sa o pastram - Dmitry Semenik), cu un titlu care pare a descrie o carte de dezvoltare personala, care iti asigura succesul, insa nu e asa. E o carte scrisa simplu, pe intelesul oricui, cu zeci de exemple concrete si lipsita de psihologie goala si fara esenta. In igiena sufleteasca pe care trebuie sa o facem zilnic o astfel de carte poate fi un real ajutor.
Multumesc, exact de cuvintele astea aveam nevoie astazi, sunt ingrijorata de mine pentru ca imi pierd firea mult mai des decat as vrea, si am ajuns destul de acra si cicalitoare; azi am judecat pe cineva intr-un mod porceste si m-au mahnit profund actiunile acelei persoane, ca nu puteam sa-mi revin, uite ca s-a dus totul. am sa caut si eu cartea, sa scrii despre fiecare carte ca vad ca ce-mi recomanzi tu e pe sufletul meu. Week-end plin de verde, frumos si dragoste!
RăspundețiȘtergereDraga mea, si eu rezonez cu multe dintre trairile si momentele tale pe care le descrii atat de frumos in casuta ta de poveste! Si eu imi pierd firea des, asta e lupta mea de zi cu zi...Oricum am vazut ca tot ce ofer negativ ma incarca cu stare dubla de negativ. Asta e lectia pe care o invat zilnic. Cartea e de la Libris.:)
Ștergere