...să mă reîntorc la job, nu ştiu cum va fi.
Ieri m-au năpădit nostalgiile, mai ales că o dată cu împlinirea unui an pentru Teo, simt că a început numărătoarea inversă pentru mine... Nu am crezut vreodată, eu care de mică ma vedeam clar, FEMEIE DE CARIERĂ, să îmi doresc din toată puterea mea să devin MAMĂ DE CARIERĂ. Şi asta din păcate e cam greu, dacă nu imposibil, cu un job în domeniul bancar, plecată de acasă la 8 dimineaţa şi ajunsă acasă la 7-8 seara.
Cum să găseşti timpul:
- să fii mereu în formă, când vii frântă şi stresată de targetul, mereu neatins, cu care te reîntâlneşti a doua zi?
- să prinzi momentele frumoase ale creşterii lor, când pe astea le va vedea educatoarea în cea mai mare parte a timpului?
- să fie masa mereu aranjată frumos în aşteptarea soţului drag, când va trebui el să gătească dacă nu e nimic în frigider când vin eu?
- să ai timp să te regăseşti pe tine printre lucrurile pe care le faci,când orele fug, şi nu ai timp să vezi unde?
- să trăieşti viaţa pe îndelete, când totul se va desfăşura sub dead-line-uri?
- să ieşi în faţa blocului, la ora 10 dimineaţa, să faci desene pe asfalt cu picii tăi dragi, când eşti la birou de o oră abia?
- să fugi când vrei la bunici, la curte, să iei o porţie bună de natură, când nu ai decât 20 de zile concediu PE AN?
Da, ştiu, numai dacă eşti independent financiar.....dar nici propria afacere nu îţi dă uneori aripi să faci toate astea, pentru că vor fi mereu acte, taxe, salariaţi, strategii de marketing de care să te ocupi....
Şi atunci, când? Probabil că voi afla la momentul acela.....Oricum tot mai mult cred că va fi doar printre picături. Viaţa o trăim printre picături.
Si n-ar trebui sa fie asa, viata printre picaturi.
RăspundețiȘtergereAr trebui sa simtim cand creste firul de iarba!
N-ar trebui, Raluca, si totusi, deseori, asa este...Multumesc de comentariu si vizita!
ȘtergereDraga Claudia, eu te inteleg cel mai bine!!! Parca suntem suflete pereche :). Si eu am un job foarte stresant, ajung acasa pe la 7-8 seara, dar stresul este in permanenta cu mine pentru ca am telefonul de urgenta ce poate suna si noaptea, si duminica, si orice alt moment ce eu il pot considera al meu. Iar vara nu exista pentru mine, atunci am cel mai mult de lucru: vara si de sarbatori. De Sarbatori am intotdeauna parte de stres. Sunt agent de turism de meserie... Si la fel ma intreb...viata mea unde e? Cat din zi traiesc pentru mine si cat pentru job? Si nu este ok. Ca si femei, genetic suntem structurate pentru casa, chiar daca suntem competente si destepte sa avem un job solicitant.
RăspundețiȘtergereSi eu ma gandesc din ce in ce mai mult ce e de facut? Am scris despre asta in postarea mea recenta, despre vise. Pentru ca, draga mea, nu se poate o viata care sa nu fie a noastra, sa nu ne bucuram de cei de langa noi, in cazul tau, mai ales ca ai si un copil. Societatea noastra este defecta si din moment ce ne-am dat seama de asta, trebuie sa incercam sa facem ceva.
Te imbratisez si iti doresc cat mai multe clipe ale tale, doar ale tale!
Multumesc, Ingrid, pentru cuvintele rupte din timpul tau. iti doresc si tie sa iti fie bine si daca vei putea sa iti gasesti un job ce sa iti lase mai mult ragaz!
ȘtergereCopilul meu are 1 an şi 6 luni şi întrebările acestea mi le pun şi eu. Pt. că timpul trece şi trece...
RăspundețiȘtergereSper să iei cele mai bune decizii şi să fii cu inima împăcată! Cât e posibil.
Adelina, multumesc de vizita si comentariu! Sa fii sanatos puiul tau, sa creasca mare cu mami cat mai mult prin preajma!
ȘtergereNu stiu nici eu cum sa te incurajez concret, stiu doar ca uitandu-ma acum in urma, niciun job n-a meritat faptul ca puiul meu a crescut practic, printre straini. A crescut frumos, nimic de zis, dar anii aia când ar fi trebuit sa ma joc cu el nu mi-i mai da nimeni niciodata inapoi, nici mie, nici lui. Nici cine stie ce cariera n-am facut, banii cum i-am castigat asa i-am cheltuit, nu mai stiu pe ce s-or fi dus...n-a meritat, dar nici nu stiu sa spun concret ce anume as fi putut face altfel...
RăspundețiȘtergereTot ce ai spus tu din trecutul si prezentul tau le simt eu acum toate o data! nici eu nu stiu cum va fi...astept deocamdata...
ȘtergereO să le dăruieşti copilaşilor serile cu poveşti citite în pat înainte de culcare...Şi sfârşitul de săptămână cu duminicile luuuungi...şi poate n-o să lucrezi veşnic în bancă...şi până peste un an mai este ceva vreme, nu te mâhni de-acum! :)
RăspundețiȘtergereMariana, cred ca asa va fi....Multumesc de gandul frumos!
Ștergere