miercuri, 9 mai 2018

Momente

Trec printr-o perioada de singuratate, care imi e mai mult decat prielnica, fiind in delegatie pentru 7 saptamani. Pe langa programul de la job am zilele mele libere in care ma incarc asa cum simt : carti bune si cafea in tihna, povesti cu oameni dragi cu care ma revad dupa 10 ani, bucuria orasului de care voi fi mereu indragostita, nu neaparat pt ce este in sine, ci pentru cum ma face sa ma simt de cate ori ma aflu aici. E o tihna de care aveam nevoie, chiar daca e impletita cu dorul si, uneori, grija pt cei de acasa.

Visul meu de a avea propriul program a devenit realitate. Meniul e frugal, cafeaua este de calitate, iar cartile fac parte din cosul saptamanal de cumparaturi. 

Irina, de la Dulce Casa, a scris despre o carte foarte buna, pe care mi-am comandat-o in aceeasi zi si de ieri, de cand am primit-o, sunt cu pixul si foaia alaturi. E o carte cu informatii pe care le stiam din multe alte surse, dar e scrisa foarte bine si structurata frumos. Te face sa revii mereu asupra unor pasaje pt a aprofunda mesajul. "Mi-e limpede acum" e o carte introspectiva, despre puterea gandului de a crea realitati, despre principii ale fizicii cuantice deslusite din coincidentele vietii noastre. 


Important e sa reusesc sa aplic principii atat de simple in cotidianul concret ce ma inconjoara:


Sunt recunoscatoare pentru tot ce mi se intampla, pentru fiecare om pe care il intalnesc si pentru fiecare incercare ce mi se iveste, care va fi in mod clar un lectie cu invataminte pretioase. E nevoie doar de atentie si prezenta constienta.

daca tot m-am indragostit de stilul lui Dyer de a scrie

gratie

:)

dimineti perfecte :)

acea Lumina

detalii perfecte

morning view

mereu

culoarea mea preferata in materie de flori

primul mesaj pe care l-am primit in locul ce e "acasa" acum pt cateva saptamani

my temporary HOME






luni, 16 aprilie 2018

aprilie

Luna mea. 33. Un an deja prea plin pentru primele 4 luni. Pare a fi un an al bilanturilor, al marilor schimbări, cred eu în bine. Din tot greul ăsta frumos (pentru că în toate am simțit clar mâna lui Dumnezeu, de aceea greul a fost în cele din urmă frumos de dus) de până acum am învățat că smerenia e calea cea mai sigură în fața voii de Sus. Pur și simplu aștepți, nu te mai revolți și mulțumești, pentru că TOTUL e făcut spre binele tău.

parfum de Paști, de aprilie, de copilărie

cea mai bună cafea e cea cu mama

dorul celei de a treia cești....lipsă
începe să se resimtă dorul, tot mai adânc, zi de zi....

un corn înflorit
vin zilele tot mai calde și revine libertatea de pe dealurile bunicilor

un mini-dinozaur :)
 


vineri, 2 februarie 2018

22 ianuarie

Ziua cand grija s-a transformat in dor. Ziua de cand nimic nu va mai fi la fel. Ziua cand iti pleaca un parinte dincolo nu va mai fi nicicand o zi oarecare.... A invins cancerul. Pana la urma a invins. Nadajduiesc insa ca TOATA suferinta asta sa nu fi fost in zadar...

Dimineata lui, in gradina lui...

De atunci clipele-s amestecate, zambetele se sting repede, caci vin franturi de ganduri, din perioada plini de griji, de greu, de greu.... Clipele-s de usurare, dar de dor, de bucurie pt incetarea suferintei, dar de regret pentru ca ar mai fi putut fi.... 

E un puzzle viata asta, in care invatam sa punem piesele care ne vin la mana astfel incat sa se potriveasca intr-un final. Nadejdea ramane doar la gandul ca nimic din ce se intampla nu ii este strain lui Dumnezeu, Cel care stie toate....




miercuri, 20 decembrie 2017

în așteptarea Crăciunului

Anul acesta cuvântul premergător Sărbatorii este SIMPLITATE. Încă din anii trecuți am facut ușor ușor trecerea spre simplificarea lucrurilor în ceea ce privește pregătirea Crăciunului. Cadouri mai simple, mai puțin costisitoare, jucării mult mai mici și mai puține, telefoane de complezență mult mai puține, spre deloc, mai puține discuții goale, meniu simplu (ca pentru oricare alte zile), drumuri mai puține, cumpărături simple, cât mai aproape de casă, fără nici o trecere prin hypermarket. Decorațiuni de bun gust, fără sclipici, aceleași din anii trecuți, prăjituri necomplicate, de făcut ÎMPREUNĂ.

Colindătorii sunt de la an la an tot mai puțini, nu ca număr, ci ca trăire. De aceea nu mai deschid ușa oricui, doar pentu că "așa se face"...Prefer să colindăm noi și să ne bucurăm cu adevărat de vestirea Nașterii prin colind.

Ce înseamnă pentru mine pregătirea pentru Crăciun: cadouri ce aduc bucuria simplă celor dragi, casa curată, lumânărele aprinse în multe colțuri din casă, colinde în surdină, miros de portocale peste tot și ciocolată caldă, prăjiturit pentru copii, brad împodobit, ferestre cu luminițe, joacă, colorat, stat pe covor la ceas de seară, citind povești de iarnă, povestind vrute și nevrute, flori proaspete și crenguțe de brad, Liturghia din dimineața Sărbătorii, recunoștință că suntem cu toții împreună, mai multă rugăciune, mai multă împreună-comuniune, tihnă, tihnă și lumină....



















vineri, 8 decembrie 2017

clipe de înseninat zile gri


singurul loc de unde vine liniștea, tot mai rar întâlnită în inimile fugărite de viață

anul acesta, în ghetele mele, de Moș Nicolae - semn ca poveștile nu sunt niciodată prea multe :)

una dintre cele mai frumoase cărti pe care le avem (naivitatea ilustrațiilor, calitatea grafica, frumusețea textului)



beautiful things

pentru baterii descărcate :)

omraam mikhael aivanhov

 ce-mi doresc de Crăciun
(îngeri minunați ies din mâinile lui Beatrice Iordan)

Inima multumitoare

"E seară. Perioada din zi în care literele se scriu ușor. Privesc cum s-au scurt orele din ziua de azi. Prea repede pentru a le ține în mână și prea greu pentru a fi deja ziua de Crăciun. Asta e lupta mea, mereu îmi doresc ziua de mâine, mereu îmi doresc să mă bucur de miracolul zilei de mâine și îmi fuge printre degete cel de azi.

Povestea mea e simplă, nu are artificii și nici elemente surpriză. Poate diferă de a ta, poate e asemănătoare. Dar vreau să îți mărturisesc ceva: sunt o mofturoasă. Surprinzător, nu? Nimic nu e bine, ori și dacă e bine, parcă lipsește ceva. Niciodată nu am suficientă ciocolată în casă, nu am rochia pe care am visat-o, nu am intrat la facultatea pe care am vrut-o, nu am părinții de revistă, nu am luat carnetul din prima, nu am mâncat la prânz friptura delicioasă pe care am văzut-o pe Facebook la unul dintre prietenii mei.

Când eram mică, voiam să fiu mare, acum că sunt mare, vreau să fiu mică, am o soră, dar vreau un frate, am prăjitură de ciocolată, vreau de vanilie, am primit mașină cu patru uși, vreau mașină cu două uși. Nimic nu-mi convine, nu? Par o fată crescută în puf. Dar marea problemă e că e mai mult decât moft, e nemulțumire. Nu am o inimă mulțumitoare. Nu știu să mă mulțumesc cu starea în care mă aflu. Nu știu cum ești tu, dar mă uit la Pavel. Fie că e în lanțuri, fie că se bucură de libertate, învață să fie mulțumitor.

Într-o zi citeam din Biblie și ajunsesem cu citirea pe la Galateni, la roada Duhului Sfânt. Și în enumerația respectivă apare ”bucuria.” Mă uitam la mine și nu eram bucuroasă, nu aveam bucuria aia sfântă. Motivul era unul din lista de mai sus. Mi-am zis: ”Doamne, lipsa bucuriei mele stă în lipsa stării mele de nemulțumire?”. Răspunsul era da. Uită-te la un om morocănos și nu vei auzi de la el un motiv de mulțumire, iarna că vrea să vină vara, iar vara că e prea vară. Un om al bucuriei e un om care s-a deprins cu mulțumirea.

Doamne, nu am multe dintre lucrurile din lista mea, cum să fiu mulțumitoare? Am simțit o voce care îmi spunea: ”Secretul unei vieți de mulțumire nu e să te uiți la ceea ce nu ai, ci la ceea ce ai.” Un răsărit de Soare, un braț de lemne într-o iarnă rece, un zâmbet într-o zi ploioasă, un moment de singurătate, o lacrimă în tăcere. Toate astea sunt daruri, Tată?

Și am ridicat privirea și am privit cerul imens. Da, atunci am înțeles că și cel mai mic act primit de sus e har, iar dacă primesc har, am motive să fiu mulțumitoare.

Și ai și tu motive pentru mulțumire. Sunt sigură de asta. Uneori e greu să îți vezi motivele, să îți numeri darurile, suntem prea legați de pământ pentru a vedea minunățiile pe care le primim de la Dumnezeu. Așa că am o provocare pentru tine. De azi până la sfârșitul anului, fă-ți o listă a mulțumirii. Ia un carnețel mic și un pix. Ține-l la tine și roagă-te ca Dumnezeu să îți dea ochi să vezi daruri simple, dar care te vor învăța că viața merită trăită și merită trăită din plin acolo unde te afli. Scrie măcar trei lucruri în fiecare zi. Mi-ar plăcea să aud că la final de an măcar o inimă s-a schimbat, măcar un suflet a învățat să fie mulțumitor.

Un om mulțumitor e un om care îi aduce slavă lui Dumnezeu și trăiește într-o dependeță curată de Dumnezeu."


text : Doroteea Bora

marți, 7 noiembrie 2017

Carte noua pentru pitici

Azi a sosit cartea pe care dupa primele randuri citite online am si comandat-o. E vorba de cartea " Doctorul Au-ma-doare" scrisa de Kornei Ciucovski. Prima editie in lb. romana am inteles ca dateaza de prin 1963. Aceea am si rasfoit-o. :) Mi-a placut limbajul, cu multe cuvinte vechi, ce nu se mai folosesc, dar care au un farmec aparte. Ilustratiile sunt minunate in ambele editii. Am citit deja jumatate picilor. Nici nu respira cand asculta. :)





vineri, 13 octombrie 2017

culegând nectarul zilelor

Viața chiar e pe clipe. Trece ca un abur. Și pe lângă grija de a aduna comori acolo Sus, clipă de clipă, mai adunăm și altele aici jos, care să ne bucure totuși și clipele degrab trecătoare, mulțumind că suntem....că sunt....

 toamna perfectă : soare, călduț, frunze foșnind, clipe singură, eu cu mine și cu toamna :)

dimineți libere de sâmbătă
 Mi se par terapie, momentul meu cu cei mici, în care facem activități ÎMPREUNĂ, ne uităm la desene sau ne jucăm de-a școala de acasă 

povești de seară, frunze la presat
 Primăvara în pagini, toamna la geam

 
anytime is coffee time

07:00 AM lovely

my favorite things :)

9 ani cu binecuvantare

alergătură, trezorerie, documente, grabă, de așteptat copil de la școală, de încropit un fel de mâncare...și totuși....e timp ca toamna să îți rămână în inimă și-n galeria telefonului 💗

după-amieze cu carte, ce necesită un creion cu vârf bine ascuțit :)

orașul înflorit

o zi de joi oarecare, liberă, după amiază, orele 17, film la cinema, singură. 
Mi-am dorit să fiu la premieră și mi-am făcut un cadou, copiii fiind la bunici. :) 5 oameni în sală. Cu atât mai bine.
Un film plin de înțelesuri pe care le găsești în tine.  Un film la care îți pare rău că se aprind luminile, pentru că ai mai vrea să privești înțelesurile inimii tale...  
OCTAV, superb!
(Click pe OCTAV pentru thriller)