Zile cu soare

Ce bine e cand vine soarele si pe strada noastra. Zilele astea chiar am profitat de soare si nu am ratat micile plimbari, joaca in nisip, mersul in parc, la tobogane. Daca eu simt nevoia sa stau afara cat mai mult timp, ce sa mai zic de iezii mici, care abia asteapta sa iasa la aer. Matei, cum vede soarele la geam, imi spune: "Mamiiii, uite soarele...Mergem afara?"

Iti schimba ziua lumina asta din ferestre, aerul caldut de primavara, ciripitul de pasarele, si ele la fel de melancolice dupa zilele bune ca si noi...

Ce anotimp frumos are bebe mic pentru a veni pe lume....Cu flori fel de fel in jur, cu parfumul lor, cu Sfintele Pasti aproape, cu hainute uscate frumos in soarele cald. Ieri am luat cateva lucrusoare pentru el si ma uitam indelung cat pot fi de mici....parca am uitat cum e sa ai bebe asa mic, desi am trait asta si acum 2 ani, si acum 4.... Matei a incercat mult si bine sa probeze salopetica pentru bebe si nu intelegea de ce nu ii vine si lui. Se consola mereu cu ideea : "Lasa, mami, ca atunci cand am sa fiu mic o sa imi vina!"...Da, dragule, asa cum spui.:)

Miercuri am facut comanda la Libris si ieri am si primit coletul cu carti. A sosit cartea pe care mi-o doream de ceva vreme, "Splendida cetate a celor o mie de sori", deocamdata doar am rasfoit-o. Insa, am citit in cateva minute o carticica ce m-a pus serios pe ganduri si a schimbat in sufletul meu cate ceva din ce greseam, ca mama, sotie, femeie. E vorba de "Decalogul femeii", scrisa de Laura Chilnicean.

Imi doresc sa schimb asa multe in mine, sa fiu calda ca o zi de soare, sa pot oferi numai cuvinte de mangaiere, sa fiu odihna pentru cei din jurul meu. E o lupta de zi cu zi, dar merita pentru fiecare zambet adus dragilor mei si pentru fiecare bucurie din privirea lor, fara a astepta multumiri sau recompense, ci doar atat, pentru ca din iubire trebuie sa fiu asa.