Am adus o bucurie...

...câtorva dintre plantele mele de apartament.

Aseară le-am cumpărat pământ nou şi astăzi am purces la treabă.

Arborele-umbrelă mi-e tare drag, l-am primit în dar de la un Cineva special, exact când venea pe lume Teodora... De ceva vreme rădăcinile numai nu strigau: Vrem ghiveci mai mare! Aşa că astăzi i-am îndeplinit ruga şi am reuşit să-i pun şi copiluţul în ghiveci separat. Aşa, să fie fericite şi mama şi fiica.:)

Chiar iubesc floarea asta şi cred că de aceea îi merge aşa de bine. Eu nu vorbesc neapărat cu florile, însă le observ şi cea mai mică evoluţie şi mă bucur pentru fiecare nouă frunză sau floare şi cred că ele simt dragostea mea şi de aceea mă răsplătesc din plin cu frumuseţea lor, cu verdele lor, cu munca lor de a oxigena aerul casei noastre. Am mereu grijă să le aşez unde ştiu că le-ar plăcea să stea, după specificul fiecăreia.

Tot aseară nu am reuşit să mă rezum la a cumpăra doar pământ pentru flori şi am pus în coş încă o plantă, mai micuţă, însă bogată în frunze cărnoase.Cred că urzicuţă se numeşte. De cum am văzut-o am ştiut că va merge cu mine acasă. Am schimbat-o şi pe ea în căsuţă mai mare şi sper să îi meargă bine la noi, lângă petunia roz.

Mă relaxează "grădinăritul", fie el şi de apartament, şi când ştiu că bucuria e reciprocă, a mea şi a florilor, aşa că  stric cu mare drag manichiura pentru astfel de îndeletniciri.