Amintind de IPS BARTOLOMEU

IPS Bartolomeu Anania a implinit astazi 3 ani de cand s-a nascut in vesnicie. Ne lipseste multora dintre noi, ne lipsesc cuvintele sale, pline de invatatura, spuse clar si raspicat, fara urma de echivoc....

Ne-au ramas insa predicile IPS sale, pe care le putem asculta oricand si care ne calauzesc printre intrebarile ce apar pe drumul vietii noastre.

 "..hai suflete, pe calea ta intreaga, ia-ti paine si icoana in desaga, si-om rataci asa pribegi, ceasuri intregi, ani si ani intregi, udati de ploi, uscati de vant..."

google.com

O zi geroasa

Iarna nu se dezminte, mai ales la noi in Bucovina, unde azi dimineata erau -20 de grade. Insa, frumusetea peisajului matinal, cu un soare puternic, zapada sclipind peste tot si nici urma de picior de om pe nicaieri, parca te face sa uiti ca ar fi ger naprasnic. Pe la 11 m-am incumetat sa ies cu treburi, dar prin apropiere, si da, am simtit pe pielea mea amprenta unei zile cu adevarat geroase. 

Nu sunt o persoana care se sperie de frig si in plus mi se pare minunata pentru plamani o portie sanatoasa de respirat aer de iarna. :)

In casa lucrurile sunt tihnite, copiii nu stiu ce pozne sa mai nascoceasca, mai ales ca nu pot iesi afara, desi ar vrea...In bucatarie e miros de paine integrala, proaspat framantata, ce asteapta cumintica sa intre la cuptor. 

Mai dupa amiaza in casa va mirosi a rulada cu mar si scortisoara si a ceai fierbinte de portocale. Asa, ca pentru o gustare buna, in plina zi de iarna.:)

 

Printre altele, mai crosetez cate ceva. Ieri a sosit si coletul de la Libris, cu cartea 200 de flori crosetate, si incep usor usor sa confectionez martisoare, semne de carte, bentite de par si ce oi mai invata de acolo. Trebuie insa sa imi maresc stocul de bumbac mercerizat pentru ca am nevoie de culori noi si multe.

Toate astea sunt facute in timp ce gandul macina intrebari legate de "Cum sa fac sa dobandesc mai multa rabdare in toate?". Raspunsuri se gasesc multe prin carti, iar parintii duhovnicesti ne invata tare frumos despre asta, insa uneori caracterul e mai tare decat orice incercare de a face binele. Incerc insa sa ma rog mai mult ca unele trasaturi de caracter sa le pot schimba, cu ajutor de Sus, ca altfel nu fac nimic...

Zile de iarna minunate sa aveti!


(toate foto sunt preluate de pe google.com)

Un reportaj ce poate schimba suflete

De cate ori vad micile nemultumiri din viata mea de mama, de cate ori am ganduri nu prea bune, de cate ori mi se pare ca am motive de suparare pe copiii mei, e de ajuns sa privesc iar si iar reportajul de mai jos si sa imi dau seama de cat sunt de bogata si de binecuvantata de fapt.....

Un parinte ce inmoaie inima pe loc, pentru ca dragostea lui este cu adeavarat mai presus de dragostea unei mame obisnuite. El este TATA, caci asa ii spun copiii, dar dragostea lui, care razbate din toata fiinta lui, este una de MAMA adevarata. Sa il tina Dumnezeu sanatos sa dea pilda de adevarata dragoste si jertfa pentru noi toti, cu adevarat mici in ceea ce facem...

Ce e bunatatea?

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecția lui Eugen Ionescu),daca suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună-cuviință.

Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decât în condiții de groază și justificând amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul !

Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții obstești. Berediaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînțeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.

Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și până astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă suntem niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală.
Să nu săvârșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații."

(Nicolae Steinhardt-„Primejdia Mărturisirii”)

Preluare de la http://sfintisieroi.blogspot.ro

Bine de stiut si de aplicat

Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii. “Am stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mîncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mîncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întîmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citat de Agenţia Interfax. Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvîntată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.

Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii “Tatăl nostru” şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apă din diferite surse – fîntîni, rîuri, lacuri – au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori. Experimentele au fost făcute astfel încît să se excludă posibilul impact al sugestiei mentale. Rugăciunea a fost spusă atît de credincioşi, cît şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit că presiunea sîngelui tuturor celor supuşi la teste s-a îmbunătăţit. S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit, şi fără să atingă punctele corespunzătoare – centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii – rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente.

 Sursa

De iarna

Avem in sfarsit multaaa zapada...E frumos, copiii pe afara sunt toata ziua pe sanii, mai ales ca nu s-a invatat ieri.

Am iesit si noi, pitici mai mici, insa nu e cine stie ce....nasucurile ingheata repede, Teodora nu e fan zapada, Matei ar vrea sa faca multe dar nu prea poate, ca ba e greu fiind imbracat cu toate cele, ba e zapada prea mare, ba manutele lui prea mici, ba mami neputincioasa ca e burtica tot mai mare...si uite asa, ne bucuram de zapada mai cu jumatati de masura, dar e bine....bine ca a nins, ca au si campurile ceva ce asteptau de atata timp. Cred ca cei din zonele cu cod rosu/portocaliu nu sunt asa veseli, dar poate or trece toate mai repede si fara pagube de niciun fel.


In casa e cald si bine, in bucatarie fierbe arpacasul pentru un desert mai usor, dar aromat si tare placut celor mici.

Astept zile mai bune si vesti asemenea...

 google

Rugaciunea sotiei

"Nu numai fericirea vieţii bărbatului depinde de soţie, ci şi dezvoltarea şi creşterea caracterului său.

O soţie bună este o binecuvântare cerească, cel mai bun dar pentru bărbat, îngerul lui şi izvor de bunătăţi fără număr.

Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zâmbetul ei îi luminează ziua, sărutul ei este paznicul credincioşiei lui, mâinile ei sunt balsam pentru sănătatea lui şi pentru toată viaţa lui, hărnicia ei e chezăşia bunăstării lui, economia ei îi este cel mai de nădejde administrator, buzele ei îi sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale pernă, pe care sunt date uitării toate grijile, iar rugăciunile ei sunt avocatul lui înaintea Domnului."

Sfânta Muceniţă Alexandra, Cum să întemeiem o familie ortodoxă, Editura Sophia

preluare de la  http://tainacasatoriei.wordpress.com/

Darul cu carti

Cine ar fi crezut ca de la o simpla intrebare din  leapsa despre carti va iesi o bucurie....La una din intrebarile de acolo, despre ultima carte cumparata/primita, am raspuns pe langa titlul cartii cumparate si faptul ca de obicei cumpar si nu prea primesc carti, mai deloc chiar...:) Si, ce comentarii sa primesc? Cum ca doua persoane, necunoscute, desi de Nicol stiam de pe blogul ei, vor sa imi daruiasca niste carti. Ce bucurie, dar insotita de o oarecare stinghereala in a trimite adresa mea postala.

Dar, m-am gandit asa...daca eu as dori sa ofer ceva, orice ar fi acel ceva, mi-ar parea rau sa nu fiu lasata. Asa ca am trimis adresa si am asteptat cu mare bucurie.

Azi am primit avizul si am dat fuga la posta sa vad primul dar, de la Adina, din Cluj Napoca...iar Cluj, iar orasul meu drag. Mare mi-a fost surpriza sa vad 3 frumoase carti, toate pe "gustul meu literar". Din pacate, am ceva probleme cu aparatul foto si nu le pot face fotografii.

Asadar, cartile primite sunt acestea:

      Sf. Efrem e un sfant drag mie, dar nu am citit prea multe despre el, desi mi-am promis ca o voi face...Iata ca Adina mi-a dat prilejul si ii multumesc. Stiu ca undeva in Bucuresti este o icoana a sfantului ce izvoraste mir din belsug si face minuni multe multe.

Stilul de a scrie al parintelui Savatie Bastovoi, de a spune mereu lucrurilor pe nume, mi-a placut dintotdeauna, dar pana acum l-am citit doar pe net. Cartea aceasta mi-o doresc de mult, dar pana acum am tot amanat, poate pentru ca trebuia sa o primesc. Abia astept sa ii vina randul.:)

Despre acesta carte auzisem, o vazusem in librarie, insa nu am rasfoit-o nici macar putin. Azi, insa, am citit un fragment si imi place tare mult. Povesteste despre viata si trairile unui grec, Anastasie Malamas, cu viata imbunatatita si cuprinde si sfaturi pe diverse teme.













Adina, multumesc, si sper sa iti pot intoarce cumva darul primit.:)

Ganduri si notite

- am terminat cartile cu Pollyanna - sunt minunate, exact cum stiam ca vor fi....
- astept cu emotie si nerabdare prima de zi de gradinita pentru Matei, din 10 februarie;
- astept cu mare curiozitate doua daruri de carti.:)
- ma bucur ca m-am tuns azi, cu un par care e tuns frumos si aranjat mai usor, parca se schimba mult in aspectul general, si mie imi da o stare de bine;
- ne-am bucurat de zapada, desi pe un frig naprasnic;
- muulte lucruri administrative de facut, dar abia astept sa le bifez pe toate;
- lucrusoare noi de cumparat pentru micul om de gradinita :)
- plan: renuntare la tv si pastrarea doar a internetului.

Fiecare vede ceea ce caută să vadă

"Un copil, niciodată nu observă că e gol cât e inocent. Abia după ce îşi pierde inocenţa începe să-şi pună mânuţele să-şi acopere trupul. Acesta e rezultatul păcatului. Şi-a pierdut inocenţa şi de aceea s-a produs un gol interior şi de acolo se reflectă şi în afară. Un om duhovnicesc orice semne vede, că-i îmbrăcat ori nu-i îmbrăcat, tot aia e. Nu îl caută dacă îl vede pe om îmbrăcat foarte frumos. Păcătosul, în schimb, cu cât e mai frumos îmbrăcată o doamnă, cu atâta o vede mai goluţă şi mai atractivă pentru păcate. Pentru un om matur din punct de vedere sufletesc, al credinţei, sănătos psihic, ori este îmbrăcat omul, ori nu este îmbrăcat, nu se sminteşte, nu vede partea negativă. Este aşa de frumos omul şi îmbrăcat şi dezbrăcat. Numai în starea în care ne găsim noi, în starea de decadenţă morală ne smintim când vedem trupul gol. Şi de aceea Dumnezeu, pentru că Adam căzuse într-o stare de imoralitate, Dumnezeu apoi L-a îmbrăcat. Chiar Dumnezeu, scrie în Scriptură, i-a dat îmbrăcăminte, l-a îmbrăcat. Pentru că în starea în care suntem – de păcătos sau de păcătoasă – atunci este nevoie să ne acoperim căci altfel înnebunim. Dar un om sfânt, un om care are o stare înaltă de viaţă spirituală, nu vede nimic în plus, pentru că se uită la om, Îl preamăreşte pe Dumnezeu în creatura aceasta, se minunează când îl vede pe om. Un pustnic care din fragedă copilărie a trăit în pustie spune următorul lucru: „Când văd o floare” (pustnicul are această obligaţie să nu-l impresioneze, să nu se entuziasmeze de lumea aceasta şi pe toate să le privească ca pe o deşertăciune pentru că-s trecătoare) şi atunci acest pustnic spune: „Când văd o floare mă minunez şi mi se înalţă sufletul şi-l preamăresc pe Dumnezeu care a creat această minune, floarea aceasta. Când aud o muzică frumoasă, mă minunez şi mă înalţ sufleteşte şi-l preamăresc pe Dumnezeu. Când văd o femeie, o fată frumoasă, mă minunez, mi se înalţă sufletul şi-l laud pe Dumnezeu pentru că a făcut această creatură miraculoasă”. Iată cum priveşte un om care este la un nivel moral, spiritual, sănătos, întreg."

Iustinian Chira

Au venit...

...cărţile cu "Pollyanna-Secretul mulţumirii".

De azi citesc ceva mai soft şi chiar aveam nevoie de o astfel de lectură.:)

15 ianuarie - să ne amintim de Eminescu

Măcar o poezie să îi recitim astăzi şi noi vom fi cei câştigaţi....Preferata mea rămâne Rugăciune:


Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, cei din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-—ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
                                                                        Şi pururea fecioară,
                                                                        Marie!

Leapşa cu cărţi

Primită de la Anca, pentru care îi mulţumesc.:)

1. Prima amintire cu mine citind

 Cea cu Amintirile din copilărie, care nu mai ştiu la ce vârstă se desfăşura, dar nu îmi plăcea deloc, pentru că nu înţelegeam regionalismele şi tot mergeam la "dicţionarul de regionalisme", care era mama.:)

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o

"Tartarin din Tarascon"-Alphonse Daudet e prima mea carte citită integral şi care mi-a plăcut, prin clasa a 4-a parcă.... De recitit nu prea recitesc cărţi, cu excepţia Bibliei.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească 

Sunt muulte, dar acum îmi vin în minte Pollyanna-Secretul mulţumirii, de Harriet Lummis Smith şi Temele lui Vlad.

4. Locul meu preferat de citit

La masă, dacă am o cafea alături, sau pe canapea dacă nu. Imi doresc un fotoliu mare şi moale:)

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii. 

Nu neapărat obligatorii, dar binevenite: o cafea, pix şi agendă de notiţe dacă e o carte cu învăţături. 

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare 

Nu număr cărţile pe care le am de citit. Citesc în funcţie de ceea ce simt într-o anume perioadă, nu e neapărat ceva prestabilit.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o

Mi-am cumpărat "Însemnările" Reginei Maria, vol.9, de primit nu prea primesc, deşi tare mi-aş dori.:)

8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel  

Toate cărţile ce vorbesc despre viaţa duhovnicească (ortodoxă) mă ajută să mă schimb câte puţin.  

9. O carte care îmi place, dar care pare să nu placă nimănui.

E o intrebare mult prea generală.

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare să o iubească.

 Sunt mai multe, cum ar fi cărţile lui Cărtărescu, Dan Chişu, Mihaela Rădulescu etc. şi cărţile motivaţionale.

11. O carte care mă intimidează. 

 Toate cărţile ce vorbesc despre holocaust, fascism, chinurile martirilor din închisorile comuniste...

12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi 

Pr. Paisie Aghioritul, IPS Bartolomeu Valeriu Anania, Pr.Constantin Necula. 

Spor la citit să avem, dar mai ales folos din asta!

 

Dimineaţă de ianuarie

....cu răgaz, cafea bună, încă un sfert de carte din "Insemnările" Reginei Maria şi e gata....Mă aşteaptă oricum alte cărţi bune să le citesc. Ieri am comandat cele 3 volume din Pollyanna, cărţi pe care mi le doresc de mult să le am, citisem doar vol.1. "Pollyanna" ar fi aparent o carte pt copii, dar şi noi, cei care ne considerăm adulţi, avem muuulte de învăţat din arta mulţumirii. :) 

Pentru februarie îmi doresc tare mult să citesc "Splendida cetate a celor o mie de sori", Khaled Hosseini.

 Fulgii tot nu au venit, dar eu încă îi aştept, parcă nu pot primi primăvara dacă nu am simţit zăpada scârţâind sub ghete, fulgii topindu-se pe obraji, omul de zăpadă făcut cu cei mici, covorul proaspăt de nea din grădina bunicilor, care aşteaptă urmele noastre.:)

Raiul de pe Pământ

Într-o zi, admirând batrânul Parinte Paisie frumusetile muntilor si codrilor singuratici de la Sihla, a zis catre ucenicii sai, suspinând din inima: Tare ma tem să nu rămânem numai cu raiul acesta de aici si sa-l pierdem pe celalalt, din pricina lenevirii noastre! Pr. Paisie Olaru

Început de an nou

După multă vreme, trecerea dintre ani am simţit-o ca fiind cea mai liniştită dintre multele nopţi de Revelion albe, unele cu distracţie, dar majoritatea golite de sens.

Noaptea trecută a însemnat copii adormiţi după programul lor obişnuit, participarea la slujba de Tedeum de la biserică doar a "reprezentantului" casei :) şi apoi somn liniştit, fără grija că am călcat cumva cu stângul în Noul An, pe motic că: nu am ciocnit şampanie la miezul nopţii, nu am avut bani în buzunar, nu ne-am sărutat pe sub vreun vâsc, nu am purtat ceva nou, nu am avut lenjerie roşie, nu am stat treji până-n ziuă, nu am mâncat până peste poate, nu am privit foc de artificii, nu am avut petarde, nu am fost înconjuraţi de mulţime de oameni, nu am fost coafată şic, nu am avut rochie de seară cu paiete...:)

Nu. Nu am avut nimic din toate astea. Am avut în schimb linişte, pace, dragoste, mulţumire în gând pentru toate darurile primite, copii sănătoşi şi fericiţi, datorii achitate la timp, o masă nu prea copioasă, dar gătită cu drag pentru prima zi din an, cald în casă, bucurie pentru părinţi şi fraţi sănătoşi, pentru buna înţelegere în familie, pentru greutăţile depăşite, pentru prieteni puţini, dar buni şi pentru tot ce înseamnă purtarea de grijă a lui Dumnezeu în vieţile noastre....

 Dimineaţa noului an e la fel ca celelalte, cu mic dejun pentru cei mici, cu o cafea cu lapte aburindă şi cu pagini din "Însemnările" Reginei Maria, citite spre folos şi delectare....

E linişte şi e bine.