marți, 10 noiembrie 2015

Atât de actual

"Prizonieri.

Ai unor case prea mari.
Ai unor maşini în care petrecem prea mult timp.
Ai unor birouri care ne ţin departe de un cer pe care nu îl mai vedem. 

De un pământ pe care nu-l mai atingem cu tălpile goale, ca atunci când eram copii.
Ai unor benzi pe care alergam în neştire ca nişte cobai dresaţi. 

Ai unor piscine în care înotăm înghesuiţi. 
Ai unor saune în care ne uităm urât unul la altul, nu ne vorbim, nu ne zâmbim.
Ai unor vacanţe prea scurte şi ai unor şedinţe prea lungi.
Ai unor cadouri pe care ni le luăm în grabă sau le oferim, când şi dacă ne mai amintim, aşteptând mereu ceva în schimb.
Ai unei imagini pe care şi-a făcut-o lumea despre noi.
Ai unei imagini pe care ne-am făcut-o noi despre noi.
Ai unor prieteni care ne văd cum vor ei.
Ai unor cărţi. De vizită. De credit. Prea puţin ‒ din ce în ce mai puţin de citit.
Ai unor iubiri cărora nu le dăm aproape niciodată totul, dar de la care aşteptăm în general mult mai mult decât primim.
Ai unor cluburi pline de fum, de decibeli şi de femei îmbrăcate strident. Generaţia "Shake that booty. " Generaţia " one night stand". Generaţia bărbaţilor îmbrăcaţi în fuste roz, cu tocuri şi cercei.

Prizonieri.

Ai unor mall-uri uriaşe în care familii întregi ies cu bebeluşii la plimbare.
Ai unor restaurante în care mâncarea nu are niciodata gustul mâncării pregătite cu iubire acasă. 

Ai unor fast-food-uri pline de copii obezi. Generaţia McMici.
Ai unor cutii care ne prezintă o Realitate mizerabilă, politicieni lipsiţi de scrupule, primari paparude, vedete de carton, băşcălie de prost gust şi muuuult silicon ‒ să compenseze lipsa de creier, clasă şi cultură. Ură, venin, otravă, crime, împuşcături, bârfă, senzaţional, furturi, boală, cancer ‒ sau operaţii ca să nu faci cancer. Show-uri ieftine. Umor prost. Aruncat cu piatră sau cu miştoul, sau cu părerea neavizată în tot ce mai e sfânt. Distrus repere. Călcat în picioare valori. Scuipat pe steag, istorie, neam, Biserică, tot. Vulgaritate, vulgaritate, vulgaritate. Sminteală, sminteală, sminteală.










 


Prizonieri.

Ai unor ziare, reviste, tabloide, bloguri care ridică păcate la rang de virtute, băgând adevăruri sub preş, înfierând bunul-simţ şi verticalitatea. Generaţia " politically correct"


Prizonieri.
Ai unui google fără de care nu o să ştim, în curând, nici tabla înmulţirii.
Ai unor haine. Bijuterii. Pantofi. De firmă sau ‒ din ce în ce mai des ‒ imitaţii ieftine.
Noi le avem pe ele? Sau ele ne au pe noi?
Cine pe cine stăpâneşte?
Prizonieri. Prizonieri. Prizonieri.
Generaţia Reeducării Soft."

Sursa text : "Floarea din asfalt"- Alexandra Svet

7 comentarii:

  1. Mda...din pacate eu fac parte din aceasta categorie de prizonieri, cu groaza mi-am dat seama in doua randuri: tatal meu s-a dus in mall sa-si cumpere o geanta si-mi zice (Sunt oamenicare pierd o zi intreaga in mall cascand gura prin amgazine, fara sa aiba nevoie sa cumpere ceva. Cat de trista viata sa ai sa-ti petreci sambata in mall?)- n-am zis nimic, eu sunt una din acele persoane. Apoi tot el (eu nu inteleg cand poti sa mergi pe strada, sa alergi, sa respiri aer curat, te duci intr-o sala plina de transpirati care pedaleaza pe loc:) si...tot eu mi-am dat seama cum confortul si nu stiu...ce alte lucruri m-au indepartat de mine. Am cautat sa fiu voluntara sa ajut oamenii batrani (serviciu de curatenie la domiciliu, sa stia de vorba, sa...). Am vazut poze si mi-am dat seama ca nu pot face asa ceva. Acum 10 ani mai mult ca sigur as fi vazut omul nu mizeria...Eu nu ma uit la tv, eu nu citesc tabloide, eu zic ca inca am Dumnezeu, dar sunt atat de departe de mine, pe nesimtite pur si simplu alunec pe aceeasi panta pe care sunt cei pe care-i arat cu degetul (eu nu sutn asa). Eu din pacate sunt prizoniera...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu la toate, dar si eu...Insa lupta e de zi cu zi. si nu renunt.

      Iar tu faci o gramada de frumuseti care iti spun ca NU ESTI ASA!

      Ștergere
  2. Waw deci ăsta da postarea! Ăsta da timp Bun în care am citit ceva folositor și nu măgarii de genul: visez la o mobila albaa:)
    Bravo te urmăresc cu drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea, textul apartine Alexandrei Svet din cartea Floarea din asfalt. am descoperit-o si eu de curand.

      Ștergere

  3. Eu ma consider o persoana libera, am cunoscut adevarul cand mi-a deschis Hristos ochii dar nu toata lumea doreste sa deschida ochii, o minciuna confortabila e mai usor de acceptat decat un adevar dureros.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de frumos e scris textul. Intr-un fel sau altul toti suntem priyonierii a ceva. pe mine o frica ma tine captiva. mai evadez din cand in cand, dar ea tot dupa mine se tine.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!