dimineţi de sâmbătă

Diminetile sunt preferatele mele, cand incerc sa imi beau in tihna cafeaua; cafeaua este, tihna nu intotdeauna. Dimineti cu cate o pagina citita pe furate, cu Roxana citita in graba, dar care ma invioreaza pentru intreaga zi.

Cu Matei in continua miscare si idei de aranjat, rearanjat, ordonat si dezordonat orice: carti, de'ale mele, de'ale lui, cutii, jucarii, tigai (din bucatarie in sufragerie). Printre biscuiti rontaiti, citeste, coloreaza, se joaca, cu toate inacelasitimp si totusi separat, cu numai un copil o poate face. Canta cu mare drag Iepuat coconat (iepuras coconas), Avion cu motor, Ratustele mele, Bate vantul frunzele, amestecate, combinate, cantate tare sau in soapta, ca pentru el...Imi insenineaza clipele si nu fac decat sa incerc, sa surprind clipele astea, caci repede trec si ne va fi dor...

Alandala de culori si dedetoate nu il deranjeaza catusi de putin, pe mine de ce m-ar deranja? :)

Citisem undeva, candva urmatoarele randuri la care revin mereu, mereu si mereu:

• dezordinea din casa noastră este dovada că ea este locuită de o familie care ne iubeşte şi pe care o iubim la rândul nostru

• grămada de vase murdare este ceea ce a rămas după masă servită împreună cu cei pe care îi iubim şi gătită cu mult drag chiar de noi

• grămada uriaşă de rufe care aşteaptă să fie spălate este doar o altă dovadă a unei frumoase familii

• toate facturile pe care strângem din dinţi când le plătim sunt pentru că, spre deosebire de milioane de oameni de pe această lume, avem un acoperiş deasupra capului

• urmele de degete de pe oglinzi şi de pe mobilă sunt lăsate de un micuţ năzdrăvan pe care multe femei din lumea asta şi-l doresc şi continuă să spere că îl vor avea.

Asa ca, ne jucam, bucuram, reordonam si maine.....o luam de la capat.