sâmbătă, 10 octombrie 2015

pădurea de argint

De foarte multă vreme îmi doresc să petrec o după-amiază într-o pădure de mesteceni. Știam sigur că cei mici vor zburda în voie și eu voi asculta LINIȘTEA, care îmi lipsește de prea multe ori. 

Duminica trecută am fost la Dobreni, jud.Neamț și m-am îndrăgostit iremediabil. Mi-a lipsit doar soarele, care a ținut morțiș să stea după nori. Dar nimic nu-mi putea lua bucuria că am ajuns acolo. Era destul de târziu pentru petrecut câteva ore bune, dar ne-am promis unul altuia, din priviri numai, că vom reveni. 

Teoooo!

frunzele noastre dragi, de toamnă, caldă

nori ce nu i-au permis soarelui să mă ajute să fac fotografii frumoase

repaus pentru merindele luate la drum, pere din copacul bunicii

înălțimi

Scufița Roșie

orice pădure pare întunecoasă înainte să intri în ea.
 Vezi lumina după ce treci de primii copaci. Așa e și cu oamenii...

x

hău

dar dus de Matei bunicului, din pădure

iubesc aleile străjuite de brazi

măr în dar și joacă în fața mânăstirii Horaița

agale, înapoi spre casă

5 comentarii:

  1. Horaita e una dintre manastirile mele de suflet. Ma bucur ca ati ajuns acolo. Si eu imi doresc sa mai ajungem.

    RăspundețiȘtergere
  2. Orice ieșire în natură are ceva special. Eu apreciez drumețiile și nu ma supăr nici măcar atunci când norii scutura stropi ușori. Bine, cu condiția sa fim echipați cu toții corespunzător și ploaia sa nu-și propună sa ne ude pana la piele.
    Frumos trebuie sa mai fie într-o pădure de argint, n-am văzut niciuna, va trebui sa o trec pe lista ☺.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce momente minunate..Cred ca a fost incantatoare padurea...nici eu nu am fost dar,din poze,chiar pare de argint...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce poze frumoase, parca simt si eu mirosul de padure!
    Iubesc natura si linistea pe care ne-o ofera.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!