Frumusetea

De duhul unei forte grandioase sunt patrunse masivele montane învaluite de nori întunecati si valurile oceanului bântuite de furtuna, care napadesc asupra stâncilor de pe tarm. Duhul vesniciei si al nemarginirii se revarsa în sufletele noastre de la miliardele de stele ale cerului noptii. Câta bucurie si pace ne aduc culorile blânde ale rasaritului si câmpiile si lacurile învaluite de lumina lunii! Natura vadeste valoarea suprema a frumusetii morale si repulsia fata de urâtenie în ochii blânzi si curati ai oamenilor buni, în înfatisarea respingatoare a raufacatorilor si a infamilor. Si daca aceasta este într-atât de evident, atunci în aceste forme ale frumusetii si ale urâteniei morale noi percepem în mod real iradierea duhului frumusetii si a duhului rautatii, care influenteaza inimile noastre; asadar nu suntem oare îndreptatiti sa afirmam ca la baza acelor profunde perceptii duhovnicesti pe care le primim de la frumusetea sau urâtenia formelor lumii anorganice stau influente, proprii întregii naturi, care actioneaza asupra noastra, în chip asemanator energiei duhovnicesti?

Nu este important ca materia amorfa nu produce nicidecum asupra noastra impresia ordinii duhovnicesti, ci este important ca Duhul e asociat cu forma. Noi vorbim despre faptul ca Duhul orienteaza dezvoltarea corpurilor omenesti în forme corespunzatoare. Acum vom spune ca prin contributia creatoare a Duhului se creeaza si formele lumii anorganice, toate formele creatiei. În acea actiune profund duhovniceasca, chiar interactiune morala, pe care o produce asupra noastra frumusetea naturii patrunse de energie duhovniceasca, trebuie sa vedem telul si însemnatatea frumusetii. Daca creatia ar fi fost ceea ce îsi închipuie materialistii, atunci în ea nu ar fi existat frumusetea formelor create de catre Duhul.

Sfantul Luca al Crimeei, Puterea inimii, traducere de Evdochia Savga, Ed. Sophia, Bucuresti, 2010, p. 70-71. 

Sursa: http://www.fabrica-de-ganduri-bune.ro/autor/sfantul-luca-al-crimeei.