Aşteptare

Mai e un pic şi e toamnă. Eu abia o aştept. Ca pe un musafir, ce vine cu daruri, cu miresme noi, cu un aer ce numai ea îl are.

Toamna o simt ca pe un anotimp ce parcă le aşează pe toate la locul lor, tihnit, fără prea mare efort. E un anotimp care ne readuce pe la casele noastre, care ne ţine mai mult prin case, care mai domoleşte din poftele şi dorinţele proprii verii. Vara vrem să plecăm, să ne relaxăm, să vizităm, dar parcă toamna ne e mai bine pe lângă casă. Cu un decor frumos pe masă, cu o candela aprinsă, cu o carte bună, cu cei dragi pe lângă tine, cu poveşti spuse tihnit, cu joacă de copii, cu jucării de strâns în fiecare seară, cu o masă delicioasă în familie. Dar e bine. Şi parcă cel mai bine e aşa.....liniştit, aşezat, cu timp de gândit şi de simţit mai mult clipele ce trec şi nu mai vin....