joi, 24 martie 2016

Just a hug

Pe holul gradinitei copilul plange sa mai stai putin. Dar tu, parintele, stii ca ai intarziat deja la serviciu, ca pe birou te asteapta o multime de mesaje, ca peste o ora incepe sedinta aia pentru care nu ai apucat sa te pregatesti. Si atunci ii spui repede copilului ca te grabesti si il lasi acolo, cu lacrimi in ochi. El ar vrea sa mai stai doar putin, ca sa isi mai incarce sufletul cu dragostea ta si sa mearga apoi la joaca, ca in fiecare dimineata. Tu nu poti sta, sunt alte lucruri urgente care te asteapta in alta parte.
Pe strada te grabesti spre casa, cu gandul la problemele lasate la serviciu sau poate la cumparaturile pe care trebuie sa le faci maine. Copilul vede o vitrina stralucitoare si vrea sa va opriti acolo, sa se uite la lumini, sa ii povestesti despre lucrurile acelea fascinante din spatele peretelui de sticla. Tu nu ai timp si ii spui sa se grabeasca, poate chiar il certi putin ca nu intelege cate treburi ai si este deja a treia oara cand se opreste in loc sa mearga in ritmul tau. El tace si merge mai departe, tacut, tinandu-te strans de mana.
Acasa ai multe de facut: mancare de gatit, rufe de spalat, tot felul de lucruri de aranjat. Copilul vrea doar sa se joace si sa stea cu tine, pentru el asta este cea mai importanta treaba din lume. Si uneori vine la tine cu o problema de copil: masinuta si-a rupt roata, laptele este in paharul gresit, jucaria de plus a disparut. Probleme mici, infinit mai mici si mai lipsite de importanta decat problemele tale mari de adult. Asa ca ii spui ca nu ai timp acum, ca vii mai tarziu la el, ca se poate descurca si singur. El insista uneori, alteori doar pleaca. Dupa ceva timp poate nici nu mai incearca sa te cheme pe tine.

Sunt scene pe care le-am vazut de multe ori in jurul meu intr-un fel sau altul. Suntem captivi intr-o lume agitata, iar copiii sunt si ei uneori prizonieri in lumea noastra mereu in graba. Uitam ca viata lor se desfasoara in cu totul alt ritm, ca pentru ei o imbratisare, un cuvant frumos, un zambet si un moment de joaca pot conta mai mult decat toate celelalte lucruri materiale pe care ne luptam sa le putem oferi copiilor nostri.
Ne pierdem rabdarea usor, pentru ca lumea noastra se misca mereu repede si noi simtim presiunea aceea de a fi in ritm cu ea. Fara sa ne oferim ragazul de a ne opri un moment pentru a trai in ritmul omuletilor mici din vietile noastre, pentru care o plimbare pe stradutele orasului poate fi o aventura plina de descoperiri, pentru care imbratisarile noastre sunt magice, pentru care un moment de joaca alaturi de noi valoreaza mai mult decat orice jucarie scumpa.
Am privit de multe ori ochi tristi de copil privind in urma unui parinte prea grabit sa se opreasca din viata lui agitata si plina de alte prioritati. Si mi-am promis ca eu ma voi opri, ca eu voi fi acolo pentru copilul meu oricand ma va dori langa el.

 pinterest

Uneori ma surprind grabita si total deconectata de la rolul meu de mama si atunci incerc sa iau o pauza, sa respir profund si sa privesc lumea prin ochii lui. Daca plange dimineata la gradinita mai stau cu el, pana cand se simte pregatit sa urce singur la copii. Daca se opreste fascinat doar ca sa admire o gramada de pietre, ma opresc un moment sa le studiem impreuna. Daca ma cheama sa ma joc cu el pe podeaua plina de masinute ma asez alaturi de el sau inventez un joc cu masinute care ajuta hainutele sa intre in masina de spalat, dar raman acolo aproape de el.
Nu imi iese de fiecare data, uneori oboseala isi spune cuvantul, alteori resursele de rabdare ajung la minim. Dar incerc sa nu uit niciodata sa ma opresc din valtoarea vietii noastre de adulti si sa intru in lumea copilului meu, o lume mult mai frumoasa, mai inocenta si mai fericita decat lumea aceasta agitata de oameni mari.
Stiu ca meseria de parinte este grea si plina de provocari si rareori imi permit sa dau cuiva sfaturi, pentru ca imi dau seama ca eu inca am multe de invatat ca mama. Dar daca ar fi sa aleg un sfat pe care l-as oferi oricarui parinte cred ca acela ar fi sa se opreasca si sa isi imbratiseze copilul de fiecare data cand simte ca el isi doreste asta. Acel moment de conectare, de dragoste, de empatie poate schimba ceva in sufletul copilului, sa il faca sa se simta mai puternic, mai sigur pe el, mai iubit. Iar asta este mesajul pe care cu siguranta orice parinte ar vrea sa il transmita copilului lui: ca il iubeste mai presus de orice si ca va fi mereu alaturi de el.
Draga parinte, opreste-te un moment si imbratiseaza-ti copilul! Acum, oricand, mereu.
 
 
 pinterest

5 comentarii:

  1. Vom ajunge la batranete cu creierul varza si cu inima in gat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate, foarte posibil, Laura...

    RăspundețiȘtergere
  3. Suntem sclavii propriilor noastre gânduri de mărire şi îmbogăţire, alergăm să avem din ce în ce mai mult spre a le oferi (zicem noi) copiilor noştri o lume mai bună, ciuntind însă, dureros de mult, din clipele în care le-am putea oferi adevărata bogăţie, cea a timpului în care dragostea noastră le este de ajutor, un timp pe care nu-l vom mai putea vreodată întoarce înapoi.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!