joi, 31 iulie 2014

La inceput de post as vrea...

... sa UIT ce e vorba taioasa, privirea trufasa, judecarea dupa aparente, educatia fara iubire, egoismul in tot si-n toate, pofta de bunatati fel si fel, gandul rau, barfa gratuita, micile rautacisme, lipsa rugaciunii, timpul pierdut aiurea, cochetaria si slava desarta, cuvintele urate, lipsa blandetii in tot ce fac...

Vreau sa trimit in Univers doar gandul bun. Sa fiu doar bucurie, senin, calm, pace, zambet, regasire, ocrotire, blandete, noblete, rabdare, gingasie, feminitate, maternitate, IUBIRE!

Maica Domnului, in postul tau, da putere neputintei mele!


joi, 24 iulie 2014

E nevoie de iubire


"Plouă cu vorbe mărunte… Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg ei ceea ce li se întâmplă. Nu renunţi niciodată la ce nu ai avut sau la ce ai avut şi mai vrei, poate. Purtăm vii şi morţii în noi şi le dăm putere. Sunt persoane care te înţeleg dintr-o singură privire şi persoane care nici după mii de cuvinte nu ar fi în stare să o facă. Omul în complexitatea sa este compus din plus şi minus, din soare şi nori. Nu putem lua de la celălalt doar ceea ce ne face comozi. Iubirea implică TOT, altfel nu mai e iubire…

„Cobori” adesea în beciul interior al fiinţei pentru a scoate la lumină ceea ce eşti.  La cea mai mică adiere de vânt te clatini sau te dărâmi? Uneori mori de mai multe ori în aceeaşi clipă. Sunt momente în viață când nu există niciun cuvânt dulce pentru alinarea durerii. Pot doar să fiu lângă tine, să plângem împreună… Dumnezeu nu te caută după locul în care ești, ci după strigătul inimii. În altarul sufletului se rezolvă durerile. Hristos nu se îngrețoșează de noi niciodată. Hristos nu este contabilul vieții noastre, ci prieten pe Cale.

Este o nebunie să urăşti toţi trandafirii, pentru că te-ai înţepat într-unul. Să nu crezi în iubire, doar pentru că cineva nu te-a iubit. Să renunţi la visele tale, pentru că celălalt nu s-a împlinit. Câteodată mă doare, câteodată mă amuz foarte tare. Te vei trezi într-o dimineaţă şi vei vedea soarele pentru prima dată. Răbdarea înseamnă să știi că iarba nu crește mai repede dacă tragi de ea.

Poți găsi ceea ce cauți abia când renunți să mai cauți cu disperare și ai liniște cu tine. Iubirea adevărată te prinde deodată. Şi nu ştii de ce şi pentru ce. Te ia pe nepregătite. Iubirea pură apare atunci când nu te aştepţi. Dragostea nu se programează. Nu există garanţii în nimic. Orice se poate strica. Unele se mai repară, altele nu. Şi le schimbăm sau renunţăm definitiv la acel lucru. Gunoiul unora, comoara altuia. Nici să le laşi, nici să le ţii. Mai durează o zi şi vom vedea ce va mai fi.

Sunt greşeli care se plătesc în exterior şi greşeli care se consumă pe interior toată viaţa, în tăcere şi plâns lăuntric. Discret. Cerul pe timp de furtună vrea să ne repare. Suntem pentru ceilalți ceea ce acel „fiecare” este înăuntrul lui.  Construiesc cu iubire şi culeg orice bucăţică de inimioară îndoită sau ruptă de cei ce nu au învăţat să preţuiască sensul.

Chiar dacă pereții duri ai sufletelor celor care au construit fortărețe în jur sunt reci, e nevoie în continuare de iubire. Orice zid are crăpătura sa prin care poate crește iarbă sau se poate vedea înăuntru. Viaţa îşi face loc oriunde. Se naşte chiar şi din zidul de piatră. Într-o zi sau într-o seară umbra o să dispară. Şi ultima oară va deveni prima oară. Ceva cusut pe măsura sufletului tău te aşteaptă.
Există dublură la cheia inimii? Iubirea nu uită niciodată…

Bună dimineața sentiment drăgălaș!"

ieromonah Hrisostom Filipescu

miercuri, 23 iulie 2014

Cuvant mangaietor

Uite de aceea cred ca nimic nu e rau din ceea ce avem, si ca tehnologia moderna, care uneori pare a fi raul de pe pamant, ne aduce bucati de suflet frumoase, bune de pus la rana, de citit cand ti-e mai greu sau cand iti simti sufletul uscat, insetat dupa Cer, dupa bucati de cer din cei de langa tine, fie ei si oameni pe care nu i-ai cunoscut vreodata, dar ii cunosti prin cuvantul asternut pe pagina unui caiet virtual...

Asa am descoperit in dimineata aceasta scrierile unui monah care mi-au picurat speranta in suflet, care mi-au dat nadejde in Iubirea pe care pot sa o invat si eu, m-au umplut de frumos si de duiosie.


"Oamenii se schimbă, clipă de clipă.  Așteptările de la ceilalți sunt cele ce ne istovesc liniștea.

Bine ar fi să înţelegem că sunt oameni care nu vor să ofere. Nici gând, nici cuvânt, nici emoţie. Ești liber, doar că nu îți dai voie. Încă te mai gândești că e un șiret desfăcut și dorești să-l legi. Și rămâi în lanț, în bucla proprie. Dar sunt pantofi care nu au nevoie de șiret. Sau poate că e o perioadă când mergi desculț. Renunță la tot ce a fost și fii atent la ce va fi. Te ghemuiești pe covor în fața  sau la ușa celuilalt. Nu e târziu în tine. Iubirea adevărată nu poate fi controlată. Iubești și atât. Din greșeli se învață, nu din teorii. Insistăm când e negru sau gri până se face alb. Pe interior sau pe exterior. Ne privim și înțelegem ce avem nevoie fără cuvinte.

Te arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă. Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.

Dragostea crește din dragoste, nu din spatele întors. Uneori un „prea devreme” poate strica totul. La fel și un „prea târziu” poate hrăni un orgoliu. Ai răbdare să te coci. Iar când primești lecția nu te necăji. Vei înțelege mai târziu mesajul. Lasă să treacă. Învață și mergi mai departe. Viața este frumoasă dacă privești din unghiul potrivit. Nu există o rețetă a fericirii. Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa. Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit. Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru sufletul tău? Drumurile tale duc și spre Hristos? Dumnezeu pune în traistă, dar e nevoie să o ținem și noi deschisă.

Viața mea este întâlnirea dintre barca mea și oceanul vieții. Dezamăgirea și amărăciunea nu ne copleșesc. Eșecul doare, dar nu e un factor paralizant care să te facă să nu poți merge mai departe. Greșeala este un ocol temporar, nu o fundătură. Este profesor, nu gropar. Este întârziere, nu înfrângere. Lacrimile duc cu ele durerile departe de suferință. Unii plâng mai târziu, alții plâng mai devreme. Dar oricum ar fi, toți plângem. Toate visele au prețul lor. Cursul vieții, lung, tumultuos, colorat poartă cu el scrisoarea iubirii. Iubire de copil în inimă de bărbat sau de femeie. Până în ultima zi vei simți parfumul…

Bucuria omului e omul. Uneori oamenii te vor în lacrimi pentru ca, privind la ale tale, ale lor să pară mai ușoare. Dar mulți uită că zâmbetul de astăzi poartă în spate lacrima de ieri… Acolo unde au curs lacrimi, a izvorât viaţa.

Succes la examenele de la școala vieții! Viața fiecăruia este o rugăciune…

Toate momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare. Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă. Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare, altceva învie…

Ne naștem ca să nu mai murim. Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă! Radiază! Bucură-te! Zâmbește! Întreabă iubirea și îți va spune ce să faci. Trăiește liber în minte și în inimă alături de Doamne! Nu vei regreta. Sunetul a avut un timp când nu a fost, dar liniștea există dintotdeauna…"

ieromonah Hrisostom Filipescu
http://hrisostomfilipescu.wordpress.com/

duminică, 20 iulie 2014

Doamnei care se ruşinează pentru că e însărcinată a patra oară

Irina scria la inceput de iulie un articol pudrat cu umor, foarte real, " Ce sa nu spui unei mame cu mai multi copii". Ieri am gasit pe site-ul stiripentruviata.ro articolul urmator, care mi-a placut la fel de mult.

google

"Te-am întâlnit în lift când mă întorceam de la pediatru. Eram doar eu și Wren. Te-ai uitat la ea cu drag în cărucior. Când s-a oprit liftul, ai fost foarte amabilă şi ai ţinut ușile deschise ca să pot ieşi. Dar, fiind neîndemânatica, ţi-am trecut cu căruciorul peste picior. „Nu-i nimic”, mi-ai spus în timp ce îmi ceream mii de scuze. „Am şi eu trei copii”,” mi-ai mărturisit. Privirea mea s-a coborât pe burta ta cea mare. Am tăcut puţin, neştiind dacă puteam să te întreb dacă ești însărcinată. „Îl aştept pe al patrulea”, ai spus. „Felicitări!”, am zis. „Asta este minunat!”. Am văzut un semn de uşurare pe faţa ta. „Mulțumesc!”, mi-ai spus și sunt sigură că erai serioasă. „N-aveţi idee cât de mulți oameni mă compătimesc atunci când află că aştept al patrulea copil. Sau mă întreabă dacă am planificat acest lucru”. „Ce nepoliticos din partea lor”, i-am răspuns. „Toți copiii sunt o binecuvântare.”


Când ne-am despărțit, am simțit o durere imensă pentru ceea ce devenise societatea noastră. De când a avea o familie numeroasă înseamnă o tragedie? De ce cred oamenii că atunci când văd o mamă cu mulți copii au dreptul de a face comentarii nepoliticoase cu privire la planificarea familiei ei? Nenumăraţi necunoscuţi întâlniţi în magazine alimentare, văzându-mă cu cei trei copii ai mei, m-au întrebat fără jenă câți copii am de gând să mai am. Erau persoane pe care nu le întâlnisem niciodată. Să le răspund: Ce ziceţi, săptămâna viitoare îl aduc pe soțul meu aici şi toţi trei o să discutăm despre planificarea familiei noastre și o să găsim, cu acordul dumneavoastră, un număr potrivit de copii? Sau: pe care dintre ei să-i elimin dacă ziceţi  că am prea mulţi deja? Dar ca să fiu sinceră, singurul răspuns la această întrebare despre câți copii am de gând să am este: atât câţi vor fi.


Și de ce sunt oamenii atât de obsedați dacă o sarcină este „planificată”sau nu?  Copilul dintr-o sarcină „planificată” are o valoare mai mare decât copilul care provine dintr-o  sarcină „neplanificată”? În ceea ce privește răspunsul la această altă întrebare fără ruşine, răspunsul meu este că da, Dumnezeu a hotărât ca acest copil să se nască cu mult timp înainte și voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru această viață care mi-a fost încredințată mie.


Se pare că există o regulă nescrisă conform căreia poţi avea doar doi copii: o fată și un băiat, cu aproximativ 2-5 ani diferenţă de vârsta între ei. Dacă nu reuşeşti să ai un copil din fiecare sex, ai dreptul la o excepţie şi poţi avea pe al treilea. Cu toate acestea, rişti să fii luat peste picior de către ceilalţi dacă într-adevăr greşeşti şi de data aceasta şi la sfârşit ai (Doamne ferește!), trei copii de același sex. Nu am înțeles niciodată această abordare îngustă a modului de a avea un copil. Dacă căutaţi diversitate, o să găsiţi cu carul şi când aveţi copii de același sex, credeţi-mă. În plus, nu-mi place să subliniez ceea ce este evident, dar, indiferent de ceea ce aveți de gând să aveţi, e totul o chestiune de noroc. Oricât de mult ne-am dori, nu putem controla totul. Mai ales atunci când vine vorba de planificarea unui copil. Sunt de acord cu asta mai ales pentru că eu sunt religioasă, dar am părerea mea în ceea ce priveşte acest argument.


Am trei fete care au fiecare aproximativ un an diferenţa între ele. Acest lucru, nu se ştie de ce ,îi face pe oamenii să se simtă jenaţi. Încearcă în mod constant să raționalizeze decizia mea necumpătată de a avea aşa de mulţi copii atât de apropiaţi de vârstă, cu faptul că: 1) am încercat fără succes să avem un băiat sau 2) vrem să terminăm mai repede cu copiii .Ca să  fiu sinceră, eu nici măcar nu știu ce înseamnă a doua variantă. Vrem să avem copii, nu să avem o  obturaţie pe canal. Nici nu mai încerc să le mai explic oamenilor că noi suntem bucuroşi să avem copii. Pentru ei, pur şi simplu nu contează. Cine ar avea trei copii unul după altul FIINDCĂ A VRUT? Pentru că, vreau să spun, nu este greu? Și așa-i că nu se merită? Poate că dacă le-aş spune că sunt o răzvrătită, care înoată împotriva curentului apei, m-ar înţelege mai bine. A fi răzvrătit este întotdeauna la modă, nu?


Benjamin Franklin a fost unul din cei 17 copii. Beethoven a fost unul din cei șapte și JFK a fost unul din nouă! Fiecare copil are un potențial de a face ceva important în viaţă. Aşa că, te rog, oferă mamei acestor copii sprijinul și încurajarea de care are nevoie indiferent dacă acesta este primul sau al nouălea ei copil. Deoarece ultimul tău copil merită aceleaşi emoţii ca şi primul.

Și doamnei din lift, de o mie de ori felicitări. Ești cu adevărat binecuvântată."


Traducere: Dacia Velicu

sâmbătă, 19 iulie 2014

O lectie

Ma uit la Filip minute in sir, ma bucur de zambetele lui, de gangurelile dulci, de privirea care ma cauta prin preajma...si fara sa vreau imi revine deseori in minte ziua nasterii lui, ziua in care poate el ar fi vrut sa mai stea in burtica. Din mai multe motive si la recomandarea medicului am acceptat declasarea artificiala a nasterii, corpul era pregatit pt asta, colul era deschis deja... Travaliul nu a fost exagerat de lung sau de greu, nasterea nici atat, insa bebe mic a suferit cam o zi jumatate dupa aceea...

Stiu ca nu mi s-a spus mare lucru, ci doar atat: e la incubator, la oxigen si caldurica, pentru ca geme...Stiam ca geamatul la nou nascut nu e semn bun, dar imi puneam nadejdea in Dumnezeu si Sfintii Sai ca va avea grija de el. La 4 oe de la nastere, cand m-au dus in salon, mi s-a spus trebuie sa stau in pat, insa eu am mers la el in salon sa il vad. Langa patutul lui, pe un geam, era iconita Sfantului Nectarie, sfantul meu drag. Nu era o intamplare, stiu asta. Intr-adevar gemea...destul de tare. Ma uitam la el si atunci am simtit ce inseamna NEPUTINTA. Nu stiam ce sa ii fac sa ii alin suferinta, pentru ca era clar, nu ii era bine. Am constientizat ca eram oarecum vinovata de suferinta lui, ca poate nu a fost momentul lui sa vina pe lume.




Intrebam mereu ce are oare, poate fi semn de suferinta neurologica sau pulmonara? Asistentele dadeau din umeri, nu imi spuneau nimic, ci doar ca trebuie sa asteptam, sa vedem. Dar asteptarea pentru o mama care isi vede puiul asa, insemna vesnicia! Atunci am inteles ca imi raman armele mele: rugaciunea catre Maica Domnului, care stie ce inseamna sa ai inima stransa pentru copilul tau, si catre Sf.Nectarie, care era langa el, in iconita mica din geam, dragostea din caldura imbratisarii mele si alaptarea.

Am cerut permisiunea sa il iau in brate, pentru ca mi spusese sa nu il manevrez ca il obosesc. Insa, nu voiam decat sa il tin strans langa mine. L-am luat cu grija si pe loc, geamatul a incetat. L-am pus la san si vreme de 15 minute am stat asa. Parca timpul incremenise. Insa, atunci am stiut ca va fi bine! Stiam ca langa mamica lui si cu grija lui Dumnezeu Filip va fi bine si nu va avea de suferit. Nu voiam sa ma dezlipesc de el, insa trebuia sa stea la caldura mai mare si la oxigen. Cum l-am asezat la loc, geamatul a reaparut...

Stiam, insa, ca voi veni iar la el, cat de repede, si il voi tine iar in brate, si ii va fi bine. In salonul meu nu puteam decat sa ma rog si sa ma gandesc ca acum multi ani citisem despre o mamica, careia ii murise fiul la nastere, si l-a tinut 2 ore in brate, dupa care ii revenise pulsul micutului. Eram convinsa ca langa mine se va simti in siguranta si se va adapta mai usor la viata din afara uterului. Mergeam din 10 in 10 minute la usa salonului sa aud daca mai geme, si ma intorceam fie cu lacrimi pe obraz, fie cu nadejdea inflorind in suflet. Ma bucur ca medicul pediatru de garda, imi permisese sa il alaptez de cate ori vreau, desi asistenta insista sa dorm, ca ii da ea lapte praf....

A doua zi mi l-au dat  in salon, si de atunci a dormit doar langa mine in pat si a fost bine. Geamatul nu a reaparut. Sper ca a fost doar adaptarea mai grea la viata reala si ca nu vor fi niciodata probleme cu micul meu ingeras.

Pentru mine a fost o lectie. Nasterea este ceva natural si trebuie lasata sa decurga la fel. Si am mai invatat ca legatura mama-copil este o minune, care face minuni.

Filip, la 3 saptamani

Acum cateva zile am citit articolul asta si asa mi-am amintit tot ce am scris mai sus.

5 lucruri care ne plac sambata

...de fapt din intreaga saptamana pana acum:


Ploaie de vara, furtunoasa, bogata in stropi mari si reci, care nu a produs pagube la noi in zona

Rabdare, Rabdare, Rabdare

Puzzle cu 150 bucatele de caini si pisici, terminat dupa vreo patru ore, cu zeci de intreruperi ale celor mici. A fost munca de echipa, formata din mami si tati.

Cartea terminata saptamana asta, dar trebuie sa o reiau mai pe indelete, cred ca mai mult noaptea, dupa ce adoarme trupa de pitici

Am gasit caise dulci si parfumate in piata, si parte din ele au ajuns gem dulce pentru zilele reci

Reteta din cartea noua a lui Matei, cu cele 365 de povesti.:)

joi, 17 iulie 2014

Carti pentru copii

Zilele astea citeam la Anca un articol despre doua carti minunate cumparate pentru fetita ei, iar la comentarii am gasit numai recomandari de carti cu adevarat deosebite pentru copii, pe care am in vedere sa le iau cat de curand. Eu sunt clienta fidela a librariilor online, asa ca mereu strecor, pe langa cartile mele, si cateva pentru micii mei. Cred ca daca ar fi dupa mine as lua multe de tot dar bugetul e buget, si nu e nelimitat din pacate.

Printre cartile cele mai iubite de Matei, care are aproape 4 ani, sunt cele de mai jos. Teodora e incantata mai mult de poze inca, dar vine si vremea cand va avea rabdare sa asculte si lectura. Ea invata insa usor versuri si am observat ca le plac foarte mult povestile in versuri.

colectia ANDREEA de la ed.Crisan

cu o grafica si o calitate a paginii de exceptie

Povesti instelate, ed.Girasol- ideale de la varsta de 1 an. Matei nici acum nu le-a uitat :)

eu sunt indragostita de imaginile si culorile din carticelele astea

Povestioarele de Craciun ale lui Wolf, care sunt citite in orice anotimp, in fiecare zi/seara

Colectia PIXI, multe dintre carticele fiind rupte de atata rasfoit (Teo e fan Pixi)

sunt micute si usor de urmarit firul povestii pentru ca pozele vorbesc de la sine

carticele lui Leon Magdan, cu invataturi morale tare frumoase si pe intelesul copiilor, mai ales de la 4 ani in sus



Din cetatea lui Eu imparat in cetatea lui TU imparat - potrivit de la 5-6 ani as spune. 

Pesonajele poarta numele unor virturi sau a unor trasaturi de caracter negative: Maniosul, Smerenia, Seninatate, Marinimosul...

lui Matei mai mult i-o repovestesc pe scurt si el urmareste imaginile

Mandria- regina cetatii lui Eu

Alte 365 povesti, de la ed.Litera- cumparata chiar zi. E tare tare frumoasa si contine cate o poveste pt fiecare zi a anului, dar copilul nu cred ca se va multumi cu una singura :)

Cartea are 192 pagini, nu lucioase, dar groase si rezistente la manevrat fara prea mare grija uneori din partea celor mici.

imaginile sunt delicioase

RIDICHEA URISA, ed.Eduard, declarata cea mai citita carte de mami si tati in ultima luna, si invatata toata pe de rost de Matei, si chiar de Teo

calitatea paginilor si a imaginilor foarte buna

colectia cartilor de colorat de la Ed.Unicart, care contin si povestile pe scurt

mie mi s-au parut cele mai frumoase carti de povesti-de colorat din toate cate am gasit pana acum. La Libris.ro sunt 2.5 lei bucata.:)

sâmbătă, 12 iulie 2014

5 lucruri care ne plac sambata



cafea la aer curat de curte

roz

mazare proaspata, tare gustoasa :)

begonii frumos colorate

Ideea celor 5 lucruri apartine Anei.

duminică, 6 iulie 2014

Candela mereu aprinsa

 De cand am copii si stau mai mult acasa obisnuiesc sa aprind zilnic candela. Inainte o aprindeam doar duminica sau in unele sarbatori in week-end-uri, fiind la serviciu in rest. Aprinderea candelei imi da o stare de liniste si de bine si imi aminteste sa mai plec genunchii la rugaciune, pentru ca o cam neglijez deseori.

Candela o am la icoana Sf.Treimi, la loc ferit de cei mici. O aprind mereu cu gand de rugaciune, dimineata inainte de a incepe treburile zilei, si folosesc doar ulei curat. Auzisem persoane ca folosesc uleiul ramas in urma gatitului.. Mi se pare gresit, pentru ca lui Dumnezeu trebuie sa ii aducem jertfa curata, de orice fel ar fi ea. La fel cum si uleiul folosit trebuie sa fie unul de calitate.



Am gasit in ziarul Lumina explicatii pentru semnificatia luminii din candela:

Sfânta Scriptură ne învaţă că lumina este un semn al prezenţei lui Dumnezeu. Lumina candelei este un omagiu, un semn de cinstire adus sfântului zugrăvit în icoană, este şi o jertfă adusă lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului. 

În pilda celor zece fecioare, Hristos vorbeşte de cele cinci fecioare înţelepte, care au ieşit înaintea Mirelui cu candelele înfrumuseţate cu untdelemn. Aceste candele reprezintă sufletele creştine care au strâns untdelemnul sfinţeniei, al nădejdii, credinţei şi dragostei. Când aprindem o candelă în casă, ne arătăm credinţa în Dumnezeu, Lumina noastră veşnică, nădejdea că Dumnezeu ne scoate din întunericul propriilor păcate, dar şi dragostea de lumină, dorinţa de a fi permanent fii ai luminii.
În fiecare casă trebuie să existe cel puţin o candelă, cu ulei şi fitil. Nu este potrivit să se folosească beculeţe, sau leduri, pentru că adevărata candelă, ca şi lumânarea, trebuie să folosească spre ardere ulei curat sau ceară curată. Beculeţul este de frumuseţe. Candela nu este pentru frumuseţe, ci pentru lucrare. Candela este lumina de veghere, de priveghere, pe care ar trebui să o ţinem tot timpul aprinsă în casă. Arderea continuă a candelei este răspunsul creştinului la îndemnul Mântuitorului: "Privegheaţi că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului" (Mt. 25, 13).

Creştinul aprinde lumânarea sau candela ori de câte ori, în vreun fel anume, merge să se întâlnească cu Dumnezeu. Candela aprinsă este semn al nădejdii pe care noi ne-o punem în Dumnezeu, ca El să fie ocrotitorul nostru şi al casei noastre. Cine nu poate păstra candela mereu aprinsă, este bine să o aprindă seara, sau ori de câte ori se roagă. De asemenea, aprindem candela în zilele de sărbătoare, începând de seara din ajunul sărbătorii respective. Bătrânii, mai ales, ţin candela aprinsă, pentru ca nu cumva să le vină ceasul sfârşitului pe neaşteptate şi să moară fără lumină, să meargă la Hristos fără lumină. Lumina este semn al alegerii noastre pentru Dumnezeu şi pentru Împărăţia luminii. Alegem lumina pentru că lumina este semnul că vrem să ajungem la Dumnezeu.

Se mai obişnuieşte să se pună o candelă în bucătărie, acolo unde gospodina îşi petrece foarte mult timp şi chiar familia întreagă. Această însoţire a luminii candelei în jurul nostru este foarte frumoasă şi ne păstrează sau ne duce gândul la Dumnezeu, aducându-ne aminte de rugăciune.

sâmbătă, 5 iulie 2014

5 lucruri care ne plac sambata

Deja ne-am obisnuit cu propunerea Anei de a spune in fiecare sambata 5 lucruri care ne plac. Asadar, pentru azi, imi plac:

ness cu lapte

dulceata de capsuni din gradina mamei

crini de gradina

concentrarea Teodorei

cuburi colorate pentru puzzle