marți, 31 decembrie 2013

Cum îmi place să încep Noul An...


 ....cu  rugăciune de mulţumire, pentru ce a fost, şi de cerere, pentru ce va fi:


1. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot ajutorul şi sporul ce mi-ai dat anul acesta în lucrarea mea, îţi mulţumesc că nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, îţi mulţumesc că m-ai ferit de atâtea necazuri şi rele ce puteau să vină asupra mea sau asupra familiei mele pentru păcatele mele.

2. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate darurile şi virtuţile pe care mi le-ai dat mie şi celor din casa mea, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru apă, ploaie, zăpadă, vânt, căldură şi pentru toate bunătăţile pe care le primim în dar de la Tine.

3. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru toate bucuriile sufleteşti şi trupeşti nevinovate, pentru frumuseţea cerului şi a pământului, pentru prietenii şi fraţii de credinţă pe care mi i-ai dat, pentru părinţii duhovniceşti prin care mi-ai făcut cunoscută credinţa ortodoxă, pentru că m-am născut român şi ortodox.

4. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai creat şi pentru toată Jertfa Ta, pentru toate Patimile ce le-ai suferit din dragoste pentru mântuirea mea şi a tuturor oamenilor ce vor crede şi nădăjdui în Tine.

5. Doamne, iartă-mi toate păcatele şi greşelile făcute cu mintea, sau cu gândul, sau cu vorba, sau cu lucrul, pe care le-am făcut astăzi şi în toată viaţa mea până în clipa de acum, faţă de Tine, faţă de aproapele şi faţă de mine însumi, căci ca un om neputincios am greşit, şi nu ca un vrăjmaş al Tău.

6. Doamne, nu mă lepăda de la faţa Ta, ci primeşte-mă în pocăinţă, dăruieşte-mi vreme de pocăinţă şi ajută-mă să fac fapte vrednice de pocăinţă.

7. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea, izbăveşte-mă de chinurile cele veşnice şi nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc, ci pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău, întru împărăţia Ta, scrie-mă pe mine, robul Tău, în Cartea Vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun.

8. Doamne, primeşte-mi şi puţina mea osteneală pe care am făcut-o în decursul anilor pentru slava numelui Tău Cel Sfânt, pentru lauda Sfinţilor Tăi întru care Te odihneşti, pentru folosul aproapelui şi pentru folosul meu şi al familiei mele.

9. Mai măreşte-mi, Doamne, credinţa, nădejdea şi dragostea şi-mi dăruieşte bunătate, blândeţe, pricepere, îndelungă-răbdare în necazuri, în ispite şi în boală, stăpânire de sine, bunăvoinţă, bucurii duhovniceşti şi bucurii trupeşti nevinovate, înţelepciune, înfrânare atotcuprinzătoare de la toate poftele cele vinovate şi de la toate păcatele, curăţenie sufletească şi trupească, pace sufletească şi trupească, sănătate sufletească şi trupească, nevinovăţie, amabilitate, gânduri bune, îngăduinţă faţă de cei ce mă provoacă, discernământ, adevărata şi sfânta smerenie, bărbăţie, statornicie în cele bune şi la capătul vieţii, binele Tău cel veşnic.

10. Ajută-mă, Doamne, să fiu darnic, iertător, înţelegător, milostiv, prevăzător, ascultător de sfatul cel bun, harnic, drept, cinstit, cumpătat, cuviincios în vorbe şi în purtare; ajută-mă să-mi păzesc gândurile, să pot face binele, să nu rostesc cuvinte urâte, să fac numai ceea ce-mi este de folos pentru suflet şi trup.

11. Doamne, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, ci dăruieşte-mi viaţă, putere de muncă şi sănătate pentru a lucra şi a înmulţi talanţii ce mi i-ai încredinţat, pentru a asigura cele materiale şi sufleteşti necesare familiei mele, pentru a-mi face datoria de creştin – de tată (mamă), de soţ (soţie), de fiu (fiică), de bunic (bunică), de frate (soră), de naş (naşă), de fin (fină), de coleg (colegă), pentru a ajuta pe cei suferinzi şi săraci, pentru a mă achita de toate obligaţiile pe care le am faţă de Tine, faţă de aproapele, faţă de societate, faţă de familia mea şi faţă de mine însumi.

12. Dă-mi, Doamne, înţelepciune pentru a deosebi lumina de întuneric şi pentru a împărtăşi şi altora adevărata lumină.

13. Dă-mi, Doamne, prieteni adevăraţi, sinceri şi credincioşi, şi fereşte-mă de oameni linguşitori şi profitori.

14. Doamne, în tot timpul şi în tot locul povăţuieşte-mă şi mă sprijineşte în toate cele de folos, dăruieşte-mi să primesc cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce clipa ce urmează şi în toate întâmplările neaşteptate, nu mă lăsa să uit că totul vine de la Tine; învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţă căci peste toate este Sfântă Voia Ta.

15. Doamne, fereşte-mă de apostazie, de rătăcire şi de toată erezia; izbăveşte-mă de nesimţirea cea sufletească şi trupească, de toată neştiinţa şi uitarea; călăuzeşte-mi voia, ajută-mă să înţeleg şi să fac voia Ta, învaţă-mă cum să mă rog, ajută-mă să iert, să rabd, să iubesc, să cred şi să nădăjduiesc în Tine.

16. Doamne, învaţă-mă ce să vorbesc, cum să vorbesc, cât să vorbesc, când să vorbesc şi când să tac, cum să mă comport în familie şi societate, cum să mă îmbrac, spre a fi pildă de adevărat creştin înaintea oamenilor, spre lauda numelui Tău Celui Sfânt şi a credinţei noastre ortodoxe, spre a nu fi sminteală, sau pricină de poticneală, ori de păcătuire pentru alţii.

17. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de patimile trupeşti şi sufleteşti, şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Dă-le gânduri bune vrăjmaşilor mei şi toate cele ce le sunt de folos, ca să nu mă invidieze, să nu mă vrăjmăşească, să nu păcătuiască din pricina mea, să nu se piardă din cauza mea.

18. Doamne, dăruieşte-mi dorul după viaţa cea veşnică şi fericită, ajută-mă să dobândesc Harul Duhului Sfânt spre viaţa de veci, ajută-mă să urăsc păcatul şi să nu mai fac voia lumii păcătoase, a trupului neînfrânat şi a vrăjmaşului diavol.

19. Doamne, ajută-mă să pun în fiecare zi început bun de pocăinţă, dă-mi lacrimi pentru păcatele mele şi aducere aminte de moarte şi de Judecată, dăruieşte-mi umilinţă şi cuget ca să-mi mărturisesc toate păcatele mele şi hotărâre de a nu le mai face.

20. Doamne, înalţă-mi sufletul spre Tine, pe scara înţelepciunii de sus, care începe cu frica de Dumnezeu şi se desăvârşeşte în focul dragostei dumnezeieşti.

21. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu, cu toata inima mea, cu toată puterea mea, iar pe aproapele ca pe mine însumi.

22. Doamne, întoarce cu pace de pe căile deşarte ale lumii acestea şi pe copilaşii mei, pe părinţii mei, pe fraţii mei şi pe toţi cei pentru care mă rog. Luminează-le mintea, întăreşte-le voinţa, măreşte-le dragostea, credinţa şi nădejdea şi călăuzeşte-le paşii spre Sfântă Biserica Ta, spre dreapta credinţă ortodoxă, şi fă ca, împreună cu dânşii, să Te slăvim pe Tine, Creatorul şi Proniatorul nostru, şi să nu se bucure vrăjmaşul de noi.

23. Doamne, ajută-mă în activitatea mea gospodărească şi de la serviciu (şcoală). Ajută-mă să convieţuiesc în pace, în armonie cu familia mea, cu fraţii de credinţă, cu mai-marii mei şi colegii de serviciu, cu vecinii mei şi cu toţi oamenii.

24. Sfinţeşte-mi, Doamne, toate simţurile mele sufleteşti şi trupeşti: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul şi fă din ele ferestre sfinte prin care să Te văd pe Tine, să Te ascult pe Tine, să Te simt pe Tine şi mireasma cerului şi să doresc a gusta înflăcărat din Sfântul Tău Trup şi Sânge, spre sfinţirea sufletului şi trupului meu, spre viaţa de veci cea fericită.

Aşa Doamne Iisuse Hristoase, primeşte-mi nevrednica mea rugăciune şi nu mă lepăda de la faţa Ta. Amin! sursa: http://www.crestinortodox.ro
   



       

duminică, 29 decembrie 2013

Ce îmi doresc pentru 2014

  • să vină bebe mic sănătos pe lume;
  • să devin mult mai răbdătoare cu tot ce e în jur;
  • să învăţ mai multe de la copiii mei, care nu spun multe, dar oferă mai multe lecţii de înţelepciune decât le ofer eu;
  • să nu mai ţip la ei când nu ascultă pe ton liniştit;
  • să fiu atentă la a fi recunoscătoare pentru fiecare clipă ce îmi e dăruită să o trăiesc, cu tot ce ne aduce ea...
  • să mă rog mai mult, dar nu după "Tipic, tipic, şi la inimă nimic (Pr.Arsenie Papacioc). Să încerc să aplic: "Nu este de ajuns să posedăm arta rugăciunii; trebuie să devenim rugăciune, rugăciune întrupată. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugăciune, căci fiecare act, fiecare gest, chiar şi un surâs, trebuie să devină un imn de adorare, o ofrandă, o rugăciune. Trebuie să oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem." ( Paul Evdokimov) - mulţumesc Anca pentru citatul amintit.
  • să fac toate cu inimă bună;
  • să CULTIV gândul bun mereu, mereu şi mereu.
  • să citesc cel puţin la fel de mult ca în 2013;
  • să fiu mai îngăduitoare şi să am mai puţine aşteptări de orice fel, astfel scad şi pricinile de nemulţumire;
  • să spun mai des TE IUBESC, MULŢUMESC şi mai ales, IARTĂ-MĂ.

luni, 23 decembrie 2013

Să nu uităm

În ultima Pastorală de Crăciun din 2010, ÎPS Bartolomeu remarca faptul că sunt tot mai mulți creștini care sărbătoresc “un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici”.

Sărbători cu pace!

joi, 19 decembrie 2013

Sărutul florilor

"Cine da culorile cele mai delicate si care se potrivesc cel mai bine, cine da forma perfecta si chip ales celor fara de chip, materiei amorfe a pamântului, cine da florilor forme fara seaman? Atoatefacatorule, da-ne noua sa putem saruta în florile pamântului întelepciunea, bunatatea si atotputernicia Ta!"

Sf. Ioan de  Kronstadt

luni, 16 decembrie 2013

De ce postim pentru Crăciun?

"Craciunul este o sarbatoare a bucuriei si veseliei. Daca Nasterea Domnului e o sarbatoare a bucuriei, de ce s-a randuit ca ea sa fie precedata de post? Si nu e vorba de un post marunt, de cateva zile, ci de unul care dureaza nu mai putin de sase saptamani, si intr-o perioada in care nu sunt la indemana nici verdeturi si nici fructe proaspete. 

 sursa

Daca ne gandim bine, postul Sfintelor Pasti isi are un rost bine lamurit: Invierea Domnului a fost precedata de patimile, rastignirea si moartea Sa, evenimente care cer o participare de doliu. La capatul postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sta suferinta martirica a celor doi, ceea ce indreptateste o partasie pe masura. Cat despre postul Sfintei Marii, el pregateste sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, a carei slujba cuprinde si un Prohod. Cum se justifica insa postul Craciunului?

Oricine va admite ca o sarbatoare presupune si un strai sarbatoresc: costumul de Duminica e un costum de Duminica, haina de nunta e o haina de nunta, tinuta de receptie e o tinuta de receptie, si asa mai departe. In cele mai multe cazuri, dobandirea straiului sarbatoresc este rezultatul unor renuntari - si chiar sacrificii -, impletite insa cu bucuria anticipata de a avea ceea ce-ti doresti si cu care vei fi in stare sa cinstesti momentul festiv la care esti chemat sa iei parte (fiindca, sa ne intelegem, orice sarbatoare e un fenomen social; ea nu este niciodata a unuia singur). In partile - din ce in ce mai putine - unde inca se mai pastreaza traditia portului popular, tinerele fete se aduna in postul Craciunului la o vecina sau alta, in grupe mici, si cu mainile lor isi cos sau impletesc straiele cele noi, in seri lungi, ca niste sezatori ale harniciei si cantecului. Asa se petrecea si in vremea copilariei mele. Straiele vechi par din ce in ce mai ponosite, vrednice de aruncat, locul lor luandu-l cele noi, cu toate implinirile si fagaduintele lor.

Mantuitorul Hristos ne spune intr’o parabola ca un imparat a invitat oaspeti la nunta fiului sau. Cum insa acestia n’au vrut sa vina, el i-a adunat pe toti nevoiasii de pe drumuri si i-a silit sa intre la ospat. Vazand insa ca unul din ei nu purta haina de nuntas, l-a dat afara si l-a pedepsit. La suprafata, intamplarea pare de domeniul absurdului: de vreme ce omul se pomenise luat pe sus, pe nepregatite, si adus cu sila, cum de i se pretindea strai de sarbatoare?... In realitate, imparatul i se uitase in suflet si constatase ca, desi i se facuse o mare si neasteptata cinste, insul se multumea sa manance si sa bea, fara ca inima lui sa participe la bucuria casei.

Aceasta inseamna, dragii mei, ca pe langa straiul sarbatoresc de care v’am vorbit, vazut, materialnic, facut pentru trup, exista si un strai al sufletului, menit sa-i asigure omului participarea la sarbatoarea launtrica. Din pacate, exista inca destui crestini care cred ca sarbatorile de iarna se reduc la un pom impodobit, la sarmale, caltabosi, carnati si bautura, uitand ca inaintea ospatului de acasa li se imbie ospatul euharistic, al sfintei cuminecari, care e incomparabil mai important decat belsugul de bucate. Ei bine, pentru acest ospat duhovnicesc se cere strai duhovnicesc, iar straiul acesta, cu toate podoabele virtutilor lui, nu poate fi pregatit decat prin post, adica prin renuntarile si jertfele acestuia.

Postul nu este un scop in sine, ci mijlocul prin care sufletul leapada de pe el zdrentele pacatelor si se primeneste, incetul cu incetul, prin pocainta, marturisire si fapta buna. Postul cuprinde in el nu numai renuntare, dar si o bucurie a renuntarii, ca o pregustare a bucuriei finale."

IPS Bartolomeu Anania

duminică, 15 decembrie 2013

Brăduţul de Crăciun

Ieri seară am adus podoabele de la părinţi şi am făcut bradul, pt că aveam nevoie de mai mult spaţiu în balcon. Îmi doresc tare mult să ţină brăduţul cât mai mult...În anii trecuţi îl făceam în Ajun, anul acesta aşa a fost să fie, să îl găsim mai devreme.

Picii sunt ca albinuţele ce roiesc în jurul stupului, aşa şi ei în jurul bradului. Sunt nostimi în uimirea şi emoţia lor.:)





miercuri, 11 decembrie 2013

Ce am pus noi în cutia de pantofi

Aproape pe ultima sută de metri am reuşit să adun toate lucruşoarele ce le-am dorit a le pune în cutia de pantofi, pentru o fetiţă de 10 ani. Aseară mă sună o prietenă, întrebându-mă dacă nu doresc să particip la Shoebox. Păi era cam gata pachetul şi chiar voiam să îl duc la poştă, când ea îmi spune că la ea la job, lucrează la un stand cu cămăşi la Mall, se strâng pachete şi vine cineva miercuri să le ia. Gând la gând cu bucurie!

Poze nu am mai apucat să fac, dar în cutie am pus aşa:
  • un ursuleţ de pluş;
  • o căciulă groasă, un set fular şi mănuşi, o pereche şosete;
  • câteva dulciuri;
  • o carte (Edmondo de Amicis- Cuore inimă de copil);
  • o cărticică de rugăciuni pentru copii;
  • 2 iconiţe cu Maica Domnului şi o cruciuliţă;
  • câteva semne de carte;
  • revista "Biserica din sufletul copilului";
  • caiete, carioci, pix;
  • un balsam pentru buze (pt zilele geroase ce vin);
  • un săpun, o pastă de dinţi şi periuţă;
  • o cană veselă;
  • un pachet de cărţi de joc (poate mai are frăţiori cu care să se joace).
Sper să bucure inima unei fetiţe în prag de Sărbători!


marți, 10 decembrie 2013

Bucurii

Ieri am ieşit o fugă cu treburi prin oraş. A fost destul de călduţ afară, spre deosebire de azi, când e ger, dar ninge tare frumos...:)

Aşa că, am mers la poştă să ridic pachetul de la Eurolibris, cu cartea lui Tony Wolf, Povestiri de Crăciun. E minunată. Matei a stat cu ea în braţe de pe la 6 seara şi până a adormit, pe la 10....Şi i-am tot citit din cărticelele mici minunate. Chiar e o carte ce merită să se afle într-o casă cu copii, în perioada sărbătorilor de iarnă.


"De la 1 decembrie si pana in noaptea sosirii lui Mos Craciun, cele 24 de carticele deapana cate o povestire pe zi, o povestire de citit celor mici.
Cu snururile lor aurii, carticelele sunt bune si de aninat in brad, printre globuri, bomboane si beteala, facandu-l sa arate minunat la venirea Mosului!"







Şi tot după treburi prin oraş am văzut că s-a deschis Târgul brazilor de Crăciun la Carrefour. Am mers să vedem ce şi cum.....Şi ne-am îndrăgostit de unul, din Danemarca, că româneşti nu erau, tare frumos şi bogat în coroană, aşa că a mers cu noi acasă. Deocamdată stă la rece în balcon, dar sâmbătă aducem podoabele de la părinţi din depozit şi duminică vom avea brăduţul împodobit. Teodora sper să fie cuminţică şi, în curiozitatea ei, să nu-l distrugă.


Abia aştept seara de Ajun, cu colindători mici la uşă, cu luminiţe în brad, miros de portocale în toată casa şi urechiuşe atente la povestioarele de Crăciun.:)

vineri, 6 decembrie 2013

A venit Moş Nicolae cu ceva bun

Matei: "Mami, Moş Nicolae ne aduce ceva bun nu?"
Da, dragul mamii, şi ne-a adus....Ceva mic, nu foarte costisitor, dar care a produs bucurie mare!


A venit Moşul:





Joaca:

 

luni, 2 decembrie 2013

Mărfuri bune

"Asa precum negutatorul din diferite tari aduna marfuri felurite si, aducându-le în casa sa, le tainuieste pe acelea, asemenea îi este cu putinta si crestinului a aduna din toata lumea gânduri folositoare pentru suflet si a le aseza în camara inimii sale, zidindu-si sufletul cu ele."

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi


sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Ce-ţi spune inima ta de mamă?





"Scriam acum 2 saptamani despre a fi doar mama si atat. Comentariile facute de voi, mamele, mi-au dat material de simtit si reflectat. Si de uitat iar adanc in mine, la ce se misca in mine insami atunci cand ma asez cuminte in realitatea de a fi doar mama, si atat.

Cea care incepe sa tipe cel mai galagios este acea parte din mine, care vrea sa fie CINEVA. E nevoia de a avea o pozitie sociala recunoscuta si apreciata, de a avea un statut, de a ma simti apreciata, validata, admirata si aplaudata de altii. Chiar si aici, in micul paradis unde traiesc, mame, tati si persoane diverse din jur indeamna si se autoindeamna la a face mai mult, a fi mai mult, a demonstra mai mult… pana cand nevoile imediat exprimate si comunicate de copiii din dotare trag din nou semnalul de alarma: am nevoie de tine, fii aici, cu mine, prezenta, mama!
Slujba de mama pe bune ca nu e deloc stralucitoare: cam avem un pic de burtica, sanii deveniti elastic de la alaptat, haine patate de noroi/mancare/vopseluri de pictat/muci/etcetera, timp de cosmetica mai deloc, parul prins pe repede inainte cu ceva, acolo, ca sa stea, interactiunea cu ceilalti intrerupta la fiecare 3 minute de cate o cerere de glas subtirel, apoi definitiv oprita de o cazatura cu bicicleta, soldata cu au, ma doare si un rau de lacrimi, ceea ce solicita luat in brate, pupat, mangaiat, cantat cu mana pe locul dureros, ca sa treaca, spalat muci, lacrimi si noroi, alaptat ca se cere si mami, mi-e foame, vreau ceva de papica, vreau si eu sa vad cum faci papica, acuma stai cu mine sa mananc… si uite asa am uitat si despre ce vorbeam si cu cine si raman la a fi doar mama si atat.

Da, nevoia de a fi si eu cineva e aia care tipa cel mai tare.
Si pe urma vin in vizita niste oameni, care observa asa, tacuti, interactiunea mea cu copilul si se trezesc ca incep sa vorbeasca si sa imi spuna ca sunt un model de urmat pentru ei despre ce inseamna a fi mama dedicata si ca copchilul e o minunatie de fericit si sociabil si sigur pe el si adorabil si ca daca ar fi mamele toate asa dedicate alta ar fi treaba in lumea asta si ca eu cum fac sa… si cum fac sa… si in situatia X eu cum am sau as fi procedat… si in momentele astea imi dau seama ca uite, hmm, poate sunt deja cineva si numai eu nu reusesc sa vad asta la mine insami?
Pentru ca, vedeti voi, nevoia asta de a fi CINEVA ascunde de fapt o buba pe care o avem cu totii: lipsa de auto-stima. Lipsa de iubire de sine. Lipsa de auto-apreciere. Lipsa de conectare cu adevaratul cantec al inimii noastre.

Credeti sincer ca exista vreo INIMA de mama pe lumea asta care isi indemne posesoarea sa nu isi alapteze copilul, sa il lase sa doarma singur de la zero luni, sa il lase acasa in grija altcuiva, sa il trimita la gradinita de la 1 an, sa nu ii raspunda la plansete si la nevoile de a fi ascultat, vazut, alintat, alinat, ajutat, alaptat… credeti ca exista vreo inima de mama pe lumea asta care ar putea vorbi altceva decat limbajul IUBIRII?
Credeti sincer ca exista vreo INIMA de mama pe lumea asta care sa ii spuna posesoarei ei «du-te, amazoana mea, baga sedinte, rapoarte si intalniri cu clientii, de dimineata pana seara, si lasa ca mama pentru copil e altcineva, va reglati voi cand o mai creste odrasla si o intelege ce treaba importanta ai tu de facut pe planeta asta, acuma vezi-ti de serviciu, termina cu dulcegariile si statul acasa degeaba»… credeti ca exista vreo inima de mama pe lumea asta care sa puna nevoile si indemnurile societatii inaintea nevoilor si indemnurilor iubirii?

Insa pentru ca noi insine ne tratam cu refuz cand vine vorba de a ne auto-iubi, aprecia, respecta, si su
ntem primele care sa ne biciuim, sa ne privim critic si sa ne spunem in ureche ca nu meritam nici mai mult, nici mai bun,  ajungem sa cautam tot timpul iubirea, respectul si aprecierea altora: a celor de langa noi si, mai dureros, a societatii. A unei societati, din pacate, atat de deconectata de adevar, de iubire, de natural, incat a ajuns sa considere normal ceea ce este, de fapt, complet bolnav. A unei societati care ne spune ca, daca vrem sa existam, trebuie sa jucam dupa regulile ei.
A incuraja o mama sa nu alapteze. Sa isi lase bebelusul sa doarma singur. A incuraja o mama sa plece cat mai curand de langa copilul ei, pentru a obtine un loc, pentru a «merita» sa fie in societate, pentru a castiga bani ca se a se intretina, este profund bolnav. Este o paradigma pe care o tot repetam de niste sute de ani, creand monstri.

In timp ce a fi parinti din inima pentru copiii nostri, a le dedica lor si noua insine tot timpul, atentia, iubirea si prezenta noastra, a crede in noi si in cantecul inimii noastre, care este mereu, invariabil conectat cu perfecta armonie a Divinitatii inseamna a schimba paradigma. Inseamna a ne reintoarce la adevarul din noi insine. Inseamna a vindeca societatea. Inseamna a ne vindeca pe noi. Inseamna a crea, in loc de monstri, copii fericiti si iubitori, care vor sti natural, din cantecele inimilor lor, ce inseamna a trai in armonie cu ceilalti, cu natura, cu ei insisi, cu tot Universul.

Articolul asta lung de azi vrea sa zica de fapt un singur lucru: mamelor care sunteti doar mame, si mamelor de la birou si de la fabrica si din piata, mamelor de pe oriunde ati fi si in orice fel va simtiti ca sunteti CINEVA in viata asta… intrebati-va INIMA care este cantecul inimii voastre. Unde va mana cantecul asta si cum? Ce va spune despre voi si copiii vostri? Ce gasiti acolo, in inimile voastre? Poate nu o sa auziti cantecul imediat. De fapt, dureaza un pic pana sa ne acordam urechile la soapta inimii. Insa simpla intentie de a va conecta cu inima e capabila sa mute muntii. Simpla intentie de a vrea sa auziti cantecul inimii voastre declanseaza schimbarea paradigmei.
Cresteti-va copiii din bucuria inimii. Indiferent sub ce forma se exprima bucuria asta, pentru fiecare.
Din inima de mama, cu dragoste…"

sursa: http://www.urbankid.ro

vineri, 29 noiembrie 2013

Gata....a venit!

De când aşteptăm fulgii de nea......Şi iată că au venit.  Iarnă e deja de vreo 3 zile la noi, cu frig cumplit, temperaturi cu minus, dar fără nici un pic de zăpadă.

Deşi azi m-am trezit mai rău ca în ultimele 5 zile, dimineaţă pe la 8, în drum spre farmacie, ceva fulgişori, mai mult a burniţă semănau, se jucau în faţa mea, dar nu speram să vedem mai mult de atât. Ajunsă acasă, îngheţată şi cu o sacoşă de remedii, care mai de care mai homeopate, jocul se transformase deja în ninsoare în toată regula.

Matei, bucuros din cale-afară: Mamiiiii, niiingeeee! Mergem afarăăăăă!

Cum să strici bucuria unui copil care aşteaptă de mult să facă om de zapadă! Dar pentru că suntem toţi foarte, foarte răciţi, i-am explicat că nu putem face bulgări până nu trec năsucurile de tot! Aşa că, s-a mulţumit prin a privi la fereastră fulgii, lângă Teodora!

A fost frumos! O bucurie pe care o simţi la orice vârstă ai avea sau oricât de răcit ai fi!:)


vineri, 22 noiembrie 2013

Arici pogonici

Ieri, Teodora nu mai voia nici o jucărie, nici o carte, nimic.... Şi am zis să îi dau ocupaţie. Aşa că am luat o mână bună de paste, sub formă de scoici, o sticlă goală şi speram să se joace muuult şi bine tot băgând în sticlă câte o scoică. Însă ea a preferat să  le spargă cu dinţişorii... A renunţat repede, a luat cutia cu cuburi şi şi-a văzut de altă joacă.

Aşa că....în timp ce Matei dormea, am folosit pastele pentru altă bucurie de copil. O parte din scoici s-au transformat în...arici, mici mici.

Matei, dupa ce s-a trezit, somnoros încă, dar bucuros,  zice:                           
Mami, uite ce mulţi arici "bobonici": )   A prins bine, până  la urmă, joaca cu arici.       
                                                                                  
                                                                                              

joi, 21 noiembrie 2013

Crăciun la fermă

Ştiu că e toamnă, şi încă ce toamnă, cu soare şi cald. Dar gândul meu stă tot la iarnă, poate aşa o chem mai repede. :)

De dimineaţă am găsit câteva fotografii, aici, cu pregătiri de Crăciun la fermă, care bucură clipele şi poate oferă inspiraţie pentru zilele ce vor urma...





















miercuri, 20 noiembrie 2013

De Crăciun

Omul îşi face planuri fel de fel dar Dumnezeu ştie cel mai bine dacă îi ajută omului la ceva sau nu. Însă cred că e bine să fim cât de cât organizaţi în tot ceea ce facem. De aceea şi eu mi-am schiţat în minte şi pe foaie câteva direcţii de urmat în zilele de sărbătoare ale Naşterii Domnului.

Anul ăsta de Crăciun nu vreau să acord pregătirilor de sărbători mai multă importanţă decât Sărbătorii în sine. Aşa că mi-am stabilit nişte lucruri pe care vreau să le respect:
  • masa de Crăciun va fi mai simplă, cu 2-3 feluri şi un singur desert. Oricum vom merge pe la părinţi şi nu are rost ca mâncarea să stea în frigider zile în şir. 

  • cadourile de Crăciun nu vreau să ne clatine serios bugetul. 
Dacă înainte cumpăram pentru mamă, tată, frate, socri, cumnaţi, nepoţii din familie etc.etc. cadouri separate, gen cosmetice, fulare, etc. anul acesta cred că voi face atenţii mai generale. Adică, părinţilor şi socrilor un vin bun, sau o cutie de ciocolată caldă pentru zile reci, la copii în loc de jucării, ceva dulciuri şi tot aşa.



  • neapărat îmi doresc să mergem la colindat. 
Naşterea lui Hristos trebuie vestită şi vreau ca şi copiii mei să păstreze obiceiul frumos de a colinda, care nouă, ne aducea mare bucurie, nu doar datorită darurilor primite, ci şi faptului că simţeam că facem ceva de folos, ceea ce numai noi copiii o făceam cu atâta drag.


  • cadouri utile pentru copiii noştri. 
Anul acesta, Matei şi Teodora vor primi orice, dar nu jucării. Au destule şi oricum vor primi de pe la bunici şi alte persoane. De Sf.Nicolae vreau să le luăm portocale, ceva dulce şi şoseţele groase cu tălpi de piele, iar de Crăciun, pijamale noi şi ceva cărţi cu tematică de Crăciun. Şi vreau să înveţe că bradul de Crăciun, mai ales că e natural an de an, e cel mai frumos cadou de Crăciun şi că sunt mulţi copii care nu se pot bucura de luminiţele şi podoabele unui brad. Bradul de anul trecut arăta cam aşa:



  • Cea mai mare dorinţă e să fim toţi patru la Sf. Liturghie în ziua de Crăciun. 
Naşterea lui Hristos e în biserică, şi vreau să fim cu toţii acolo. Până acum, fiind mereu copiii mici mici, mergea doar soţul iar eu îl aşteptam cu masa plină. Dar Crăcinul nu înseamnă asta. Vreau să ne bucurăm cu toţii de adevărata sărbatoare, care e în biserică. Plus că Matei va fi bucuros să vadă grupurile de copii, colindători, langă bradul împodobit şi să primească şi el un pacheţel cu ceva bun de la părintele.:)



Să ne ajute Dumnezeu să avem sărbători cu bucuria cea adevărată a naşterii pruncului Hristos!

joi, 14 noiembrie 2013

Iubirea părintească

din “Parinti, copii si cresterea lor”- Sf.Ioan GURA DE AUR


"Dumnezeu a lasat ca iubirea parintilor pentru copii sa fie o necesitate naturala, o lege a firii dar, pe de alta parte, sa si depinda de purtarea copiilor. Parintii îsi iarta copiii când gresesc, pentru ca natura însasi îi îndeamna s-o faca. Chiar si atunci când copiii devin de nerecunoscut si sunt iremediabil atrasi de rau, tot natura este aceea care îi obliga pe parinti sa le poarte de grija si sa nu-i paraseasca, oricât de viciosi ar fi devenit."


miercuri, 13 noiembrie 2013

Să mai citim, zic....

Azi am comandat 2 cărţi de pe Libris.ro, pe care le urmăresc de ceva vreme. Am profitat de preţul mic, de reducerea de 15% acordată la abonarea la newsletter si de transportul gratuit la orice comandă.

Abia  aştept să le primesc.

 "Din volumul acesta învăţăm că viaţa noastră este o lucrare, un lucru mare, alcătuit din miliarde de lucruri mici, mărunte, majoritatea dintre ele neînsemnate în biografie, dar absolut toate importante pentru că sunt conţinutul viu al acestei vieţi. Şi cât de trist, de dureros, ba chiar tragic este că nu ne trăim viaţa ori de câte ori nu suntem conştienţi de lururile acestea care o fac, o umplu. Adică în cea mai mare parte, nu noi ne trăim viaţa, ci ea ne trăieşte pe noi." (doxologia.ro)




 "Formarea de copii si de adolescenti sociabili, fericiti, liberi si intreprinzatori este o mare provocare in ziua de azi.Singuratatea nu a fost niciodata atat de intensa:parintii isi ascund sentimentele de copii,copii isi ascund lacrimile de parinti si profesorii se refugiaza in autoritarism.Aceasta lucrare arata ca,pentru a fi deosebiti,trebuie sa ne insusim cele sapte deprinderi ale parintilor inteligenti si ale profesorilor fascinanti.Ea atrage atentia asupra celor sapte pacate capitale ale educatorilor si ne invata zece tehnici pedagogice care pot crea un spatiu de dezvoltare deplina si autentica,atat in sala de clasa,cat si acasa." (libris.ro)