sâmbătă, 14 februarie 2015

Jurnalul unei femei simple

Taniusa  e cea care ne gazduieste aceste jurnale feminine.:)

Pentru astazi:  14 februarie 2015, ora 16 si ceva...
Afara: soare,se aud copii veseli la joaca, ciripit de pasari dezmortite, frig

Mă gândesc: ca se apropie asa repede postul Pastelui, parca mai daunazi despodobeam bradul :)
Din locurile de unde invatam: de la sufletul curat de copil. Nu degeaba a spus Hristos sa fim ca ei de voim Imparatia Cerurilor. Eu vad ca sunt tot mai rea pe zi ce trece.
 
Sunt recunoscătoare pentru: armonia din familie si pentru sotul meu!
 
Citesc "Maica Gavrilia, Asceta Iubirii"

Ceea ce astept (sper) sa fie bine cu Matei la gradinita de luni. Nu a putut merge de la inceputul semestrului pe motiv de tuse aparuta din senin. Acum e bine. Si chiar imi doresc pentru el un pic de diversitate. Sper insa ca fara virusi.:)

În casa e ordine si liniste. Dorm M. si T. In curand va fi dezordine si galagie.
 
Unul dintre lucrurile mele preferate: soarele, plantele, verdele de orice fel, pamantul proaspat de primavara, zambilele....Mi-e dor de primavara. Mai e un pic...
Unele planuri pentru sfârșitul săptămânii sa ma adun. Sa fiu eu cu mine. Sa ma reasez in pielea mea si sa constientizez anumite greseli pentru a imi cere iertare, a ma ierta si a incerca sa nu le repet. Voi fi doar eu cu copiii maine si va fi tot iures in casa, cu galagie, energie si mofturele de pui mici. Oare cum sa intru in camara inimii, macar cateva clipe?
 
Saptamana care a trecut: cu bune si rele

Saptamana viitoare: sper sa fiu mai buna ca saptamana asta. Trebuie sa inaintez cu pasi mici, fara prea multe planuri sau dezamagiri pentru ce nu voi reusi. In fond, pasii mici sunt mai buni in toate.

Ascult chitait de Filip mic, gangurit dulce si joaca lui cu lingurile. Cateva minute doar.
 
O imagine pentru astazi :
 lalele primite azi
Astazi, sotul meu a mers la piata sa cumpere salata si alte verzituri, dar nu a gasit ceva de calitate si s-a intors insa, cu un ghiveci cu trei lalele :) Eu m-am bucurat mai mult oricum. :) 
Nu am un sot foarte romantic, nu cumpara flori decat la ocazii, insa la cate imi iarta el, si la cata nimicuri trece cu vederea, face cat zeci de buchete primite saptamanal....

10 comentarii:

  1. Si mie mi se pare ca a trecut foarte repede timpul intre sarbatorile de iarna si inceputul postului Pastelui. Dar ma bucur ca incepe. Sper sa aduca cu el mai multa liniste.
    Ce concidenta, si sotul meu a fost astazi in piata si a venit cu 3 lalele, exact-exact ca ale tale :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iuliana, acum le-am vazut la tine pe blog si ma intreabam in gand : "Hmm, oare tot de la piata le-a "cules" si al ei sot?":)

    RăspundețiȘtergere
  3. Saptamana viitoare va fi sigur alfel, mai ales ca iti doresti asta.Stiu ca pentru tine e greu acum cu copii mici, dar citind postarea ta mie mi s-a facut asa un dor de acea perioada, bucura-te cat mai mult, trece asa repede... Frumoase allele tale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dana, sper! E greu uneori, dar concluzia e mereu aceeasi: nu cu ei e greu, ci cu mine! Cheia e la mine dar de prea multe ori uit unde am pus-o....
    Duminica senina sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că trebuie să iertăm, să ne iertăm şi să mergem mai departe în fiecare zi (nemaiîntorcândune la ce-am iertat), trebuie să fie un fel de exerciţiu permanent, până ce ne va intra în suflet şi va lucra singur, constient şi ziditor de acolo.
    Cred că e şi greu, dar şi frumos cu copilaşi mai mulţi şi mici în preajmă. E-o osteneală atât de dulce...şi chiar cred că multe mame n-ar schimba-o pe nimic! Oricum, copilaşii cresc atât de repede! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, Mariana, mare dreptate ai! Sotul a plecat azi in Ardeal cu ceva treaba, si pe M. si T. i-a lasat la bunici. Aseara am avut mai mult ragaz cu mine si ma ajuta asta... Dar permanent e o stare de lipsa in suflet! Cu nimic nu as schimba tot ce traiesc!:) Da, cresc atat de repede, nu imi vine sa cred ca in septembrie am baiat de 5 ani!

    RăspundețiȘtergere
  7. Claudia draga, e prima oara cand iti scriu un comentariu, si as vrea sa iti spun ca ma induiosez de fiecare data cand iti citesc blogul. Esti o mamica minunata, o sotie inteleapta si una din persoanele pe care mi le-as dori ca si prietena si cu care as imparti cu mare drag o cana de cafea sau una de ceai si careia i-as darui de asemenea picaturi din sufletul meu. Cu drag, Andreea-mamica de Matei si de inca un bebe mic care trebuie sa se nasca de pe o zi pe alta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea, iti multumesc pt cuvintele frumoase, prea mari insa....Departe de mine intelepciunea, insa fac eforturi sa pun pe minus multe dintre scaparile pe care le am.:) Sa va bucure Matei si sa vina sanatos pe lume si bebe mic! Tot baietel? Te mai astept...

      Ștergere
  8. Claudia, jurnalul tau este minunat! Imi place sa-l citesc de fiecare data. Iar ultima parte e ... fara cuvinte! Pupici, Ioana

    RăspundețiȘtergere
  9. foarte frumos spus! Femeile in zilele noastre tind sa fie materialiste si asteapta ca barbatii lor sa le pregateasca cine stie ce surprize de Ziua Indragostitilor, dar uita ca trebuie si ele sa daruiasca si nu doar de Ziua Indragostitilor, ci in oricare alta zi!

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!