Gândim...simţim?

Tot mai des văd asta în jurul meu sau chiar la mine insămi.

Tindem să trecem totul prin filtrul gândirii. Fiecare pas pe care îl facem, inevitabil îl trecem prin filtrul gândirii, firesc până la urmă, fiinţe raţionale fiind. 

Dar atunci când simţămintele noastre, iubirile noastre, observaţiile noastre, pe care le facem altora, prieteniile pe care le legăm, principiile la care aderăm, valorile pe care le promovăm prin propria persoană, ideile pe care le susţinem au ca bază doar raţiunea, care ne spune că aşa dă bine în lume, că aşa e "corect" să acţionăm, dar inima şi vocea conştienţei (nu a conştiinţei ) noastre ne şopteşte că e nevoie de mai mult sentiment, de mai multă compasiune, de mai multă iubire, de mai multă dăruire, de mai mult compromis, ca să nu-i spun jertfă, pentru binele celuilalt....trecem peste. Ne spunem că nu e bine să fim prea sentimentali, prea "proşti" în faţa altora, ci că trebuie să fim verticali, corecţi, mândri, orgolioşi, vanitoşi, răutăcioşi chiar....

Cred că ne face bine uneori să acţionăm cu toată inima, trecând peste zecile de gânduri care ne vin şi ne spun cum trebuie să fim în ochii lumii, că ce-or zice unii sau alţii şi să facem mai uşor voia inimii care ne spune de cele mai multe că E BINE SĂ SIMŢIM MAI MULT.