Somn de copil

De când am copii nu încetez a-I mulţumi zilnic Celui Prea Bun că mi-a oferit, fără să merit, bucuria a tot  ce înseamnă darul de a fi mamă şi nu încetez să respir fiecare clipă alături de ei, încet, cu grijă şi candoare, parcă de teamă să nu se risipească prea repede, să nu plece bucuria...Dar ştiu totuşi, că în adâncul sufletului va rămâne pentru mult mult mult timp candoarea clipelor de împreună iubire.

Cred că cel mai drag moment al clipelor când sunt doar eu cu fiecare dintre ei e acela al somnului lor îngeresc. Îmi e drag nespus să mai zăbovesc cu puiul de om în braţe, după ce a dormit, chiar dacă mă aşteaptă rufele să le pun la uscat sau mâncarea de pregătit. Eu stau şi stau şi stau....şi nu mă satur să privesc gingăşia de copil, liniştea din somn, zâmbetul care parcă imi spune: "Ce bine e la mami, aici sunt cel mai în siguranţă!" Şi cum să pleci, în loc să stai să săruţi mânuţe mici, grăsune, care se ţin de tine cu atâta drag, să stărui în parfumul inconfundabil de bebe mic, curat si gingaş. Dacă am putea să redobândim curăţia copilăriei.... dar suntem prea "maturi" să o mai facem.

 

Of, trec repede clipele, ne va fi dor, dor, dor.... 

Vor veni momente când poate îmi vor spune: "Gata, mamă, sunt mare de-acum..." Aşa că nu îmi refuz niciodată bucuria de a-i privi iar şi iar şi iar atunci când dorm, să îi mângâi, sâ îi sărut, să le promit în gând şi-n rugă că le voi fi alături să-i ascult, să-i iubesc, să-i alin, să-i ajut, să le dau sfat oricând, oricând, oricând, pentru că atunci când devii părinte ştii că misiunea ta de abia de atunci începe şi ţine toată viaţa.