De
duhul unei forte grandioase sunt patrunse masivele montane învaluite de
nori întunecati si valurile oceanului bântuite de furtuna, care
napadesc asupra stâncilor de pe tarm. Duhul vesniciei si al nemarginirii
se revarsa în sufletele noastre de la miliardele de stele ale cerului
noptii. Câta bucurie si pace ne aduc culorile blânde ale rasaritului si
câmpiile si lacurile învaluite de lumina lunii! Natura vadeste valoarea
suprema a frumusetii morale si repulsia fata de urâtenie în ochii blânzi
si curati ai oamenilor buni, în înfatisarea respingatoare a
raufacatorilor si a infamilor. Si daca aceasta este într-atât de
evident, atunci în aceste forme ale frumusetii si ale urâteniei morale
noi percepem în mod real iradierea duhului frumusetii si a duhului
rautatii, care influenteaza inimile noastre; asadar nu suntem
oare îndreptatiti sa afirmam ca la baza acelor profunde perceptii
duhovnicesti pe care le primim de la frumusetea sau urâtenia formelor
lumii anorganice stau influente, proprii întregii naturi, care
actioneaza asupra noastra, în chip asemanator energiei duhovnicesti?
Nu
este important ca materia amorfa nu produce nicidecum asupra noastra
impresia ordinii duhovnicesti, ci este important ca Duhul e asociat cu
forma. Noi vorbim despre faptul ca Duhul orienteaza dezvoltarea
corpurilor omenesti în forme corespunzatoare. Acum vom spune ca prin
contributia creatoare a Duhului se creeaza si formele lumii anorganice,
toate formele creatiei. În acea actiune profund duhovniceasca, chiar
interactiune morala, pe care o produce asupra noastra frumusetea naturii
patrunse de energie duhovniceasca, trebuie sa vedem telul si
însemnatatea frumusetii. Daca creatia ar fi fost ceea ce îsi închipuie
materialistii, atunci în ea nu ar
fi
existat frumusetea formelor create de catre Duhul.
Sfantul Luca al Crimeei,
Puterea inimii,
traducere de Evdochia Savga,
Ed. Sophia,
Bucuresti, 2010, p. 70-71.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Multumesc pentru vizită! O zi cu soare!