Am
primit un buchet de flori. O, câta frumusete delicata, fermecatoare,
este cuprinsa în aceste splendide mici creatii ale lui Dumnezeu! Si pe
lânga aceasta, cât sunt de minunate prin micimea, prin simplitatea lor
plina de smerenie! Dantelariile fine ale micilor inflorescente albe,
albastrii si roz, violete si albastre ne privesc cu ochii curati ai
petalelor si ai corolelor lor si revarsa asupra noastra minunata lor
mireasma. Oare nu este evident ca aceasta este o propovaduire tacuta a
curatiei duhovnicesti? Trebuie sa ai o inima cu totul împietrita ca sa
nu auzi acest glas al lui Dumnezeu, care rasuna atât de limpede în
simplitatea si în frumusetea formelor materiale ale naturii. Este
adeverit ca femeile iubesc foarte mult florile si aceasta face cinste
inimilor lor.
Sfantul Luca al Crimeeii,
Puterea inimii,
traducere de Evdochia Savga,
Ed. Sophia,
Bucuresti, 2010.
Fotograf: Madalina Pacurar
Articol preluat de la Fabrica de gânduri bune
Cat de drag imi este Sf. Luca al Crimeii! Multumesc pentru postare, Claudia!
RăspundețiȘtergereCu drag, floare mica! Meritul postarii este de fapt a celor de la Fabrica de Ganduri Bune.:) Si eu le multumesc.
ȘtergereCu adevarat florile salbatice au o frumusete si gingasie aparte; e o mare bucurie cand reusim sa ajungem vara sau primavara la munte!
RăspundețiȘtergereAsa e, Nicoleta! Frumos ca puteti ajunge si la munte sa va bucurati de ele!
ȘtergereSi mie imi plac florile de camp.Si au un miros ... :)
RăspundețiȘtergeredin pacate sunt multe inimi impietrite...
Sfantul Luca imi este drag, finutul meu iubit are numele lui, la Biserica unde merg este o mica bucatica din moastele sfantului.
RăspundețiȘtergere