marți, 21 octombrie 2014

Esenta simplitatii - cel mai sofisticat lucru

In urma cu ceva vreme citeam cartea "Arta esentei" primita in dar de la Anca. De la primele pagini m-a cucerit tocmai pentru ca aveam atat de multe de lucrat in dobandirea simplitatii, macar cea de suprafata, de urgenta i-as spune.... Cartea asta mi-a dat impulsul pe care il asteptam de tare mult timp pentru a sorta, arunca, darui multe dintre lucrurile care imi incarcau inutil spatiul vital.



Nu aveam neaparat multe lucruri, nu sunt genul de om care aduna orice de oriunde doar ca sa fie, insa, erau destule care nu foloseau la nimic sau poate foarte rar isi gaseau rostul. Undeva in mintea mea, acele lucruri ocupau un loc care ar fi trebuit sa fie gol. Simteam asta. Si citind despre acest aspect am si constientizat. Lucrurile nu ocupa doar un loc fizic in spatiul in care traim, ci ocupa si un loc in mintea noastra, fie ca vrem sau nu sa acceptam...

Am inceput usor usor, pe zone, sa pun in saci  fara prea multe sentimente si cu o mare dorinta de ordine, de spatiu. Intr-o casa cu 3 copii chiar e nevoie de mai mult loc. S-au adunat cam 10 saci cu fel si fel. Am aruncat  fara mila. Unele le-am daruit pentru ca altora le-ar fi folosit.

Intr-adevar, senzatia de libertate, dupa ce te debarasezi de lucruri, de aer curat in jur e reala! 

Concret, am facut urmatoarele:

  • am dus hainele de vara la mama in mansarda, cele ramase mici le-am dat de pomana;
  • aruncat la gunoi carti pe care nu as fi vrut sa le citeasca nici altii, pentru ca influentau mai degraba negativ decat pozitiv;
  • aruncat posete vechi, uzate, pantofi de ocazie nepurtati de ani buni, vesela ciobita, ibrice cu smaltul sarit, fel si fel de suveniruri, martisoare kitsch primite in anii trecuti, cutii de la electrocasnice, lucruri decorative de prost gust;
  • aruncat esarfe de proasta calitate, primite in dar, si care nu mi-au placut de fapt niciodata;
  • daruit mamei tot ce aveam in dublu exemplar sau in cantitate prea mare: palete, polonice, linguri de folosit la gatit, prosoape de bucatarie/ baie, farfurii, seturi de cesti de cafea, de pahare, primite la fel in dar....CU O SINGURA CONDITIE: CE NU ISI DORESTE, SA ARUNCE! 
Niciodata nu am vrut sa incarc pe altii cu ce le-am oferit. Consider ca darul e dar, insa persoana care il primeste are drept de a pastra, de a darui altuia sau de a arunca ce a primit de la mine.

Acum e mult mai bine. Nu mai am nici un lucru in jur fata de care sa simt ca as vrea  sa il arunc. La fel sunt intr-o perioada de triere serioasa a tot ce inseamna ganduri, emotii, sentimente, ocupatii fel si fel. Parca sunt intr-un punct in care nu mai vreau compromisuri cu viata mea, cu fiinta mea.



12 comentarii:

  1. minunat! de cand zic sa fac acelai luucru!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana, e un timp pentru toate! Va fi si acel moment..

      Ștergere
  2. "Consider ca darul e dar, insa persoana care il primeste are drept de a pastra, de a darui altuia sau de a arunca ce a primit de la mine."

    Asa e! Cu mai mult timp in urma mi-am dat seama si eu de asta si de atunci mi-am zis ca nu voi mai intreba niciodata pe cineva despre un dar facut de mine - pentru ca poate nu i-a placut chiar daca eu l-am considerat frumos - si atunci il pun intr-o pozitie delicata de ma minti sau de a ma mahni, desi nu-si doreste asta.
    Buna ideea de a arunca carti ce ar influenta negativ - am pus si eu gand rau unor carti de pictura care contin si nuduri. Si nu ma intereseaza ca sunt opere cunoscute ale unor pictori renumiti, o sa tai paginile respective pur si simplu.

    Doamne, ajuta, sa-ti fie bine si sa triezi si tot ce e in suflet si crezi/stii ca nu-ti face bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, multumesc! Doamne ajuta-ne la toti sa simplificam casuta sufletului ca e cea mai de pret!

      Ștergere
  3. Sa stii ca si eu trec printr-o perioada in care simt ca avem prea multe si tot incerc sa le mai dau, doar ca sotul nu trece prin aceeasi perioada ca si mine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici sotul meu.:) tocmai de aceea nu ii zic de astfel de perioade ale mele.:) Si de la el au plecat lucruri pe care nu le folosea de ani dar pe care nu le-ar fi dat prea usor.

      Ștergere
  4. Eu am periodic accese de debarasare. O singura data mi-ar fi trebuit un obiect aruncat - un ciocan de bucatarie - intr-un exces am hotarat ca nu-mi maitrebuie, dar nici nu-mi voi cumpara altul (bat cu borcanele de dulceata). Tot timpul mi se pare mai mare casa:). Eu m-am cam mutat din 3-4 ani in alt apartament si atunci muuulte mergeau la/langa gunoi. O "igiena" a gandurilor mi se pare un lucru foarte dificil, incerc macar sa nu mai deschid site-uri de publicitate, magazine online care ma bombardeaza cu reclame...Spor, te imbratisez:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anca, eu de mult timp refuz astfel de reclame, siteuri, pt ca am observat cat de multa agitatie interioara imi aduc si mai si cumpar fara sa am nevoie de multe ori....asa ca le refuz din start. Cred ca daca vom fi mai exigenti cu mintea noastra si nu vom mai detalia gandurile ce ne vin, ne va fi mai usor in igiena mintii
      ...

      Ștergere
  5. Bravo tie! Asa ar trebui sa facem fiecare din noi...in acest fel, daruind altora ce ne este de prisos, poate ca ar exista oameni cu mai putine lipsuri. Felicitari! Un exemplu bun de urmat! Dumnezeu iti va rasplati gestul inmiit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt multe persoane care fac asta.... Consider ca e firesc pana la urma. Nu sunt exemplu, ci doar una dintre multele persoane. Multumesc de vizita ta, Anca!:)

      Ștergere
  6. Si eu, ca si Ancuta, m-am tot mutat din casa-n casa si inca nu m-am potolit, luna viitoare ma mut din nou :)) La fiecare mutare m-am minunat cate lucruri nefolositoare sau lucruri pe care pur si simplu nu le iubeam am reusit sa strang intr-un interval relativ scurt de 3-4 ani. La fiecare mutare faceam o triere fara mila si in 3-4 ani, la urmatoarea mutare balastul parca era din nou la locul lui. Acum e ceva mai putin, caci am mai invatat si eu niste lectii in timp, dar tot este...si uite ca nu m-am gandit ca as putea arunca si eu cateva carti care nu fac bine nimanui. Mutumesc de idee. Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bucurie ca puteti schimba des casuta. Si eu simt nevoia de schimbari uneori, dar imi ramane doar mobila la indemana.:)

      Ștergere

Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!