joi, 26 februarie 2015

Viata

Cu noi ceva se-ntâmplă,
Ne mistuie o boală -
Încărunțim la tâmplă
De timpuriu, din școală.

Așa e viața poate -
Cu nervi întinși ca struna,
C-o inimă ce bate
Nebun întotdeauna;


Sau poate, cine știe,
Aceasta ni-i chemarea:
Să ardem ca făclia
Și nu ca lumânarea.


Ne doare vorba spusă
De cineva în pripă,
Ne doare frunza dusă
De vânt întru risipă,
Ne doare o privire
De sus, autocrată,
Ne doare o iubire
Pierdută sau uitată.
Ne doare-un măr de cade
Din pom și putrezește,
Când viermele îl roade
Și omul nu-l păzește,


Ne doare o fântână
De cel bunic săpată,
De fiu neîngrijită,
Iar de nepot uitată.


Și uite-așa se-ntîmplă,
Că boala nu-i nici boală,
Dar ni-i căruntă tîmpla
De timpuriu, din școală.
Și uitea-așa se face,
Că viața fulger zboară -
Abia e dimineață
Și tot acum e seară.


Viata, de Dumitru Marcovschi

2 comentarii:

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!